Biblia

Căutare

10005 rezultate pentru: Fi

• Iezechiel 45:24 - Prinos de pâine trebuie să aducă el câte o efă de fiecare viţel şi câte o efă de fiecare berbec şi câte un hin de untdelemn la efă.
• Iezechiel 46:1 - Aşa zice Domnul Dumnezeu: "Poarta curţii celei dinăuntru, care dă spre răsărit, trebuie să fie încuiată în timpul celor şapte zile de lucru, iar în ziua odihnei ea trebuie să fie deschisă, şi în ziua de lună nouă trebuie să fie deschisă.
• Iezechiel 46:4 - Arderea de tot pe care regele trebuie să o aducă Domnului în ziua odihnei, trebuie să fie de şase miei fără meteahnă şi un berbec fără meteahnă,
• Iezechiel 46:10 - Regele trebuie să fie în mijlocul lor; când intră ei, intră şi el, şi când ies ei, iese şi el.
• Iezechiel 46:11 - În zilele de sărbătoare şi în zilele de bucurie, prinosul de pâine din partea lui trebuie să fie de câte o efă, cu viţelul şi berbecul, iar cu mieii, cât îi va da mina, iar untdelemn, câte un hin la efă.
• Iezechiel 46:13 - În fiecare zi să aduci Domnului ardere de tot un miel de un an, fără meteahnă; în fiecare dimineaţă să-l aduci.
• Iezechiel 46:14 - Iar ca prinos de pâine să adaugi la el în fiecare dimineaţă a şasea parte de efă şi untdelemn a treia parte din hin, ca să amesteci făina. Aceasta este o lege veşnică despre prinosul de pâine ce trebuie să se aducă Domnului totdeauna.
• Iezechiel 46:15 - Să se aducă ardere de tot un miel şi prinos de pâine şi untdelemn necontenit în fiecare dimineaţă.
• Iezechiel 46:16 - Aşa zice Domnul Dumnezeu: "Dacă regele va da vreunuia din fiii săi dar, acest dar trebuie să treacă moştenire şi la fiii aceluia. Ei îl vor stăpâni ca pe o moştenire.
• Iezechiel 46:17 - Iar dacă el dă din moştenirea sa cuiva din robii săi dar, acesta va fi al aceluia numai până la anul jubileu şi atunci se va întoarce la rege. Moştenirea lui poate trece numai la fiii lui.
• Iezechiel 46:18 - Dar regele nu poate lua din partea de moştenire a poporului, strâmtorându-l în moştenirea lui. El numai din moştenirea sa poate împărţi copiilor săi, ca nimeni din poporul Meu să nu fie izgonit din moştenirea iuim.
• Iezechiel 46:19 - Apoi m-a dus bărbatul acela pe calea porţii celei de miazăzi la camerele sfinţite ale preoţilor, dinspre miazănoapte, şi iată era un loc în fund, spre apus.
• Iezechiel 46:20 - Şi mi-a zis: "Acesta este locul unde preoţii trebuie să fiarbă jertfa cea pentru vină şi jertfa cea pentru păcat; unde trebuie să coacă pâinile din prinoase, fără să le scoată în curtea cea din afară, pentru sfinţirea poporului".
• Iezechiel 46:21 - După aceea m-a scos în curtea cea din afară şi m-a dus în cele patru colţuri ale curţii şi iată în fiecare colţ al curţii era încă o curte.
• Iezechiel 46:24 - Şi mi-a zis bărbatul acela: "Iată bucătăriile în care slujitorii templului fierb jertfele poporului".
• Iezechiel 47:6 - Atunci mi-a zis bărbatul acela: "Ai văzut, fiul omului ?" Şi el m-a dus înapoi la malul râului.
• Iezechiel 47:9 - Toată vietatea care mişună acolo pe unde va trece râul, va trăi. Peşte va fi foarte mult, pentru că va intra acolo apa aceasta şi apele din mare se vor face sănătoase; unde va intra râul acesta, toate vor trăi acolo.
• Iezechiel 47:10 - Lângă el vor sta pescarii de la En-Gaddi până la En-Eglaim şi îşi vor arunca mrejele. Vor fi peşti de tot soiul, ca cei din Marea cea Mare (Mediterană) şi foarte numeroşi.
• Iezechiel 47:12 - La râu, pe amândouă laturile lui, vor creşte tot felul de arbori care dau hrană. Frunzele lor nu se vor veşteji şi fructele din ei nu se vor mai isprăvi. n fiecare lună se vor coace fructe noi, pentru că apa pentru ele vine din locul cel sfânt; fructele lor se vor întrebuinţa ca hrană, iar frunzele la leacuri".
• Iezechiel 47:14 - Şi veţi stăpâni din el toţi deopotrivă, pentru că, ridicându-Mi mâna, M-am jurat să-l dau părinţilor voştri, de aceea va fi pământul acesta moştenirea voastră.
• Iezechiel 47:17 - Şi va fi hotarul de la mare până la Haţar-Enon în hotarul Damascului, având la miazănoapte ţinutul Hamat. Aceasta este latura de miazănoapte.
• Iezechiel 47:22 - Şi s-o împărţiţi prin sorţi ca moştenire a voastră şi a străinilor care vor trăi la voi, care au născut copii între voi; şi ei trebuie să se socotească între fiii lui Israel deopotrivă cu locuitorii băştinaşi. Cu voi să primească şi ei la sorţi moştenirea lor între seminţiile lui Israel.
• Iezechiel 48:8 - Iar lângă hotarul lui Iuda, de la hotarul de răsărit până la cel de apus, este partea sfântă, în lăţime de douăzeci şi cinci de mii de coţi, iar în lungime deopotrivă cu celelalte părţi, de la marginea de răsărit ţa ţării până la cea de apus. În mijlocul acestei părţi va fi templul.
• Iezechiel 48:9 - Partea pe care o veţi osebi Domnului va fi lungă de douăzeci şi cinci de mii de coţi, iar lăţimea de zece mii de coţi.
• Iezechiel 48:10 - Şi această parte sfântă trebuie să fie a preoţilor: la miazănoapte douăzeci şi cinci de mii de coţi, la apus în lăţime zece mii de coţi, spre răsărit în lăţime zece mii şi spre miazăzi în lungime douăzeci şi cinci de mii, iar la mijloc va fi locaşul sfânt al Domnului.
• Iezechiel 48:11 - Aceasta să o afierosiţi preoţilor din fiii lui Sadoc, care au stat în slujba Mea şi care, în vremea rătăcirii fiilor lui Israel, nu s-au abătut de la Mine, cum s-au abătut ceilalţi leviţi.
• Iezechiel 48:12 - Această parte sfântă de pământ, va fi a lor, sfinţenie mare, la hotarul leviţilor.
• Iezechiel 48:14 - Şi din această parte ei nu pot nici să vândă, nici să schimbe; pârga pământului nu poate fi trecută altora, pentru că ea este lucru sfânt, al Domnului.
• Iezechiel 48:15 - Iar următoarele cinci mii în lăţime şi douăzeci şi cinci de mii în lungime se dau pentru cetate, pentru întrebuinţarea obştească, pentru locuinţe şi pentru pieţe; cetatea va fi în mijloc.
• Iezechiel 48:17 - Iar păşunea împrejurul cetăţii va fi două sute cincizeci de coţi la miază-noapte, la răsărit două sute cincizeci, la miazăzi două sute cincizeci şi la apus două sute cincizeci.
• Iezechiel 48:20 - Toată partea aceasta, un pătrat de douăzeci şi cinci de mii de coţi în lungime şi douăzeci şi cinci de mii de coţi în lăţime, va fi partea sfântă şi va cuprinde şi pământul cetăţii.
• Iezechiel 48:21 - Ce va rămâne va fi al regelui de o parte şi de alta a porţiunii sfinte şi a porţiunii cetăţii, ce va trece peste cele douăzeci şi cinci de mii de coli spre răsărit până la hotarul ţării şi ce va trece peste cele douăzeci şi cinci de mii de coţi spre apus până la hotarul ţării. Aceasta va fi partea regelui, aşa încât partea sfântă şi locaşul sfânt vor fi la mijloc.
• Iezechiel 48:22 - Şi ceea ce rămâne de la stăpânirea leviţilor şi de la stăpânirea oraşului, la mijloc, între hotarul lui Iuda şi hotarul lui Veniamin, va fi al regelui.
• Iezechiel 48:35 - De jur împrejurul cetăţii sunt optsprezece mii de coţi. Iar din ziua aceea înainte numele cetăţii va fi: Domnul este acolo.
• Daniel 1:3 - Şi a zis regele către Aşpenaz, cel mai mare peste famenii săi, să aducă dintre fiii lui Israel, din neam regesc şi din cei din viţă aleasă,
• Daniel 1:5 - Şi să-i înveţe pe ei vreme de trei ani, după trecerea cărora să intre în slujba regelui. Pentru aceasta, regele le-a rânduit să li se dea în fiecare zi bucate din bucatele lui şi vin din vinul lui.
• Daniel 1:6 - Printre ei se aflau din fiii lui Iuda: Daniel, Anania, Misael şi Azaria.
• Daniel 2:5 - Răspuns-a regele şi a zis către caldei: "Să ştiţi că hotărârea am luat-o ! Dacă nu-mi veţi face cunoscut visul şi tâlcuirea lui, veţi fi tăiaţi în bucăţi, iar casele voastre prefăcute în grămezi de ruine.
• Daniel 2:8 - Răspuns-a şi a zis regele: "Fără îndoială, eu ştiu că voi căutaţi să câştigaţi vreme, fiindcă vedeţi că eu hotărârea am luat-o;
• Daniel 2:10 - Răspuns-au caldeii în faţa regelui şi au zis: "Nu se află om pe pământ care să poată face cunoscut ceea ce cere regele, fiindcă nici un rege, oricât de mare şi de puternic ar fi, nu ar cere aşa ceva de la nici un tâlcuitor de semne, vrăjitor, sau caldeu.
• Daniel 2:12 - Din această pricină regele s-a mâniat şi, în marea lui furie, a poruncit să fie ucişi toţi înţelepţii din Babilon.
• Daniel 2:13 - Când a ieşit porunca, să fie omorâţi înţelepţii, trebuia să fie omorât şi Daniel şi cei dimpreună cu el.
• Daniel 2:18 - Cerându-le să roage fierbinte milostivirea lui Dumnezeu din ceruri pentru această taină, ca să nu lase să piară Daniel şi prietenii lui împreună cu ceilalţi înţelepţi ai Babilonului.
• Daniel 2:20 - Şi a început Daniel a grăi: "Să fie numele lui Dumnezeu binecuvântat din veac şi până în veac, că a Lui este înţelepciunea şi puterea.
• Daniel 2:29 - Ţie, rege, îţi treceau gânduri prin minte, când erai în patul tău, pentru ceea ce se va întâmpla mai pe urmă şi Cel ce ţi-a descoperit taina ţi-a dat să ştii ce va fi.
• Daniel 2:30 - Şi mie, nu prin înţelepciunea care ar fi în mine mai mult decât la toţi cei vii, mi s-a descoperit taina aceasta, ci ca să se facă ştiut regelui înţelesul ei ca să cunoşti gândurile inimii tale.
• Daniel 2:33 - Pulpele de fier, iar picioarele o parte de fier şi o parte de lut.
• Daniel 2:34 - Tu priveai şi iată o piatră desprinsă, nu de mână, a lovit chipul peste picioarele de fier şi de lut şi le-a sfărâmat.
• Daniel 2:35 - Atunci au fost sfărâmate în acelaşi timp fierul, lutul, arama, argintul şi aurul şi au ajuns ca pleava de pe arie vara şi vântul le-a luat cu sine fără ca să se găsească locul lor; iar piatra care a lovit chipul a crescut munte mare şi a umplut tot pământul.
• Daniel 2:38 - Şi în mâinile căruia a dat pe fiii oamenilor în orice ţinut ar locui, precum şi fiarele câmpului şi păsările cerului şi i-a dat stăpânire peste toate, tu eşti capul de aur.