Biblia

Căutare

17735 rezultate pentru: mâ

• Iov 28:9 - Dar omul a ajuns cu mâna lui la aceste stânci de cremene şi munţii i-a răsturnat din temelie.
• Iov 28:13 - Pământeanul nu cunoaşte calea către ea, căci ea nu se găseşte pe meleagurile celor vii.
• Iov 28:14 - Adâncul a grăit: Ea nu se află în sânul meu ! Şi marea a spus la fel: Ea nu este la mine !
• Iov 28:17 - Cu ea alături nu pot să stea nici aurul, nici cristalul şi cu un vas din aurul cel mai curat nu se poate schimba ea.
• Iov 28:18 - Despre mărgean şi despre diamant, nici să mai pomenim, iar agonisirea înţelepciunii întrece cu mult pe aceea a mărgăritarelor.
• Iov 28:19 - Topazele Etiopiei nu stau în cumpănă cu ea şi cu aurul cel mai curat nu vei plăti-o niciodată !
• Iov 28:23 - Dumnezeu îi cunoaşte drumul şi numai El este Cel ce ştie locuinţa ei.
• Iov 28:24 - Când El privea până la marginile pământului şi îmbrăţişa cu ochii tot ce se află sub ceruri,
• Iov 28:27 - Atunci El a văzut înţelepciunea ş i a cântărit-o, atunci a pus-o în lumină şi i-a măsurat adâncimea.
• Iov 29:1 - Apoi Iov a mers mai departe cu pildele sale şi a zis:
• Iov 29:2 - "O, dacă aş fi încă o dată ca în lunile de mai înainte, ca în zilele când Dumnezeu mă ocrotea,
• Iov 29:8 - Tineretul, văzându-mă, se ascundea cu sfială, iar cei bătrâni se ridicau în picioare şi rămâneau aşa.
• Iov 29:9 - Fruntaşii poporului îşi opreau cuvântările şi îşi puneau mâna la gură.
• Iov 29:11 - Căci urechea care mă auzea mă fericea şi ochiul care mă vedea îmi dădea mare mărturie.
• Iov 29:12 - Fiindcă scăpam de pieire pe cel sărman care striga după ajutor şi pe orfanul fără sprijin.
• Iov 29:13 - Binecuvântările celui ce era gata să piară veneau asupră-mi şi umpleam de bucurie inima văduvei.
• Iov 29:14 - Mă îmbrăcam întru dreptate, ca într-un veşmânt şi judecata mea cea dreaptă era mantia mea şi turbanul meu.
• Iov 29:17 - Sfărâmam fălcile nelegiuitului şi smulgeam prada din dinţii lui.
• Iov 29:20 - Slava mea va întineri neîncetat şi arcul meu se va înnoi în mâna mea.
• Iov 29:21 - Oamenii mă ascultau şi stăteau fără grai şi aşteptau să audă sfatul meu.
• Iov 29:22 - După ce le vorbeam eu, ei nu mai spuneau nimic şi cuvântul meu cădea asupra lor picătură cu picătură.
• Iov 29:23 - Mă aşteptau precum aştepţi ploaia şi căscau gura lor, ca pentru bura de primăvară.
• Iov 30:1 - Iar acum am ajuns de batjocură pentru cei mai tineri decât mine şi pe ai căror părinţi îi preţuiam prea puţin, ca să-i pun alături cu câinii turmelor mele.
• Iov 30:3 - Din pricina sărăciei şi a foametei înspăimântătoare, ei mânţcau rădăcini din locuri uscate şi mama lor era câmpia pustie şi jalnică.
• Iov 30:4 - Ei culegeau ierburi de prin mărăcini şi pâinea lor era rădăcina de ienupăr.
• Iov 30:6 - Drept aceea, au ajuns să se aciueze pe marginea şuvoaielor, prin găurile pământului şi prin văgăunile stâncilor.
• Iov 30:7 - Zbiară prin hăţişuri, stau grămadă pe sub scaieţi.
• Iov 30:11 - Cel ce şi-a deznodat ştreangul robiei mă asupreşte şi tot aşa cel ce şi-a scos zăbalele din gură.
• Iov 30:12 - În dreapta mea se ridică martori potrivnici mie, în cursa lor au prins picioarele mele şi şi-au croit drumuri împotrivă-mi.
• Iov 30:13 - Au dărâmat poteca mea, cu gând ca să mă piardă, ei se suie încoace şi nimeni nu le este stavilă.
• Iov 30:14 - Ca printr-o spărtură largă, ei dau iureş şi în dărâmături se tăvălesc.
• Iov 30:16 - Şi acum sufletul meu se topeşte în mine, zile de amărăciune mă cuprind.
• Iov 30:18 - Cu o putere năpraznică, Dumnezeu mă tine de haină şi mă strânge de gât ca gulerul cămăşii.
• Iov 30:20 - Strig către Tine şi nu-mi răspunzi, stau în picioare şi Tu nu mă vezi.
• Iov 30:21 - Tu Te-ai făcut asupritorul meu şi cu toată puterea braţului Tău mă prigoneşti.
• Iov 30:22 - Tu mă ridici deasupra vântului şi mă pui pe el călare şi apoi mă nimiceşti cu iureşul furtunii.
• Iov 30:23 - Ştiu foarte bine că Tu mă duci spre moarte şi la locul de întâlnire al tuturor muritorilor.
• Iov 30:24 - Totuşi împotriva sărmanului nu ridicam mâna mea, când striga către mine, în nenorocirea lui.
• Iov 30:25 - N-am plâns oare şi eu împreună cu cel care-şi ducea viaţa greu ? Sufletul meu n-avea milă de cel sărman ?
• Iov 30:26 - Mă aşteptam la fericire şi iată că a venit nenorocirea; aşteptam lumina şi a venit întunericul.
• Iov 30:27 - Măruntaiele mele au fiert în clocote fără încetare; zile de jale grea mi-au sosit înainte.
• Iov 31:1 - Făcusem legământ cu ochii mei şi asupra unei fecioare nu-i ridicam.
• Iov 31:4 - Nu vede, oare, Dumnezeu căile mele şi nu numără El toţi paşii mei ?
• Iov 31:6 - Să mă cântărească în cumpăna dreptăţii şi Dumnezeu să cunoască neprihănirea mea.
• Iov 31:7 - Dacă paşii mei s-au abătut de la calea cea dreaptă şi inima mea a fost târâtă de ochii mei, iar de mâinile mele s-a lipit vreo murdărie,
• Iov 31:8 - Atunci altul să mănânce ceea ce eu semăn şi vlăstarii mei să fie scoşi din rădăcină !
• Iov 31:9 - Dacă inima mea a fost amăgită de vreo femeie şi am stat de pândă la uşa aproapelui meu,
• Iov 31:14 - Ce mă voi face eu; când Dumnezeu se va ridica şi ce răspuns Îi voi da, când va lua procesul în cercetare ?
• Iov 31:15 - Cel ce m-a făcut pe mine în pântecele mamei mele nu l-a făcut şi pe robul meu ? Nu este, oare, El singur Care ne-a alcătuit în pântece ?
• Iov 31:17 - Mâncam, oare, singur bucata mea de pâine şi orfanului nu-i dădeam din ea ?