Biblia

Căutare

12474 rezultate pentru: ei

• Ecclesiastul 9:5 - Cei vii ştiu că vor muri, dar cei morţi nu ştiu nimic şi parte de răsplată nu mai au, căci numele lor a fost uitat.
• Ecclesiastul 9:9 - Bucură-te de viaţă cu femeia pe care o iubeşti în toate zilele vieţii tale celei deşarte, pe care ţi-a hărăzit-o Dumnezeu sub soare; căci aceasta este partea ta în viaţă şi în mijlocul trudei cu care te osteneşti sub soare.
• Ecclesiastul 9:10 - Tot ceea ce mâna ta prinde să săvârşească, fă cu hotărâre, căci în locuinţa morţilor în care te vei duce nu se află nici faptă, nici punere la cale, nici ştiinţă, nici înţelepciune.
• Ecclesiastul 9:11 - Şi iarăşi am văzut sub soare că izbânda în alergare nu este a celor iuţi şi biruinţa a celor viteji, şi pâinea a celor înţelepţi, nici bogăţia a celor pricepuţi, nici faima pentru cei învăţaţi, căci timpul şi întâmplarea întâmpină pe toţi.
• Ecclesiastul 9:12 - Că omul nu ştie nici măcar vremea lui: întocmai ea şi peştii care sunt prinşi în vicleanul năvod, întocmai ca şi păsările în laţ, aşa sunt prinşi fără de veste oamenii în vremea de restrişte, când vine dintr-odată peste ei.
• Ecclesiastul 9:14 - A fost odată o cetate mică, locuită de oameni puţini şi împotriva ei a pornit un rege vestit, care a împresurat-o şi a ridicat de jur împrejur întărituri puternice.
• Ecclesiastul 10:6 - Nebunul este ridicat la dregătorii înalte, iar cei vrednici stau în locuri de jos.
• Ecclesiastul 10:18 - Din pricina lenei, grinzile casei se lasă, iar când stai cu mâinile în sin, apa picură în casă.
• Ecclesiastul 11:1 - Aruncă pâinea ta pe apă, căci o vei afla după multe zile.
• Ecclesiastul 11:3 - Când norii se umplu de ploaie, ei se deşartă pe pământ. Şi dacă un capac cade la miazăzi sau la miazănoapte, unde a căzut, acolo rămâne.
• Ecclesiastul 12:1 - Adu-ţi aminte de Ziditorul tău în zilele tinereţii tale, înainte ca să vină zilele de restrişte şi să se apropie anii despre care vei zice: "N-am nici o plăcere de ei ..."
• Ecclesiastul 12:3 - Atunci este vremea când străjerii casei tremură şi oamenii cei tari se încovoaie la pământ şi cele ce macină nu mai lucrează, căci sunt puţine la număr şi privitoarele de la ferestre se întunecă;
• Cântarea Cântărilor 1:7 - Dacă nu ştii unde, tu cea mai frumoasă între femei, ţine atunci mereu urmele oilor, paşte-ti mieii în preajma colibelor, iezii în preajma ciobanilor !
• Cântarea Cântărilor 1:9 - Frumoşi se văd obrajii tăi, aşezaţi între cercei şi gâtul tău împodobit cu şire de mărgăritare.
• Cântarea Cântărilor 1:12 - Periniţă de mirt este iubitul meu, care se ascunde între sânii mei.
• Cântarea Cântărilor 2:7 - Vă jur, fete din Ierusalim, pe cerboaice, pe gazelele din câmp, nu treziţi pe draga mea; până nu-i va fi ei voia !
• Cântarea Cântărilor 2:16 - Iubitul meu este al meu şi eu sunt a lui. El printre crini îşi paşte mieii.
• Cântarea Cântărilor 3:3 - Întâlnitu-m-am cu paznicii, cei ce târgul străjuiesc; "N-aţi văzut, zic eu, pe dragul sufletului meu ?"
• Cântarea Cântărilor 3:4 - Dar abia m-am despărţit de ei şi iată, eu l-am găsit, pe cel iubit; apucatu-l-am atunci şi nu l-am mai lăsat, până nu l-am dus la mama mea, până nu l-am dus în casa ei.
• Cântarea Cântărilor 3:5 - Vă jur, fete din Ierusalim, pe cerboaice, pe gazelele din câmp, nu treziţi pe draga mea, până nu-i va fi ei voia !
• Cântarea Cântărilor 3:10 - Stâlpii lui sunt de argint, pereţii de aur curat, patul e de purpură, iar acoperişul este de scumpe alesături; darul dragostei alese a fetelor din Ierusalim.
• Cântarea Cântărilor 3:11 - Ieşiţi, fetele Sionului, priviţi pe Solomon încoronat, cum a lui maică l-a încununat, în ziua sărbătoririi nunţii lui, în ziua bucuriei inimii lui !
• Cântarea Cântărilor 4:5 - Cei doi sâni ai tăi par doi pui de căprioară, doi iezi care pasc printre crini.
• Cântarea Cântărilor 4:8 - Vino din Liban, mireasa mea, vino din Liban cu mine ! Degrabă coboară din Amana, din Senir şi din Hermon, din culcuşul leilor şi din munţi cu leoparzi !
• Cântarea Cântărilor 4:11 - Ale tale buze miere izvorăsc, iubito, miere curge, lapte curge, de sub limba ta; mirosul îmbrăcămintei tale e mireasmă de Liban.
• Cântarea Cântărilor 4:16 - Scoală vânt de miazănoapte, vino vânt de miazăzi, suflaţi prin grădina mea şi miresmele-i stârniţi; iar iubitul meu să vină, în grădina sa să intre şi din roadele ei scumpe să culeagă, să mănânce.
• Cântarea Cântărilor 5:1 - Venit-am în grădina mea, sora mea, mireasa mea ! Strâns-am miruri aromate, miere am mâncat din faguri, vin şi lapte am băut. Mâncaţi şi beţi, prieteni, fiţi beţi de dragoste, iubiţii mei !
• Cântarea Cântărilor 5:7 - Întâlnitu-m-au străjerii, cei ce târgul străjuiesc, m-au izbit şi m-au rănit şi vălul mi l-au luat, cei ce zidul îl păzesc.
• Cântarea Cântărilor 5:9 - Ce are iubitul tău mai mult ca alţii, o tu, cea mai frumoasă-ntre femei ? Cu cît iubitul tău e mai ales ca alţi iubiţi, ca să ne rogi aşa cu jurământ ?
• Cântarea Cântărilor 5:12 - Ochii lui sunt porumbei, ce în lapte trupu-şi scaldă, la izvor stând mulţumiţi.
• Cântarea Cântărilor 5:15 - Stâlpi de marmură sunt picioarele lui, pe temei de aur aşezate. Înfăţişarea lui e ca Libanul şi e măreţ ca cedrul.
• Cântarea Cântărilor 6:1 - Unde s-a dus iubitul tău, cea mai frumoasă-ntre femei ? Unde-a plecat al tău iubit, ca să-l cutăm şi noi cu tine ?
• Cântarea Cântărilor 6:5 - Întoarce-ţi ochii de la mine, că ei de tot mă scot din fire.
• Cântarea Cântărilor 6:9 - Dar ea e numai una, porumbiţa mea, curata mea; una-i ea la a ei mamă, singură născută în casă. Fetele când au văzut-o, laude i-au înălţat, iar reginele şi concubinele osanale i-au cântat.
• Cântarea Cântărilor 7:4 - Cei doi sâni ai tăi par doi pui de căprioară, par doi pui gemeni ai unei gazele.
• Cântarea Cântărilor 8:1 - O, de mi-ai fi fost tu fratele meu şi să fi supt la sinul mamei mele, atunci pe uliţă de te-ntâlneam, cu drag, prelung te sărutam şi nimeni nu-ndrăznea osândei să mă dea.
• Cântarea Cântărilor 8:2 - Te-aş fi luat şi-n casa mamei te-aş fi dus, în casa celei ce m-a născut; tu graiuri dulci mi-ai fi spus şi eu cu drag ţi-aş fi dat vin bun şi must de rodii.
• Cântarea Cântărilor 8:4 - Fete din Ierusalim, vă jur pe cerboaicele şi gazele din câmp, nu treziţi pe draga mea până nu-i va fi ei voia !
• Cântarea Cântărilor 8:5 - Cine se înalţă din pustiu, sprijinită de-al său drag ? Sub mărul acesta am trezit iubirea ta, aici unde te-a născut şi ţi-a dat lumina zilei mama ta.
• Cântarea Cântărilor 8:6 - Ca pecete pe sânul tău mă poartă, poartă-mă pe mâna ta ca pe o brăţară ! Că iubirea ca moartea e de tare şi ca iadul de grozavă este gelozia. Săgeţile ei sunt săgeţi de foc şi flacăra ei ca fulgerul din cer.
• Cântarea Cântărilor 8:7 - Marea nu poate stinge dragostea, nici râurile s-o potolească; de-ar da cineva pentru iubire toate comorile casei sale, cu dispreţ ar fi respins acela.
• Cântarea Cântărilor 8:10 - Zid sunt eu acum şi sânii mei sunt turnuri; drept aceea în ochii lui eu am aflat pacea.
• Cântarea Cântărilor 8:12 - Via mea este la mine acasă; mia de sicli să fie a ta, Solomoane, şi două sute numai pentru cei ce păzesc roadele ei !
• Cântarea Cântărilor 8:13 - O, tu, ce în grădini sălăşluieşti, prietenii vor să-ţi asculte glasul; fă-mă să-l aud şi eu cu ei !
• Cântarea Cântărilor 8:14 - Fugi degrab, iubitul meu, sprinten ca o căprioară fii, fii ca puiul cel de cerb, peste munţii cei îmbălsămaţi !
• Isaia 1:2 - Ascultă, cerule, şi ia aminte, pământule, că Domnul grăieşte: Hrănit-am feciori şi i-am crescut, dar ei s-au răzvrătit împotriva Mea.
• Isaia 1:4 - Vai ţie neam păcătos, popor împovărat de nedreptate, soi rău, fii ai pieirii ! Ei au părăsit pe Domnul, tăgăduit-au pe Sfântul lui Israel, întorsu-I-au spatele.
• Isaia 1:5 - Pe unde să mai fiţi loviţi voi, cei ce mereu vă răzvrătiţi ? Tot capul vă este numai răni şi toată inima slăbănogită.
• Isaia 1:7 - Ţara voastră este pustiită, cetăţile voastre arse cu foc, ţarinile voastre le mănâncă străinii înaintea ochilor voştri, totul este pustiit, ca la nimicirea Sodomei.
• Isaia 1:10 - Ascultaţi cuvântul Domnului, voi conducători ai Sodomei, luaţi aminte la învăţătura Domnului, voi popor al Gomorei !