Căutare

Iov - Capitolul 14

• Iov 14:1 - Omul născut din femeie are puţine zile de trăit, dar se satură de necazuri.
• Iov 14:2 - Ca şi floarea, el creşte şi se veştejeşte şi ca umbra el fuge şi e fără durată.
• Iov 14:3 - Şi asupra lui priveşti şi pe mine Tu mă sileşti să vin la judecată cu Tine.
• Iov 14:4 - Cine ar putea să scoată ceva curat din ceea ce este necurat ? Nimeni !
• Iov 14:5 - Deoarece zilele lui sunt măsurate şi ştii socoteala lunilor lui şi i-ai pus un hotar peste care nu va trece.
• Iov 14:6 - Întoarce-ţi privirea de la el, ca să aibă puţin răgaz, să se poată bucura ca simbriaşul la sfârşitul zilei (de muncă).
• Iov 14:7 - Un copac, de pildă, tot are nădejde, căci dacă-l tai, el creşte din nou şi vlăstarii nu-i vor lipsi.
• Iov 14:8 - Dacă rădăcina lui îmbătrâneşte în pământ şi dacă trunchiul lui putrezeşte,
• Iov 14:9 - Când dă de apă înverzeşte din nou şi se acoperă cu ramuri ca şi cum ar fi atunci sădit.
• Iov 14:10 - Dar omul când moare rămâne nimicit; când omul îşi dă sufletul, unde mai este el ?
• Iov 14:11 - Apele mărilor pot să dispară, fluviile pot să scadă şi să sece.
• Iov 14:12 - La fel şi omul se culcă şi nu se mai scoală; şi cât vor sta cerurile, el nu se mai deşteaptă şi nu se mai trezeşte din somnul lui.
• Iov 14:13 - O, de m-ai ascunde în împărăţia morţilor, ca să mă ţii acolo până când va trece mânia Ta, şi de mi-ai soroci o vreme, când iarăşi să-ţi aduci aminte de mine !
• Iov 14:14 - Dacă omul a murit o dată, fi-va el iarăşi viu ? Toate zilele robiei mele aş aştepta până ce vor veni să mă schimbe.
• Iov 14:15 - Atunci Tu mă vei chema şi eu Îţi voi răspunde; Tu vei cere înapoi lucrul mâinilor Tale.
• Iov 14:16 - Pe când astăzi Tu numeri paşii mei; atunci Tu nu vei mai lua seama la păcatul meu.
• Iov 14:17 - Nelegiuirea mea ar fi pecetluită ca într-un sac şi greşeala mea ai spăla-o şi ai face-o albă.
• Iov 14:18 - Şi precum muntele se dărâmă şi se preface în nisip şi precum stânca e rostogolită din locul ei,
• Iov 14:19 - Şi precum apele mănâncă pietrele şi valurile lor acoperă pământul, tot aşa Tu sfărâmi nădejdea omului.
• Iov 14:20 - Tu Te ridici uriaş împotriva lui, şi el se nimiceşte; Tu schimbi înfăţişarea lui şi-l trimiţi de la Tine.
• Iov 14:21 - Dacă feciorii lui ajung la mare cinste, el nu mai ştie; dacă au ajuns de râsul lumii, el nu-i mai vede.
• Iov 14:22 - Carnea lui e în întristare mare numai pentru el. Sufletul lui numai pentru el e cuprins de jale".