Căutare

Iov - Capitolul 30

• Iov 30:1 - Iar acum am ajuns de batjocură pentru cei mai tineri decât mine şi pe ai căror părinţi îi preţuiam prea puţin, ca să-i pun alături cu câinii turmelor mele.
• Iov 30:2 - Ce aş fi făcut cu puterea braţelor lor, odată ce vlaga lor se dusese toată ?
• Iov 30:3 - Din pricina sărăciei şi a foametei înspăimântătoare, ei mânţcau rădăcini din locuri uscate şi mama lor era câmpia pustie şi jalnică.
• Iov 30:4 - Ei culegeau ierburi de prin mărăcini şi pâinea lor era rădăcina de ienupăr.
• Iov 30:5 - Erau goniţi din mijlocul oamenilor şi după ei lumea urla ca după nişte hoţi.
• Iov 30:6 - Drept aceea, au ajuns să se aciueze pe marginea şuvoaielor, prin găurile pământului şi prin văgăunile stâncilor.
• Iov 30:7 - Zbiară prin hăţişuri, stau grămadă pe sub scaieţi.
• Iov 30:8 - Neam de oameni ticăloşi, neam de oameni fără nume, ei erau gunoaiele pe care le arunci din ţară !
• Iov 30:9 - şi astăzi, iată că sunt cântecul lor, am ajuns basmul lor.
• Iov 30:10 - Le e groază de mine, s-au depărtat de mine şi pentru obrazul meu n-au făcut economie cu scuipatul lor !
• Iov 30:11 - Cel ce şi-a deznodat ştreangul robiei mă asupreşte şi tot aşa cel ce şi-a scos zăbalele din gură.
• Iov 30:12 - În dreapta mea se ridică martori potrivnici mie, în cursa lor au prins picioarele mele şi şi-au croit drumuri împotrivă-mi.
• Iov 30:13 - Au dărâmat poteca mea, cu gând ca să mă piardă, ei se suie încoace şi nimeni nu le este stavilă.
• Iov 30:14 - Ca printr-o spărtură largă, ei dau iureş şi în dărâmături se tăvălesc.
• Iov 30:15 - Mulţimea spaimelor s-a întors asupra mea, slava mea au gonit-o ca vântul şi izbăvirea mea a trecut ca un nor.
• Iov 30:16 - Şi acum sufletul meu se topeşte în mine, zile de amărăciune mă cuprind.
• Iov 30:17 - Noaptea oasele mele sunt ca sfredelite şi nervii mei nu ştiu de odihnă.
• Iov 30:18 - Cu o putere năpraznică, Dumnezeu mă tine de haină şi mă strânge de gât ca gulerul cămăşii.
• Iov 30:19 - Mi-a dat brânci în noroi şi am ajuns să fiu la fel cu praful şi cu cenuşa.
• Iov 30:20 - Strig către Tine şi nu-mi răspunzi, stau în picioare şi Tu nu mă vezi.
• Iov 30:21 - Tu Te-ai făcut asupritorul meu şi cu toată puterea braţului Tău mă prigoneşti.
• Iov 30:22 - Tu mă ridici deasupra vântului şi mă pui pe el călare şi apoi mă nimiceşti cu iureşul furtunii.
• Iov 30:23 - Ştiu foarte bine că Tu mă duci spre moarte şi la locul de întâlnire al tuturor muritorilor.
• Iov 30:24 - Totuşi împotriva sărmanului nu ridicam mâna mea, când striga către mine, în nenorocirea lui.
• Iov 30:25 - N-am plâns oare şi eu împreună cu cel care-şi ducea viaţa greu ? Sufletul meu n-avea milă de cel sărman ?
• Iov 30:26 - Mă aşteptam la fericire şi iată că a venit nenorocirea; aşteptam lumina şi a venit întunericul.
• Iov 30:27 - Măruntaiele mele au fiert în clocote fără încetare; zile de jale grea mi-au sosit înainte.
• Iov 30:28 - Am umblat înnegrit la faţă, dar nu de soare; m-am ridicat în adunare şi am strigat.
• Iov 30:29 - Am ajuns frate cu şacalii, am ajuns tovarăş cu struţii.
• Iov 30:30 - Pielea s-a făcut pe mine neagră şi oasele mele sunt arse de friguri.
• Iov 30:31 - Astfel harfa mea a ajuns instrument tânguirii şi flautul meu glasul bocitoarelor.