Biblia

Căutare

35140 rezultate pentru: L

• Judecătorii 16:6 - Şi a zis Dalila către Samson: "Spune-mi şi mie în ce stă puterea ta cea mare şi cu ce să te lege ca să te supună ?"
• Judecătorii 16:7 - I-a răspuns Samson: "De mă vor lega cu şapte vine crude şi încă neuscate, voi ajunge slab şi voi fi ca şi ceilalţi oameni".
• Judecătorii 16:8 - Atunci i-au adus ei fruntaşii Filistenilor şapte vine crude şi încă neuscate şi ea l-a legat cu ele.
• Judecătorii 16:9 - Şi unii stăteau la pândă la ea în odaia de dormit; şi ea a zis către Samson: "Samsoane, Filistenii vin asupra ta !" Atunci el a rupt vinele, cum ar fi rupt o aţă de câlţi arşi de foc. Şi astfel nu s-a aflat de unde vine puterea lui.
• Judecătorii 16:10 - Dalila a zis însă către Samson: "Iată tu m-ai amăgit şi mi-ai spus minciuni. Spune-mi dar cu ce să te lege ?
• Judecătorii 16:11 - Iar el i-a zis: "De mă vor lega cu funii noi, care să nu mai fi fost întrebuinţate, atunci eu voi slăbi şi voi fi ca şi ceilalţi oameni".
• Judecătorii 16:12 - Şi a luat Dalila funii noi şi l-a legat, iar cineva pândea. Apoi ea i-a zis: "Samsoane, Filistenii vin asupra ta !" Şi el le-a rupt de pe mâinile sale, ca pe nişte aţe.
• Judecătorii 16:13 - Atunci Dalila a zis către Samson: "Tu mă amăgeşti mereu şi-mi spui minciuni. Spune-mi drept, cu ce să te lege ?" Iar el i-a zis: "De vei împleti şapte şuviţe do păr din capul meu şi le vei prinde cu un cui de sulul de la războiul de ţesut, atunci eu vai slăbi şi voi fi ca şi ceilalţi oameni".
• Judecătorii 16:14 - Şi l-a adormit Dalila pe braţele sale; iar dacă a adormit el, Dalila a luat şapte şuviţe din capul lui şi le-a pironit de sulul de la război şi apoi a strigat: "Samsoane, Filistenii vin asupra ta !" Atunci el s-a deşteptat din somn şi a smucit războiul împreună cu ţesătura şi nu s-a aflat de unde vine puterea lui.
• Judecătorii 16:15 - Dalila însă i-a zis: "Cum de poţi tu spune: "Te iubesc", când inima ta nu este cu mine ? Iată, de trei ori m-ai amăgit şi nu mi-ai spus în ce stă puterea ta cea mare".
• Judecătorii 16:16 - Şi fiindcă ea tot stăruia şi-l necăjea cu vorbele sale în fiecare zi, s-a tulburat sufletul lui până la moarte.
• Judecătorii 16:17 - Şi atunci i-a descoperit el toată inima sa şi i-a zis: "Briciul nu s-a atins de capul meu, căci eu sunt nazireu al lui Dumnezeu din pântecele maicii mele; de m-ar tunde cineva, atunci s-ar depărta de la mine puterea mea şi eu aş slăbi şi aş fi ca ceilalţi oameni".
• Judecătorii 16:18 - Văzând Dalila că el i-a descoperit toată inima sa, a trimis de au chemat pe fruntaşii Filistenilor, zicându-le: "Veniţi acum, că el mi-a descoperit toată inima sa !" şi au venit la ea fruntaşii Filistenilor şi au adus argintul cu ei.
• Judecătorii 16:19 - Apoi Dalila l-a adormit pe genunchii săi şi a chemat un om şi i-a poruncit să tundă cele şapte şuviţe ale capului lui. Atunci el a început a slăbi şi s-a depărtat de el puterea lui;
• Judecătorii 16:20 - Iar ea a zis: "Samsoane; Filistenii vin asupra ta !" Şi deşteptându-se el din somnul său, a zis: "Voi face ca mai înainte şi mă voi scăpa de ei". Dar nu ştia că Domnul Se depărtase de el.
• Judecătorii 16:21 - Atunci l-au luat fruntaşii Filistenilor şi i-au scos ochii şi l-au dus la Gaza şi l-au legat cu două lanţuri de aramă şi râşnea în temniţă.
• Judecătorii 16:22 - Şi a început să-i crească părul pe capul lui, pe unde fusese tuns.
• Judecătorii 16:23 - Atunci s-au adunat fruntaşii Filistenilor, ca să aducă jertfă marelui Dagon, dumnezeul lor, şi să se veselească, zicând: "Dumnezeul nostru a dat pe Samson, vrăjmaşul nostru, în mâinile noastre".
• Judecătorii 16:24 - De asemenea şi mulţimea, văzându-l, slăvea pe dumnezeul său, zicând: "Dumnezeul nostru a dat în mâinile noastre pe vrăjmaşul nostru şi pe pustiitorul ţării noastre, care a ucis pe mulţi dintre noi".
• Judecătorii 16:25 - Iar după ce s-a veselit inima lor, au zis: "Aduceţi pe Samson din închisoare, ca să mai râdem de el". Şi au adus pe Samson din temniţă şi râdeau de el şi-l trăgeau de urechi şi l-au pus între doi stâlpi.
• Judecătorii 16:26 - Atunci a zis Samson tânărului care-l ducea de mână: "Du-mă ca să pipăi stâlpii pe care este întemeiată casa şi să mă reazem de ei". Şi tânărul a făcut aşa.
• Judecătorii 16:27 - Casa însă era plină de bărbaţi şi de femei, căci erau acolo toţi fruntaşii Filistenilor, iar pe acoperiş se aflau ca la trei mii de oameni, bărbaţi şi femei, care se uitau şi râdeau de Samson.
• Judecătorii 16:28 - Atunci a strigat Samson către Domnul şi a zis: "Doamne Dumnezeule, adu-ţi aminte de mine şi întăreşte-mă încă o dată, o, Dumnezeule, ca printr-o singură lovitură să mă răzbun pe Filisteni pentru cei doi ochi ai mei !"
• Judecătorii 16:29 - Şi a mişcat Samson din loc doi stâlpi din mijloc pe care era sprijinită casa, rezemându-se de ei, de unul cu mâna dreaptă şi de celălalt cu stânga.
• Judecătorii 16:30 - Şi a zis Samson: "Mori, suflete al meu, cu Filistenii !" Apoi s-a sprijinit cu toată puterea şi s-a prăbuşit casa peste fruntaşii Filistenilor şi peste tot poporul ce era în ea. Şi cei pe care i-a ucis Samson la moartea sa au fost mai mulţi decât toţi cei pe care-i ucisese în viaţa sa.
• Judecătorii 16:31 - Atunci au venit fraţii lui şi toată casa tatălui său şi l-au luat şi l-au dus de l-au îngropat între Ţora şi Eştaol, în mormântul lui Manoe, tată său. Şi a fost el judecător în Israel douăzeci de ani. Iar după Samson s-a sculat Emegar, fiul lui Enan, şi a ucis din Filisteni şase sute de oameni, afară de vite. Acesta a izbăvit pe Israel.
• Judecătorii 17:1 - În vremea aceea era cineva în Muntele Efraim, cu numele Mica.
• Judecătorii 17:2 - Acesta a zis către mama sa: "Cei o mie şi o sută de sicli de argint care ţi s-au luat şi pentru care tu ai rostit blestem în faţa mea, acel argint este la mine, eu l-am luat". A zis mama sa: "Binecuvântat fie fiul meu de Domnul !"
• Judecătorii 17:3 - Şi a întors acela cei o mie şi o sută sicli de argint mamei sale. Iar mama lui a zis: "Acest argint eu l-am afierosit de la mine Domnului pentru tine, fiul meu, ca să fac din el un idol, un chip turnat. Aşadar ti-l dau ţie".
• Judecătorii 17:4 - El însă a întors argintul mamei sale. Iar mama sa a luat două sute sicli de argint şi i-a dat unui turnător şi acela a făcut din ei un idol, un chip turnat, care se şi afla în casa lui Mica.
• Judecătorii 17:5 - Şi era la Mica locaşul lui dumnezeu şi a făcut un efod şi un terafim şi a pus el pe unul din fiii săi să fie preotul lui.
• Judecătorii 17:6 - În zilele acelea nu era rege în Israel, ci fiecare făcea ce i se părea că este drept.
• Judecătorii 17:7 - Şi trăia pe atunci la Betleemul cel din seminţia lui Iuda un tânăr levit.
• Judecătorii 17:8 - Şi s-a dus omul acesta din cetatea Betleemului lui Iuda, ca să trăiască unde se va nimeri, şi, mergând el pe cale, a ajuns pe Muntele Efraim la casa lui Mica.
• Judecătorii 17:9 - Mica însă i-a zis: "De unde vii tu ?" Iar el a răspuns: "Eu sunt levit din Betleemul lui Iuda şi mă duc să trăiesc unde voi nimeri".
• Judecătorii 17:10 - Atunci Mica i-a zis: "Rămâi la mine şi fii părinte aici la mine şi preot; eu îţi voi da câte zece sicli de argint pa an şi hainele şi hrana trebuitoare".
• Judecătorii 17:11 - Şi a venit levitul la el şi s-a învoit levitul să rămână la omul acesta; şi era tânăr, ca unul din fiii lui.
• Judecătorii 17:12 - Şi Mica a sfinţit pe levit şi tânărul acesta a fost preot la el şi a trăit în casa lui Mica.
• Judecătorii 17:13 - Apoi a zis Mica: "Acum eu ştiu că Domnul îmi va face bine, pentru că am preot pe un levit".
• Judecătorii 18:1 - În zilele acelea nu era rege în Israel; şi în timpul acela seminţia lui Dan îşi căuta moşie unde să se aşeze, căci până atunci nu-i căzuse încă parte deplină printre seminţiile lui Israel.
• Judecătorii 18:2 - Şi au trimis fiii lui Dan din neamul lor cinci oameni, bărbaţi puternici, din Ţora şi din Eştaol, ca să cerceteze ţara şi s-o cunoască şi li s-a zis: "Duceţi-vă şi cunoaşteţi ţara aceea !" Şi s-au dus aceia în Muntele Efraim, la casa lui Mica şi au rămas acolo.
• Judecătorii 18:3 - Pe când se aflau ei la casa lui Mica, au cunoscut glasul tânărului levit şi intrând la el, l-au întrebat: "Cine te-a adus aici ? Ce faci şi pentru ce stai aici ?"
• Judecătorii 18:4 - Iar el le-a răspuns: "Cutare şi cutare a făcut pentru mine Mica şi mi-a dat simbrie şi iată eu îi sunt preot".
• Judecătorii 18:5 - Aceia însă i-au zis: "Întreabă pe Dumnezeu, ca să ştim, de vom izbuti pe calea în care am plecat".
• Judecătorii 18:6 - Iar preotul le-a zis: "Mergeţi cu pace, calea voastră în care mergeţi este înaintea Domnului".
• Judecătorii 18:7 - Şi s-au dus cei cinci bărbaţi şi au ajuns la Laiş şi au văzut că poporul din el trăieşte în pace, după obiceiul Sidonienilor, liniştit şi fără grijă, şi că nu era în ţara aceea cine să obijduiască cu ceva sau să aibă stăpânire: de Sidonieni ei trăiau departe şi cu nimeni nu aveau ei nici o treabă.
• Judecătorii 18:8 - Atunci s-au întors cei cinci oameni la fraţii lor în Ţora şi Eştaol şi au zis fraţii lor către ei: "Ce ne spuneţi ?"
• Judecătorii 18:9 - Iar ei au răspuns: "Să ne sculăm şi să mergem asupra lor. Am văzut ţara şi este foarte bună. Voi însă să nu staţi pe gânduri şi să nu zăboviţi a merge şi a lua în stăpânire tara aceea.
• Judecătorii 18:10 - Când veţi merge, veţi da de un popor fără grijă şi de o ţară întinsă; Dumnezeu o va da în mâinile voastre; acolo este un loc, unde nu lipseşte nimic din tot ce dă pământul".
• Judecătorii 18:11 - Şi au plecat într-acolo din ţara şi din Eştaol din seminţia lui Dan şase sute de oameni, încinşi cu arme de război.