Biblia

Căutare

13954 rezultate pentru: Am

• Iov 29:21 - Oamenii mă ascultau şi stăteau fără grai şi aşteptau să audă sfatul meu.
• Iov 29:22 - După ce le vorbeam eu, ei nu mai spuneau nimic şi cuvântul meu cădea asupra lor picătură cu picătură.
• Iov 29:24 - Dacă le surâdeam, nu-şi credeau ochilor şi surâsul meu nu-l lăsau să se piardă.
• Iov 29:25 - Le arătam care este dreapta cale şi stăteam mereu în fruntea lor, stăteam ca un împărat, între ostaşii săi şi, oriunde-i duceam, ei veneau după mine.
• Iov 30:1 - Iar acum am ajuns de batjocură pentru cei mai tineri decât mine şi pe ai căror părinţi îi preţuiam prea puţin, ca să-i pun alături cu câinii turmelor mele.
• Iov 30:3 - Din pricina sărăciei şi a foametei înspăimântătoare, ei mânţcau rădăcini din locuri uscate şi mama lor era câmpia pustie şi jalnică.
• Iov 30:5 - Erau goniţi din mijlocul oamenilor şi după ei lumea urla ca după nişte hoţi.
• Iov 30:6 - Drept aceea, au ajuns să se aciueze pe marginea şuvoaielor, prin găurile pământului şi prin văgăunile stâncilor.
• Iov 30:7 - Zbiară prin hăţişuri, stau grămadă pe sub scaieţi.
• Iov 30:8 - Neam de oameni ticăloşi, neam de oameni fără nume, ei erau gunoaiele pe care le arunci din ţară !
• Iov 30:9 - şi astăzi, iată că sunt cântecul lor, am ajuns basmul lor.
• Iov 30:13 - Au dărâmat poteca mea, cu gând ca să mă piardă, ei se suie încoace şi nimeni nu le este stavilă.
• Iov 30:14 - Ca printr-o spărtură largă, ei dau iureş şi în dărâmături se tăvălesc.
• Iov 30:16 - Şi acum sufletul meu se topeşte în mine, zile de amărăciune mă cuprind.
• Iov 30:18 - Cu o putere năpraznică, Dumnezeu mă tine de haină şi mă strânge de gât ca gulerul cămăşii.
• Iov 30:19 - Mi-a dat brânci în noroi şi am ajuns să fiu la fel cu praful şi cu cenuşa.
• Iov 30:24 - Totuşi împotriva sărmanului nu ridicam mâna mea, când striga către mine, în nenorocirea lui.
• Iov 30:25 - N-am plâns oare şi eu împreună cu cel care-şi ducea viaţa greu ? Sufletul meu n-avea milă de cel sărman ?
• Iov 30:26 - Mă aşteptam la fericire şi iată că a venit nenorocirea; aşteptam lumina şi a venit întunericul.
• Iov 30:28 - Am umblat înnegrit la faţă, dar nu de soare; m-am ridicat în adunare şi am strigat.
• Iov 30:29 - Am ajuns frate cu şacalii, am ajuns tovarăş cu struţii.
• Iov 31:1 - Făcusem legământ cu ochii mei şi asupra unei fecioare nu-i ridicam.
• Iov 31:5 - Umblat-am oare întru minciună şi picioarele mele au zorit spre înşelăciune ?
• Iov 31:9 - Dacă inima mea a fost amăgită de vreo femeie şi am stat de pândă la uşa aproapelui meu,
• Iov 31:15 - Cel ce m-a făcut pe mine în pântecele mamei mele nu l-a făcut şi pe robul meu ? Nu este, oare, El singur Care ne-a alcătuit în pântece ?
• Iov 31:16 - Datu-m-am, oare, în lături, când săracul dorea ceva şi lăsat-am să se stingă de plânsete ochii văduvelor ?
• Iov 31:17 - Mâncam, oare, singur bucata mea de pâine şi orfanului nu-i dădeam din ea ?
• Iov 31:18 - Dimpotrivă, din tinereţile mele, am crescut pe orfan ca un tată şi de la naştere, am călăuzit pe văduvă.
• Iov 31:19 - Dacă vedeam un nenorocit fără haină şi vreun sărac care n-avea cămaşă pe el,
• Iov 31:21 - Dacă am repezit mâna mea împotriva vreunui orfan, fiindcă vedeam că am sprijinitori la masa judecăţii,
• Iov 31:23 - Dar eu mă temeam de pedeapsa lui Dumnezeu şi înaintea măreţiei Lui nu puteam să stau.
• Iov 31:24 - Mi-am pus eu încrederea în aur sau am zis aurului lămurit: Tu eşti nădejdea mea ?
• Iov 31:25 - Ori eram fericit peste măsură, că aveam atâta avere şi că mâna mea agonisise mult ?
• Iov 31:26 - Ori când vedeam soarele în strălucirea lui şi luna înaintând cu măreţie,
• Iov 31:27 - A fost inima mea amăgită în taină şi am dus eu mâna la gură, ca s-o sărut ?
• Iov 31:29 - M-am bucurat eu de nenorocirea duşmanului meu şi am tresăltat când vreo răutate dăduse peste el ?
• Iov 31:30 - Eu n-am îngăduit limbii mele să greşească şi să ceară moartea duşmanului, blestemându-l.
• Iov 31:31 - Oamenii care ţineau de casa mea ziceau: "Unde s-ar găsi vreunul care să nu se fi săturat la masa lui ?"
• Iov 31:32 - Străinul nu petrecea noaptea niciodată afară; porţile mele le deschideam călătorului.
• Iov 31:33 - Acoperit-am eu, ca lumea cealaltă, păcatele mele, ascunzând, în sânul meu, greşeala făptuită,
• Iov 31:34 - Pentru că, adică, mă temeam de zarva cetăţii şi mă înspăimânta dispreţul cetăţenilor şi atunci rămâneam fără glas şi nu mai mă arătam în poartă ?
• Iov 31:39 - Nu cumva m-am înfruptat din roadele lor şi n-am plătit şi am făcut pe vechii lor stăpâni să se plângă de mine ?
• Iov 31:40 - Dacă ar fi aşa, atunci să crească pe ele pălămidă în loc de grâu şi neghină în loc de orz !" Aici cuvintele lui Iov se termină.
• Iov 32:2 - Atunci se aprinse de mânie Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, din familia lui Ram. Şi mânia lui se aprinse împotriva lui Iov, fiindcă el pretindea că este drept înaintea lui Dumnezeu,
• Iov 32:5 - Dar când a văzut el că nu mai este nici un răspuns în gura celor trei oameni, atunci s-a aprins mânia lui.
• Iov 32:6 - Şi aşa Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, a început a vorbi şi a zis: "Eu sunt tânăr şi voi sunteţi bătrâni, de aceea m-am sfiit şi m-am temut să vă dau pe faţă gândul meu.
• Iov 32:7 - Mi-am zis: vârsta trebuie să vorbească şi mulţimea anilor să ne înveţe înţelepciunea.
• Iov 32:10 - Drept aceea am zis: Luaţi aminte la mine, voi arăta şi eu ce ştiu.
• Iov 32:11 - Iată că am aşteptat cuvintele voastre, am stat cu urechea aţintită la judecăţile voastre, pe când voi vă căutaţi ce aveaţi de spus.
• Iov 32:12 - Am stat cu ochii aţintiţi asupra voastră şi iată că nici unul n-a convins pe Iov, nici unul n-a răsturnat cuvintele lui;