Biblia

Căutare

528 rezultate pentru: sufletu

• Ecclesiasticul 37:16 - Al cărui suflet este ca şi sufletul tău şi, de vei cădea, îl va durea împreună cu tine.
• Ecclesiasticul 37:18 - Că sufletul omului se obişnuieşte uneori a vesti pe om mai mult decât şapte iscoade, care şed în loc înalt ca să ia seama.
• Ecclesiasticul 37:22 - Este câte un om înţelept care pe mulţi învaţă şi sufletului său îi este fără de folos.
• Ecclesiasticul 37:25 - Dar este câte unul înţelept pentru sufletul său şi roadele înţelegerii lui sunt crezute.
• Ecclesiasticul 37:30 - Fiule ! În viata ta cercetează-ti sufletul tău şi vezi ce este rău şi nu-i da lui !
• Ecclesiasticul 37:31 - Că nu toate tuturor folosesc şi nu tot sufletul întru tot binevoieşte.
• Ecclesiasticul 38:46 - Altfel este cel care îşi închină sufletul său şi cugetă în legea Celui Preaînalt.
• Ecclesiasticul 40:33 - Va pângări sufletul său cu mâncări străine; iar omul ştiutor şi învăţat se va feri.
• Ecclesiasticul 45:32 - Că a stat, când s-a abătut poporul, cu bunătatea şi sârguinţa sufletului său şi s-a rugat pentru Israel.
• Ecclesiasticul 47:16 - A acoperit sufletul tău pământul şi l-ai umplut cu pildele tale adânci la tâlc.
• Ecclesiasticul 50:27 - Două neamuri a urât sufletul meu şi al treilea nu este neam:
• Ecclesiasticul 51:5 - Din mâna celor care căutau sufletul meu, din multe necazuri care le-am avut;
• Ecclesiasticul 51:8 - S-a apropiat până la moarte sufletul meu şi viaţa mea era aproape de fundul împărăţiei morţii.
• Ecclesiasticul 51:24 - Foarte s-a nevoit sufletul meu pentru ea şi întru toată fapta mea sârguitor am fost.
• Ecclesiasticul 51:26 - Sufletul meu l-am îndreptat la ea şi, întru curăţie stând, inima mea mi-am lipit de ea din început.
• Ecclesiasticul 51:33 - Supuneţi cerbicea voastră sub jug, şi să primească sufletul vostru învăţătură; aproape este de cei care o caută.
• Ecclesiasticul 51:36 - Să se veselească sufletul vostru de mila Domnului şi să nu vă ruşinaţi de lauda Lui.
• 1 Macabei 3:31 - Şi se îndoia eu sufletul său foarte şi s-a sfătuit să meargă în Persia, să ia dăjdiile ţărilor şi să adune argint mult.
• 1 Macabei 12:51 - Şi văzând cei care îi izgoneau că ei pentru sufletul lor se vor bate, s-au întors.
• 1 Macabei 13:5 - Şi acum să nu dea Dumnezeu ca să-mi cruţ eu sufletul în toată vremea necazului; că nu sunt mai bun decât fraţii mei.
• 2 Macabei 3:16 - Şi oricine vedea faţa arhiereului nu putea să nu se mâhnească adânc în inima lui, că vederea lui şi schimbarea feţei arăta necazul cel dinăuntru al sufletului lui.
• 2 Macabei 6:30 - Şi când era să moară de bătăi, suspinând, a zis: "Domnului, Celui care are sfânta ştiinţă, arătat este că putând eu să scap de moarte, grele dureri rabd cu trupul, bătut fiind; iar cu sufletul bucuros pentru frica Lui pătimesc toate acestea".
• 2 Macabei 7:12 - Aşa încât însuşi regele şi cei ce erau cu el, cu spaimă, se minunau de sufletul tânărului, că nu ţinea seamă de dureri, ca de nimic.
• 2 Macabei 7:37 - Iar eu, precum şi fraţii mei, şi trupul şi sufletul mi-l dau pentru legile părinteşti, rugându-mă lui Dumnezeu, ca să nu întârzie a Se milostivi spre poporul acesta şi pe tine prin certări şi prin bătăi să te facă să mărturiseşti cum că El singur este Dumnezeu.
• 2 Macabei 14:38 - Pentru că în vremurile cele mai dinainte ale neamestecului Iudeilor cu Elinii era îndrăzneţ iubitor al datinilor iudaice şi trupul şi sufletul pentru evreime şi-l pusese cu toată nevoinţa.
• 2 Macabei 15:30 - Şi a poruncit Iuda, cel care în tot chipul era gata cu trupul şi cu sufletul a muri pentru cetăţeni, şi din tinereţea sa a păzit bunăvoinţa către cei de o lege, ca să taie capul lui Nicanor şi mâna cu braţ cu tot şi să le aducă în Ierusalim.
• 3 Macabei 5:25 - Iar Iudeii, neîncetat trăgându-şi sufletul, cu rugăciune, cu multe lacrimi şi cu cântări jalnice, cu mâinile întinse la cer, se rugau prea marelui Dumnezeu, ca iarăşi degrabă să le ajute.
• 3 Macabei 5:42 - Pentru aceea, regele, tocmai ca Falaris, s-a umplut de nesocotinţă şi de schimbările sufletului, care s-au făcut în el din pricina Iudeilor, nebăgând nici o seamă, cu jurământ spurcat s-a jurat cum că el, fără de nici o zăbavă, îi va trimite la iad pe aceştia, aruncându-i la genunchii şi la picioarele fiarelor.