Biblia

Căutare

11476 rezultate pentru: pr

• Plângeri 1:12 - O, voi trecătorilor, priviţi şi vedeţi dacă este vreo durere ca aceea care mă copleşeşte şi cu care Domnul m-a umplut de necaz în ziua întăririi mâniei Lui.
• Plângeri 1:17 - Sionul întinde mâinile sale şi nimeni nu-l mângâie ! Domnul a dat poruncă tuturor vrăjmaşilor lui Iacov ca să-l împresoare. Ajuns-a Ierusalimul înaintea ochilor lor ca un lucru spurcat.
• Plângeri 1:19 - Strigat-am către iubiţii mei, dar ei m-au înşelat; preoţii mei şi bătrânii mei au pierit în cetate, când căutau hrană ca să-şi ţină viaţa.
• Plângeri 1:22 - Toată fărădelegea lor să vină înaintea Ta şi să le faci lor precum mi-ai făcut mie, pentru toate păcatele mele ! Căci suspinele mele sunt fără de număr, iar inima mea boleşte !
• Plângeri 2:3 - Întru aprinderea mâniei Lui a zdrobit toată puterea lui Israel; înaintea duşmanului şi-a tras dreapta înapoi. El a aprins pe Iacov cu un foc arzător care prăpădeşte de jur împrejur.
• Plângeri 2:5 - Stăpânul S-a arătat ca un duşman nimicind Israelul; i-a dărâmat toate palatele şi cetăţile întărite şi asupra fiicei lui Iuda a adus multă supărare.
• Plângeri 2:6 - Prăbuşit-a la pământ ca pe o dumbravă cortul lui, stricat-a locul de sărbătoare. Domnul a făcut să se uite zilele de odihnă în Sion, dispreţuind, în văpaia mâniei Lui, pe rege şi pe preot.
• Plângeri 2:7 - Dispreţuit-a Domnul jertfelnicul Său şi S-a îndepărtat de locaşul Său cel sfânt; dat-a zidurile palatelor Sale în mâna duşmanilor care au strigat în templul Domnului ca în zilele de sărbătoare.
• Plângeri 2:9 - Porţile lui s-au afundat în pământ, zăvoarele lor El le-a sfărâmat; regele lui şi căpeteniile sunt pribegi printre neamuri. Lege nu mai au, chiar şi profeţii nu mai primesc vedenii de la Domnul.
• Plângeri 2:11 - Ochii mei se sfârşesc de plâns, lăuntrul meu arde ca văpaia, măruntaiele mele fierb şi fierea mi se varsă pe pământ din pricina zdrobirii fiicei neamului meu, când copiii şi pruncii stau sleiţi de putere în pieţele cetăţii,
• Plângeri 2:14 - Profeţii tăi au avut pentru tine vedenii zadarnice şi arătări şi nu ţi-au dat pe faţă fărădelegea ta, ca să-ţi schimbe calea ta, ci ţi-au arătat vedenii înşelătoare şi aducătoare de pieire.
• Plângeri 2:15 - Bat spre tine din palme toţi cei ce trec pe cale, fluieră şi clatină din cap pentru fiica Ierusalimului: "Aceasta este, oare, cetatea pe care o numeau cununa frumuseţii, bucuria a tot pământul ?"
• Plângeri 2:17 - Împlinit-a Domnul hotărârea Sa, adus-a la îndeplinire cuvântul Său, spus din zilele străvechi; prăbuşit-a fără milă, bucurat-a pe vrăjmaşul tău, înălţat-a puterea apăsătorilor tăi.
• Plângeri 2:19 - Scoală, jeleşte-te în timpul nopţii, la început do strajă; varsă-ţi inima ta ca apa înaintea feţei Celui Atotstăpânitor. Către El ridică mâna ta pentru viata pruncilor tăi, care se prăpădesc de foame la colţul tuturor uliţelor.
• Plângeri 2:20 - Vezi, o, Doamne, şi priveşte cui ai făcut aceasta ! Să mănânce femeile rodul pântecelui lor, copiii pe care îi poartă în braţe ? Să fie ucişi în templu, Doamne, preotul şi profetul ?
• Plângeri 3:1 - Eu sunt omul care am văzut nenorocirea sub varga aprinderii Lui.
• Plângeri 3:7 - M-a împrejmuit cu zid şi n-am pe unde să ies, îngreuiat-a lanţurile mele;
• Plângeri 3:30 - Să dea obrazul lui spre lovire şi să se sature de ocară !
• Plângeri 3:35 - Când călcăm dreptatea omului înaintea feţei Celui Preaînalt,
• Plângeri 3:36 - Când nu dăm dreptate cuiva în pricina lui, oare Stăpânul a toate nu vede ?
• Plângeri 3:38 - Nu iese oare din gura Celui Preaînalt binele şi răul ?
• Plângeri 3:48 - Şuvoaie de apă lăcrimează ochiul meu, din pricina prăpădului fiicei poporului meu.
• Plângeri 3:50 - Până să se uite în jos şi să privească Domnul din ceruri.
• Plângeri 3:51 - Ochiul meu mă doare din pricina fiicelor cetăţii mele.
• Plângeri 3:57 - Tu erai aproape în ziua când Te-am strigat şi ai zis: "Nu-ţi fie frică !"
• Plângeri 3:58 - O, Doamne, Tu ai judecat pricina mea, Tu ai izbăvit viaţa mea !
• Plângeri 3:63 - Priveşte: de stau sau de se scoală, eu sunt de râsul lor !
• Plângeri 4:4 - Din pricina setei lipitu-s-a limba sugaciului de cerul gurii lui; copiii cer pâine, dar nimeni nu le-o întinde.
• Plângeri 4:6 - Vina fiicei poporului meu a fost mai mare decât a Sodomei, prăbuşită într-o clipă, nu de mână omenească.
• Plângeri 4:9 - Mai fericiţi au fost cei care au căzut de sabie, decât cei morţi de foame, care se prăpădesc încet, doborâţi de lipsa roadelor de pe câmp.
• Plângeri 4:11 - Sfârşit-a Domnul mânia, vărsat-a pe deplin urgia aprinderii Lui; şi în Sion a aprins un fac care l-a mistuit.
• Plângeri 4:13 - Dar s-a întâmplat, din pricina păcatelor profeţilor (mincinoşi) şi a fărădelegilor preoţilor, care au vărsat în mijlocul lui sângele celor drepţi.
• Plângeri 4:15 - "Păziţi-vă ! Un necurat !" Striga lumea după ei. "Fugiţi, la o parte, nu-i atingeţi !" Şi dacă mai voiesc să rătăcească undeva - se zicea printre neamuri - n-ar trebui să rămână aici !
• Plângeri 4:16 - Faţa plină de mânie a Domnului i-a risipit pe ei. Pe preoţi nimeni nu-i mai lua în seamă, de bătrâni nu se îndura.
• Plângeri 4:17 - Şi ochii noştri se sting de supărare, aşteptând zadarnic un ajutor ! Din turnul nostru ne-am uitat departe spre un popor al cărui ajutor nu vine.
• Plângeri 4:18 - Şi pândeau paşii noştri ca să nu umblăm prin pieţele noastre. Sfârşitul nostru se apropia, sosise !
• Plângeri 4:19 - Prigonitorii noştri erau mai iuţi decât vulturii de pe cer; umblau după noi prin munţi, ne pândeau în pustiu.
• Plângeri 4:20 - Suflarea vieţii noastre, unsul Domnului, a fost prins în groapa lor - acela despre care noi ziceam: "La umbra lui vom vieţui printre popoare".
• Plângeri 5:4 - Bem apa noastră cu bani, lemnele noastre le primim cu plată.
• Plângeri 5:5 - Pe grumajii noştri stau prigonitorii şi, deşi n-avem puteri, nu ne dau răgaz.
• Plângeri 5:9 - Cu primejdia vieţii noastre ne agonisim pâinea, în faţa sabiei care ne ameninţă în pustiu.
• Iezechiel 1:3 - A fost cuvântul Domnului către mine, preotul Iezechiel, fiul lui Buzi, preotul, la râul Chebar, în ţara Caldeilor. Acolo a fost peste mine mâna Domnului.
• Iezechiel 1:4 - Eu priveam şi iată venea dinspre miazănoapte un vânt vijelios, un nor mare şi un val de foc, care răspândea în toate părţile raze strălucitoare; iar în mijlocul focului strălucea ca un metal în văpaie.
• Iezechiel 1:7 - Picioarele lor erau drepte, iar copitele picioarelor lor erau cum sunt copitele picioarelor de viţel şi scânteiau ca arama strălucitoare, iar aripile lor erau sprintene.
• Iezechiel 1:13 - Înfăţişarea acestor fiare se asemăna cu înfăţişarea cărbunilor aprinşi, cu înfăţişarea unor făclii aprinse; printre fiare curgea foc, iar din foc ţâşneau raze şi fulgere.
• Iezechiel 1:18 - Obezile lor formau un cerc larg şi de o înălţime înfricoşătoare şi aceste obezi la toate patru erau pline de ochi de jur împrejur.
• Iezechiel 1:20 - Ele mergeau încotro le da duhul să meargă şi roţile se ridicau împreună, căci duh de viaţă era şi în roţi.
• Iezechiel 1:21 - Când mergeau acelea, mergeau şi acestea, şi când acelea se opreau, se opreau şi acestea; iar când acelea se ridicau de la pământ, atunci împreună cu ele se ridicau şi roţile, pentru că duh de viaţă era şi în roţi.
• Iezechiel 1:22 - Deasupra capetelor fiarelor se vedea un fel de boltă, întinsă sus, deasupra capetelor lor, care semăna cu cristalul cel mai curat;
• Iezechiel 1:23 - Iar sub bolta aceasta erau întinse aripile fiarelor una spre alta, şi fiecare fiară mai avea câte două aripi, care le acopereau trupurile;