Biblia

Căutare

13658 rezultate pentru: Se

• Ecclesiastul 9:18 - Înţelepciunea este mai de preţ decât armele de luptă; dar o singură greşeală nimiceşte mult bine.
• Ecclesiastul 10:3 - La fel celui nebun când merge pe drum îi lipseşte dreapta pricepere, iar toată lumea zice: "E nebun !"
• Ecclesiastul 10:4 - Dacă mânia stăpânitorului se ridică împotriva ta, nu te clinti din locul tău. Căci firea domoală înlătură mari neajunsuri.
• Ecclesiastul 10:5 - Am mai luat seama la încă un rău de sub soare, ca o greşeală care porneşte de la stăpânitor:
• Ecclesiastul 10:9 - Cel ce sfărâmă pietre se poate răni cu ele, iar cel ce despică lemne se primejduieşte.
• Ecclesiastul 10:14 - Nebunul sporeşte vorbele. Omul nu ştie ce va fi după el, căci cine îi va spune ce se va întâmpla după el ?
• Ecclesiastul 10:15 - Munca oboseşte pe cel nebun; cine nu ştie drumul nu poate să se ducă în cetate.
• Ecclesiastul 10:17 - Fericită eşti tu, ţară, care ai rege un fecior de neam mare şi căpeteniile tale mănâncă la vreme, ca toţi oamenii, şi nu se dau la băutură.
• Ecclesiastul 10:18 - Din pricina lenei, grinzile casei se lasă, iar când stai cu mâinile în sin, apa picură în casă.
• Ecclesiastul 10:19 - Ospeţele se fac pentru a gusta plăcerea; vinul înveseleşte viaţa şi banii răspund la toate.
• Ecclesiastul 11:2 - Împarte o bucată în şapte şi chiar în opt, căci nu ştii ce nenorocire se poate întâmpla în ţară.
• Ecclesiastul 11:3 - Când norii se umplu de ploaie, ei se deşartă pe pământ. Şi dacă un capac cade la miazăzi sau la miazănoapte, unde a căzut, acolo rămâne.
• Ecclesiastul 11:4 - Cel ce păzeşte vântul nu seamănă, şi cel ce se uită la nori nu seceră.
• Ecclesiastul 11:5 - După cum nu ştii care este calea vântului, cum se întocmesc oasele în pântecele maicii, tot aşa nu cunoşti lucrarea lui Dumnezeu, care face toate.
• Ecclesiastul 11:6 - Dis-de-dimineaţă seamănă sămânţa şi până seara nu odihni mâna ta, căci nu ştii care va izbuti, aceasta sau aceea, sau dacă amândouă sunt deopotrivă de bune.
• Ecclesiastul 11:8 - Chiar dacă ar trăi mulţi ani, omul să se bucure de toate şi să-şi aducă aminte de zilele cele din întuneric, căci multe vor fi. Tot ce se întâmplă este deşertăciune.
• Ecclesiastul 11:9 - Bucură-te, omule, cât eşti tânăr şi inima ta să fie veselă în zilele tinereţii tale şi mergi în căile inimii tale şi după ce-ţi arată ochii tăi, dar să ştii că, pentru toate acestea, Dumnezeu te va aduce la judecata Sa. Alungă necazul din inima ta şi depărtează suferinţele de trupul tău, căci copilăria şi tinereţea sunt deşertăciune.
• Ecclesiastul 12:1 - Adu-ţi aminte de Ziditorul tău în zilele tinereţii tale, înainte ca să vină zilele de restrişte şi să se apropie anii despre care vei zice: "N-am nici o plăcere de ei ..."
• Ecclesiastul 12:2 - Înainte ca să se întunece soarele şi lumina şi luna şi stelele şi ca norii să mai vină după ploaie;
• Ecclesiastul 12:3 - Atunci este vremea când străjerii casei tremură şi oamenii cei tari se încovoaie la pământ şi cele ce macină nu mai lucrează, căci sunt puţine la număr şi privitoarele de la ferestre se întunecă;
• Ecclesiastul 12:4 - Şi se închid porţile care dau spre uliţă şi se domoleşte huruitul morii şi te scoli la ciripitul de dimineaţă al păsării şi se potolesc toate cântăreţele;
• Ecclesiastul 12:5 - Şi te temi să mai urci colina şi spaimele pândesc în cale şi capul se face alb ca floarea de migdal şi lăcusta sprintenă se face grea şi toţi mugurii s-au deschis, fiindcă omul merge la locaşul său de veci şi bocitoarele dau târcoale pe uliţă;
• Ecclesiastul 12:6 - Mai înainte ca să se rupă funia de argint şi să se spargă vasul de aur şi să se strice ulciorul la izvor şi să se sfărâme roata fântânii,
• Ecclesiastul 12:7 - Şi ca pulberea să se întoarcă în pământ cum a fost, iar sufletul să se întoarcă la Dumnezeu, Care l-a dat.
• Ecclesiastul 12:8 - Deşertăciunea deşertăciunilor, a zis Ecclesiastul, toate sunt deşertăciuni !
• Ecclesiastul 12:10 - Ecclesiastul s-a străduit să găsească sfaturi folositoare şi îndrumări adevărate şi să le scrie întocmai.
• Ecclesiastul 12:12 - Şi peste toate acestea, fiul meu, să fii cu luare aminte: scrisul de cărţi este fără sfârşit, iar învăţătura multă este oboseală pentru trup.
• Ecclesiastul 12:14 - Căci Dumnezeu va judeca toate faptele ascunse, fie bune, fie rele.
• Cântarea Cântărilor 1:3 - Răpeşte-mă, ia-mă cu tine ! Hai să fugim ! - Regele m-a dus în cămările sale: ne vom veseli şi ne vom bucura de tine. Îţi vom preamări dragostea mai mult decât vinul. Cine te iubeşte, după dreptate te iubeşte !
• Cântarea Cântărilor 1:6 - Spune-mi dar, iubitul meu, unde-ţi paşti tu oile ? Unde poposeşti tu la amiază ? De ce oare să rătăcesc zadarnic pe la turmele tovarăşilor tăi ?
• Cântarea Cântărilor 1:8 - Cu un telegar înhămat la carul lui Faraon te aseamăn eu, draga mea !
• Cântarea Cântărilor 1:9 - Frumoşi se văd obrajii tăi, aşezaţi între cercei şi gâtul tău împodobit cu şire de mărgăritare.
• Cântarea Cântărilor 1:12 - Periniţă de mirt este iubitul meu, care se ascunde între sânii mei.
• Cântarea Cântărilor 2:9 - Ca o gazelă e iubitul meu sau e ca un pui de cerb; iată-l la noi pe prispă, iată-l priveşte pe fereastră, printre gratii iată-l se uită.
• Cântarea Cântărilor 2:12 - Flori pe câmp s-au arătat şi a sosit vremea cântării, în ţarină glas de turturea se aude.
• Cântarea Cântărilor 2:17 - Până nu se răcoreşte ziua, până nu se-ntinde umbra serii, vino, dragul meu, săltând ca o căprioară, ca un pui de cerb, peste munţii ce ne despart.
• Cântarea Cântărilor 3:6 - Cine este aceea care se ridică din pustiu, ca un stâlp de fum, par-c-ar arde smirnă şi tămâie, par-c-ar arde miresme iscusit gătite ?
• Cântarea Cântărilor 3:10 - Stâlpii lui sunt de argint, pereţii de aur curat, patul e de purpură, iar acoperişul este de scumpe alesături; darul dragostei alese a fetelor din Ierusalim.
• Cântarea Cântărilor 4:2 - Dinţii tăi par turmă de oi tunse, ce ies din scăldătoare făcând două şiruri strânse şi neavând nici o ştirbitură.
• Cântarea Cântărilor 4:6 - Până nu se răcoreşte ziua, până nu se-ntinde umbra serii, voi veni la tine, colină de mirt, voi veni la tine, munte de tămâie.
• Cântarea Cântărilor 4:8 - Vino din Liban, mireasa mea, vino din Liban cu mine ! Degrabă coboară din Amana, din Senir şi din Hermon, din culcuşul leilor şi din munţi cu leoparzi !
• Cântarea Cântărilor 5:6 - Celui drag eu i-am deschis, dar iubitul meu plecase; sufletu-mi încremenise, când cel drag mie-mi vorbise; iată eu l-am căutat, dar de-aflat nu l-am aflat; pe nume l-am tot strigat, dar răspuns nu mi s-a dat.
• Cântarea Cântărilor 5:15 - Stâlpi de marmură sunt picioarele lui, pe temei de aur aşezate. Înfăţişarea lui e ca Libanul şi e măreţ ca cedrul.
• Cântarea Cântărilor 6:6 - Părul tău turme de capre pare, ce din munţi, din Galaad coboară. Dinţii tăi par turmă de oi tunse, ce din scăldătoare ies, făcând două şiruri strânse şi neavând nici o ştirbitură.
• Cântarea Cântărilor 7:2 - Cât de frumoase sunt, domniţă, picioarele tale în sandale ! Rotundă-i coapsa ta, ca un colan, de meşter iscusit lucrat.
• Cântarea Cântărilor 8:5 - Cine se înalţă din pustiu, sprijinită de-al său drag ? Sub mărul acesta am trezit iubirea ta, aici unde te-a născut şi ţi-a dat lumina zilei mama ta.
• Cântarea Cântărilor 8:7 - Marea nu poate stinge dragostea, nici râurile s-o potolească; de-ar da cineva pentru iubire toate comorile casei sale, cu dispreţ ar fi respins acela.
• Isaia 1:7 - Ţara voastră este pustiită, cetăţile voastre arse cu foc, ţarinile voastre le mănâncă străinii înaintea ochilor voştri, totul este pustiit, ca la nimicirea Sodomei.
• Isaia 1:9 - Dacă Domnul Savaot nu ne-ar fi lăsat o rămăşiţă, am fi ajuns ca Sodoma şi ne-am fi asemănat cu Gomora.
• Isaia 1:11 - Ce-mi foloseşte mulţimea jertfelor voastre ?, zice Domnul. M-am săturat de arderile de tot cu berbeci şi de grăsimea viţeilor graşi şi nu mai vreau sânge de tauri, de miei şi de ţapi !