Biblia

Căutare

1335 rezultate pentru: peşte

• 2 Paralipomena/2 Cronici 28:11 - Aşadar, ascultaţi-mă şi duceţi înapoi pe robii care i-aţi luat de la fraţii voştri; căci altfel flacăra mâniei Domnului va fi peste voi".
• 2 Paralipomena/2 Cronici 28:13 - Şi le-au zis: "Să nu aduceţi pe robi aici, pentru că am fi vinovaţi înaintea Domnului. Vreţi să mai adăugaţi la păcatele noastre şi la vinovăţiile noastre ? Căci şi aşa este mare vinovăţia noastră şi văpaia mâniei Domnului este peste Israel".
• 2 Paralipomena/2 Cronici 29:8 - De aceea s-a coborât mânia Domnului peste Iuda şi peste Ierusalim şi i-a dat El pustiirii, batjocurii şi ruşinii, cum vedeţi şi voi singuri cu ochii voştri.
• 2 Paralipomena/2 Cronici 29:23 - Apoi au adus ţapii cei pentru păcat înaintea regelui şi a adunării; aceştia şi-au pus mâinile peste ei.
• 2 Paralipomena/2 Cronici 30:12 - Şi a fost mâna Domnului peste Iuda, Care le-a dăruit o singură inimă, ca să împlinească porunca regelui şi a căpeteniilor, după cuvântul Domnului.
• 2 Paralipomena/2 Cronici 31:12 - Au cărat acolo prinoasele de pârgă, zeciuielile şi darurile, cu toată credincioşia. Şi a pus ca ispravnic peste ele pe Conania levitul şi pe fratele său Şimei, ca al doilea.
• 2 Paralipomena/2 Cronici 31:14 - Core, fiul lui Imna levitul, care era portar în partea de răsărit, era supraveghetor peste prinoasele care se aduceau de bunăvoie lui Dumnezeu; ca să împartă prinoasele de pârgă aduse Domnului şi lucrurile mai de seamă care se sfinţiseră.
• 2 Paralipomena/2 Cronici 32:6 - A pus căpetenii ostăşeşti peste popor şi i-a adunat pe lângă el în locul larg de la poarta văii şi le-a grăit pe inima lor zicând:
• 2 Paralipomena/2 Cronici 32:25 - Însă Iezechia n-a fost recunoscător pentru binefacerea care i s-a făcut, căci s-a semeţit în inima lui. şi a căzut mânia lui Dumnezeu peste el şi peste Iuda şi peste Ierusalim.
• 2 Paralipomena/2 Cronici 33:11 - De aceea a adus Domnul peste ei pe căpeteniile armatei regelui Asiriei, care l-au prins pe Manase cu arcanul şi l-au legat cu cătuşe de fier şi l-au dus la Babilon.
• 2 Paralipomena/2 Cronici 34:12 - Oamenii aceştia au lucrat cinstit la lucrare şi au avut ca supraveghetori peste ei pe Iahat şi pe Obadia care erau leviţi dintre fiii lui Merari; pe Zaharia şi pe Meşulam, care erau dintre fiii lui Cahat, precum şi pe toţi leviţii care ştiau să cânte cu instrumente muzicale.
• 2 Paralipomena/2 Cronici 34:13 - Tot aceştia erau puşi şi peste salahori şi supravegheau pe toţi lucrătorii la fiecare lucru; şi dintre leviţi erau scriitori, judecători şi portari.
• 2 Paralipomena/2 Cronici 34:21 - "Duceţi-vă de întrebaţi pe Domnul despre mine şi despre cei ce au rămas în Israel şi despre acei din Iuda, pentru cuvintele cărţii acesteia care s-a găsit, pentru că mare este mânia Domnului care s-a aprins peste noi, din pricină că părinţii noştri n-au păzit cuvintele Domnului, ca să facă după cum este scris în cartea aceasta".
• 2 Paralipomena/2 Cronici 34:24 - Aşa zice Domnul: Iată voi aduce nenorociri peste locul acesta şi peste locuitorii lui toate blestemele, care sunt scrise în cartea aceasta pe care aii citit-o în faţa regelui lui Iuda,
• 2 Paralipomena/2 Cronici 34:25 - Din pricină că M-au părăsit şi au tămâiat pe alţi dumnezei, ca să Mă supere cu toate faptele mâinilor lor. Mânia Mea se va aprinde peste acest loc şi nu se va potoli.
• 2 Paralipomena/2 Cronici 34:28 - Iată Eu te voi aşeza la un loc cu părinţii tăi şi vei fi pus în mormântul tău cu pace; ochii tăi nu vor vedea nenorocirile pe care le voi aduce peste locul acesta şi peste locuitorii lui". Şi i-au adus regelui răspunsul acesta.
• 2 Paralipomena/2 Cronici 36:4 - Iar peste Iuda şi Ierusalim, regele Egiptului a pus rege pe Eliachim, fratele lui Ioahaz, căruia i-a schimbat numele în Ioiachim; iar pe Ioahaz, fratele lui, l-a luat Neco şi l-a dus în Egipt şi a murit acolo. Ioiachim i-a dat lui Faraon argintul şi aurul cerut. De atunci a început tara să plătească bir după cuvântul lui Faraon şi fiecare, după puterea ce avea, cerea argint şi aur de la poporul ţării pentru bir, care era trimis Faraonului Neco.
• 2 Paralipomena/2 Cronici 36:10 - După trecerea unui an, a trimis regele Nabucodonosor şi a poruncit să-l aducă la Babilon împreună cu vasele cele preţioase din templul Domnului şi peste Iuda şi Ierusalim a pus rege pe Sedechia, fratele său.
• 2 Paralipomena/2 Cronici 36:16 - Dar ei şi-au bătut joc de trimişii cei de la Dumnezeu şi n-au ţinut seamă de cuvintele Lui; au batjocorit pe proorocii Lui, până ce mânia Domnului s-a coborât peste poporul Lui, încât acesta n-a mai avut scăpare.
• Ezdra 4:10 - Elamiţii şi celelalte popoare, pe care strălucitul şi marele Asurbanipal le-a strămutat şi le-a aşezat în cetăţile Samariei şi în celelalte cetăţi de peste râu, scriu către regele Artaxerxe...".
• Ezdra 4:16 - De aceea noi înştiinţăm pe rege că, dacă cetatea aceasta se va isprăvi de zidit şi zidurile ei se vor face, atunci nu vei mai avea stăpânire peste râu".
• Ezdra 4:17 - Iar regele a trimis răspunsul următor lui Rehum cârmuitorul şi lui Şimşai scriitorul şi celorlalţi tovarăşi ai lor, care locuiesc în Samaria şi în celelalte cetăţi de peste râu.
• Ezdra 4:20 - Şi că au fost în Ierusalim regi puternici care au stăpânit toată latura cea de peste râu şi cărora li s-au plătit bir şi vamă.
• Ezdra 5:3 - În vremea aceea au venit la el Tatnai, cârmuitorul ţinuturilor de peste fluviu, şi Şetar-Boznai şi tovarăşii lor, şi le-au grăit aşa: "Cine v-a dat vouă învoire să zidiţi casa aceasta şi să isprăviţi zidurile acestea ?"
• Ezdra 5:6 - Iată cuprinsul scrisorii pe care Tatnai, cârmuitorul ţinuturilor de peste Eufrat, şi Şetar-Boznai cu tovarăşii lor, cu Arfarsateii cei de peste fluviu, au trimis-o regelui Darie,
• Ezdra 6:6 - "Deci, Tatnai, cârmuitor al ţinuturilor de peste fluviu, şi Şetar-Boznai cu tovarăşii voştri, cu Arfarsateii cei de peste fluviu, depărtaţi-vă de acolo şi nu opriţi lucrările la acel templu al lui Dumnezeu;
• Ezdra 6:8 - Iar din partea mea se dă poruncă cu privire la cele cu care voi trebuie să ajutaţi acelor căpetenii iudaice la zidirea acelui templu al lui Dumnezeu: Luaţi numaidecât din birul ţinuturilor de peste fluviu şi daţi oamenilor acelora, ca lucrul să nu se oprească; şi ce trebuie pentru arderile de tot ale Dumnezeului ceresc:
• Ezdra 6:13 - Atunci Tatnai, cârmuitorul ţinuturilor de peste fluviu, şi Şetar-Boznai cu tovarăşii lor au făcut întocmai aşa, cum poruncise regele Darie.
• Ezdra 7:6 - Acest Ezdra a ieşit din Babilon; şi era el cărturar iscusit şi cunoscător al legii lui Moise, pe care o dăduse Domnul Dumnezeul lui Israel. Iar regele i-a dat lui tot ce a dorit, pentru că mâna Dumnezeului său era peste el.
• Ezdra 7:9 - Căci în ziua întâi a lunii întâi a fost plecarea lui din Babilon, iar în ziua întâi a lunii a cincea a ajuns la Ierusalim, pentru că mâna binefăcătoare a lui Dumnezeu era peste el;
• Ezdra 7:21 - Din partea mea, a regelui Artaxerxe, se dă tuturor păstrătorilor vistieriilor de peste râu porunca aceasta: Tot ce va cere de la voi preotul Ezdra, învăţătorul legii Dumnezeului ceresc, să-i daţi numaidecât;
• Ezdra 7:25 - Iar tu, Ezdra, după înţelepciunea Dumnezeului tău, care este în mina ta, să pui cârmuitori şi judecători şi să judece aceia tot poporul cel de peste fluviu, pe toţi cei ce ştiu legea Dumnezeului tău, iar pe cei ce nu o ştiu, să-i învăţaţi.
• Ezdra 7:28 - Atunci eu m-am întărit, căci mâna Domnului Dumnezeului meu era peste mine, şi am adunat pe căpeteniile lui Israel, ca să meargă cu mine".
• Ezdra 8:18 - Pentru că mâna binefăcătoare a Dumnezeului nostru era peste noi, ne-au adus ei un om înţelept din fiii lui Mahli, fiul lui Levi, fiul lui Israel, anume pe Şerevia, şi pe fiii acestuia şi pe fraţii lui în număr de optsprezece;
• Ezdra 8:24 - Şi am luat din cei ce erau mai mari peste preoţi doisprezece oameni: pe Şerevia şi pe Haşabia şi împreună cu ei pe cei zece fraţi ai lor.
• Ezdra 8:36 - Şi am dat poruncile regelui satrapilor şi guvernatorilor de peste râu, şi aceştia au arătat cinste poporului şi templului lui Dumnezeu".
• Ezdra 9:6 - "Dumnezeul meu, mă ruşinez şi mă tem să-mi ridic faţa către Tine, Dumnezeul meu, pentru că fărădelegile noastre au trecut peste cap şi vina noastră s-a mărit până la cer.
• Neemia 2:7 - La plecare însă am zis către rege: "De binevoieşte regele, să-mi dea scrisori către guvernatorii de peste fluviu, ca să-mi dea drumul să pot ajunge în Iuda,
• Neemia 2:8 - Precum şi o scrisoare către Asaf, păzitorul pădurilor regelui, ca să-mi dea lemn pentru porţile cetăţii, cele dinspre templul Domnului, şi pentru zidul cetăţii şi pentru casa mea de locuit". Şi mi-a dat regele scrisori, pentru că mâna binefăcătoare a Dumnezeului meu era peste mine.
• Neemia 2:9 - Şi am mers la guvernatorii de peste fluviu şi le-am dat scrisorile regelui. Regele însă trimisese cu mine căpetenii militare cu călăreţi.
• Neemia 2:18 - Şi le-am istorisit cum mâna binefăcătoare a lui Dumnezeu fusese peste mine şi cum mi-a vorbit regele. Atunci ei au zis: "Hai să zidim !" Şi s-au întărit ei în această hotărâre bună.
• Neemia 4:6 - Şi noi totuşi am lucrat înainte la zid şi l-am încheiat peste tot până la jumătate; şi poporului nu-i lipsea râvnă de a lucra.
• Neemia 4:18 - Fiecare din cei ce zideau erau încinşi peste coapsele lor cu sabia şi aşa lucrau; iar lângă mine se afla cel ce suna din trâmbiţă.
• Neemia 9:25 - Şi s-au făcut ei stăpâni peste cetăţi tari şi peste pământul roditor, peste case pline de toate bunătăţile, fântâni săpate în piatră, vii, măslini şi pomi roditori din belşug; şi au mâncat şi s-au săturat şi s-au îngrăşat trăind în desfătări prin bunătatea Ta.
• Neemia 9:37 - Ea îşi înmulţeşte astăzi roadele pentru regii cărora ne-ai supus pentru păcatele noastre. Ei domnesc peste noi şi peste vitele noastre, după bunul lor plac şi noi ne aflăm în necaz mare.
• Neemia 13:4 - Dar înainte de aceasta, preotul Eliaşib, mai-marele peste cămările templului Dumnezeului nostru, şi rudă cu Tobie,
• Neemia 13:16 - De asemenea se aflau Tirieni, aşezaţi în Ierusalim, care aduceau peşte şi tot felul de mărfuri şi le vindeau, în ziua odihnei, Iudeilor în Ierusalim.
• Neemia 13:26 - Oare nu aşa a păcătuit Solomon, regele lui Israel ? Nu se afla rege ca el la nici un popor şi el era iubit de Dumnezeu şi Domnul îl pusese rege peste tot Israelul; dar femeile cele de alt neam l-au atras şi pe el în păcat.
• Estera 1:1 - După întâmplările acestea, în zilele lui Artaxerxe, care domnea peste o sută douăzeci şi şapte de ţări, de la India până în Etiopia,
• Estera 3:13 - Scrisorile s-au trimis prin ştafete în toate ţările regelui, ca să ucidă, să piardă şi să nimicească pe toţi Iudeii, mic şi mare, copii şi femei, într-o singură zi, şi anume în a treisprezecea zi a lunii a douăsprezecea, adică în luna Adar, iar averile lor să le jefuiască. Iată cuprinsul acelei scrisori: "Marele rege Artaxerxe, celor ce cârmuiesc de la India până la Etiopia peste o sută douăzeci şi şapte de ţări şi căpeteniilor şi slujitorilor de sub conducerea lor acestea scrie: Domnind peste multe popoare şi stăpânind toată lumea, eu, fără să fiu îngâmfat de putere, ci cârmuind pururea cu blândeţe şi cu linişte, am voit să fac viaţa supuşilor pururea netulburată, păzind regatul meu în pace şi uşor de străbătut până la hotarele lui, statornicind pacea de toţi dorită. Dar când eu am întrebat pe sfetnici, cum am putea aduce aceasta la îndeplinire, atunci Aman, care e vestit la noi prin înţelepciune şi se bucură neclintit de bunăvoinţa noastră şi care a dovedit cea mai deplină credincioşie, pentru care a dobândit cinstea de a şedea în al doilea loc după rege, ne-a arătat că prin toate neamurile lumii s-a amestecat un popor vrăjmaş, potrivnic legilor tuturor popoarelor, care necontenit nesocoteşte poruncile regelui, ca să nu se poată întemeia cârmuirea noastră fără meteahnă. Aflând deci că numai singur acest popor se împotriveşte pururea oricărui om, că duce un fel de viaţă străină de legi şi, împotrivindu-se pururea lucrărilor noastre, face cele mai mari nelegiuiri, ca regatul nostru să nu ajungă a fi bine întocmit, am poruncit cele arătate vouă în scrisorile lui Aman, care este pus de noi peste lucruri şi ca un al doilea părinte al nostru, ca să-i stârpiţi pe toţi, cu femei şi cu copii, prin sabie cumplită, fără nici o milă şi cruţare, în treisprezece ale lunii a douăsprezecea, adică în luna lui Adar, a acestui an, ca astfel aceşti oameni vrăjmaşi şi astăzi, ca şi în trecut, fiind într-o singură zi aruncaţi cu sila în iad, să nu ne mai împiedice în viitor de a duce viaţă paşnică şi netulburată până în sfârşit.