Căutare

Iov - Capitolul 29

• Iov 29:1 - Apoi Iov a mers mai departe cu pildele sale şi a zis:
• Iov 29:2 - "O, dacă aş fi încă o dată ca în lunile de mai înainte, ca în zilele când Dumnezeu mă ocrotea,
• Iov 29:3 - Ca atunci când El ţinea strălucitoare deasupra capului meu candela Sa şi, luminat de ea, eu străbăteam prin întuneric !
• Iov 29:4 - De ce nu sunt încă o dată ca în zilele toamnei mele, când Dumnezeu ţinea parte cortului meu,
• Iov 29:5 - Când Cel Atotputernic era încă cu mine şi împrejurul meu stăteau feciorii mei,
• Iov 29:6 - Iar picioarele mele se scăldau în lapte şi stânca aspră izvora pentru mine pâraie de untdelemn ?
• Iov 29:7 - Atunci când ieşeam la poarta de sus a cetăţii şi aşezam în piaţă scaunul meu,
• Iov 29:8 - Tineretul, văzându-mă, se ascundea cu sfială, iar cei bătrâni se ridicau în picioare şi rămâneau aşa.
• Iov 29:9 - Fruntaşii poporului îşi opreau cuvântările şi îşi puneau mâna la gură.
• Iov 29:10 - Glasul căpeteniilor scădea şi limba lor se lipea de cerul gurii.
• Iov 29:11 - Căci urechea care mă auzea mă fericea şi ochiul care mă vedea îmi dădea mare mărturie.
• Iov 29:12 - Fiindcă scăpam de pieire pe cel sărman care striga după ajutor şi pe orfanul fără sprijin.
• Iov 29:13 - Binecuvântările celui ce era gata să piară veneau asupră-mi şi umpleam de bucurie inima văduvei.
• Iov 29:14 - Mă îmbrăcam întru dreptate, ca într-un veşmânt şi judecata mea cea dreaptă era mantia mea şi turbanul meu.
• Iov 29:15 - Eram ochii celui orb şi piciorul celui şchiop;
• Iov 29:16 - Eram tatăl celor neputincioşi şi cercetam cu sârguinţă pricinile care îmi erau necunoscute.
• Iov 29:17 - Sfărâmam fălcile nelegiuitului şi smulgeam prada din dinţii lui.
• Iov 29:18 - Şi îmi ziceam: Voi adormi în cuibul meu şi ca pasărea Phoenix voi înmulţi zilele mele.
• Iov 29:19 - Rădăcina mea se va răsfira pe lângă apă şi roua se va lăsa, noaptea, peste ramurile mele.
• Iov 29:20 - Slava mea va întineri neîncetat şi arcul meu se va înnoi în mâna mea.
• Iov 29:21 - Oamenii mă ascultau şi stăteau fără grai şi aşteptau să audă sfatul meu.
• Iov 29:22 - După ce le vorbeam eu, ei nu mai spuneau nimic şi cuvântul meu cădea asupra lor picătură cu picătură.
• Iov 29:23 - Mă aşteptau precum aştepţi ploaia şi căscau gura lor, ca pentru bura de primăvară.
• Iov 29:24 - Dacă le surâdeam, nu-şi credeau ochilor şi surâsul meu nu-l lăsau să se piardă.
• Iov 29:25 - Le arătam care este dreapta cale şi stăteam mereu în fruntea lor, stăteam ca un împărat, între ostaşii săi şi, oriunde-i duceam, ei veneau după mine.