Biblia

Căutare

1891 rezultate pentru: Ada

• Estera 9:17 - Aceasta s-a petrecut în treisprezece ale lunii lui Adar. În ziua de paisprezece a aceleiaşi luni s-au liniştit şi au făcut-o zi de ospăţ şi de veselie.
• Estera 9:18 - Iudeii însă, care se aflau în Suza, s-au adunat în ziua de treisprezece şi de paisprezece ale lunii lui Adar, iar în cincisprezece ale ei s-au liniştit şi au făcut-o zi de ospăţ şi de veselie.
• Estera 9:19 - De aceea Iudeii din provincie, care locuiesc în sate neîntărite, petrec ziua de paisprezece ale lunii Adar în veselie şi ospeţe, ca zi de sărbătoare, trimiţându-şi daruri unii altora; iar cei ce trăiesc în oraşe petrec şi ziua de cincisprezece ale lunii Adar în mare veselie, trimiţând daruri vecinilor.
• Estera 9:21 - Ca să sărbătorească acele zile bune în fiecare an, în ziua de paisprezece şi de cincisprezece ale lunii Adar,
• Estera 9:24 - Cum Aman, fiul lui Hamadata, din ţara Agag, vrăjmaşul tuturor Iudeilor, se gândise să-i ucidă şi aruncase Pur, adică sori, pentru pierderea lor;
• Estera 10:3 - De asemenea e arătat acolo că iudeul Mardoheu era al doilea după regele Artaxerxe, mare înaintea Iudeilor şi iubit între mulţimile fraţilor săi, căci căuta binele poporului său şi vorbea în folosul neamului lui. Şi zicea Mardoheu: "De la Dumnezeu a fost aceasta, că eu mi-am adus aminte de visul pe care l-am visat despre aceste întâmplări, că n-a rămas neîmplinit nimic din el. Izvorul cel mic s-a făcut râu mare şi a fost lumină, soare şi mulţime de apă; acest râu este Estera, pe care şi-a luat-o de femeie regele şi a făcut-o regină. Iar cei doi balauri sunt eu şi Aman. Popoarele sunt cei ce s-au unit să stârpească numele Iudeilor; iar poporul meu sunt Israeliţii, care au strigat către Dumnezeu şi au fost izbăviţi. A izbăvit Dumnezeu pe poporul Său şi ne-a izbăvit Domnul din toate relele acestea. Săvârşit-a Dumnezeu semne şi minuni mari, cum n-au fost printre neamuri. Aşa a rânduit Dumnezeu doi sorţi: unul pentru poporul lui Dumnezeu, iar celălalt pentru neamuri. Aceşti doi sorii au ieşit în ceasul, la vremea şi în ziua judecăţii înaintea lui Dumnezeu şi a tuturor neamurilor. Atunci şi-a adus aminte Domnul de poporul Său şi a dat dreptate moştenirii Sale. Aceste zile ale lunii lui Adar, adică a paisprezecea şi a cincisprezecea ale acestei luni, se vor prăznui veşnic cu alai, cu bucurie şi veselie înaintea lui Dumnezeu în poporul Său Israel. în anul al patrulea al domniei lui Ptolomeu şi a Cleopatrei, Dositei, care se spune că a fost preot şi levit şi Ptolomeu, fiul său, au adus în Alexandria această scrisoare despre Purim. Această scrisoare se spune că a tâlcuit-o Lisimah, fiul lui Ptolomeu, care fusese la Ierusalim.
• Iov 3:9 - Să se întunece stelele revărsatului zorilor ei; să aştepte lumina şi nimic să nu vină şi să nu mai vadă genele aurorei,
• Iov 3:16 - Sau de ce n-am fost o stârpitură aruncată şi ascunsă, ca acei prunci care n-au apucat să vadă lumina ?
• Iov 4:4 - Cuvintele tale au ţinut în sus pe cei ce erau să cadă şi tu ai întărit genunchii care se clătinau.
• Iov 4:13 - În spaimele care vin din nălucirile nopţii, atunci când somn adânc se lasă peste oameni,
• Iov 5:3 - Am văzut pe nebun prinzând rădăcină şi pe loc am blestemat sălaşul lui:
• Iov 5:21 - Vei fi la adăpost de biciul bârfelii şi nu te vei teme de prăpăd când va veni.
• Iov 5:24 - Tu vei şti cortul tău la adăpost şi când îţi vei cerceta locuinţa nu vei avea dezamăgire.
• Iov 5:26 - Sosi-vei la mormânt, la adânci bătrâneţe, ca o şiră de grâu strânsă la vremea ei.
• Iov 6:16 - Erau acoperite de ghiaţă, zăpada stătea grămadă peste ele;
• Iov 6:17 - Dar cum se topeşte zăpada, ele şi seacă şi, cum se încălzeşte, ele se usucă pe loc.
• Iov 6:19 - Caravanele din Tema aşteaptă, convoaiele din Saba nădăjduiesc în ele.
• Iov 6:26 - Cugetaţi voi să faceţi judecata vorbelor ? Ducă-se în vânt cuvintele unui deznădăjduit !
• Iov 8:17 - Rădăcinile lui se împletesc cu pietrele şi se înfig în adâncul stâncilor.
• Iov 9:18 - El nu-mi dă răgaz să răsuflu şi mă adapă cu amărăciune.
• Iov 9:25 - Zilele mele sunt mai grabnice decât un aducător de veşti şi au fugit fără să vadă fericirea.
• Iov 9:29 - Dacă sunt vinovat, de ce să mă mai trudesc zadarnic ?
• Iov 9:30 - Dacă m-aş spăla cu zăpadă şi mi-aş curăţi mâinile cu leşie,
• Iov 11:8 - Ea este mai înaltă decât cerurile. Şi ce vei face tu ? Ea este mai adâncă decât împărăţia morţii. Cum vei pătrunde-o tu ?
• Iov 11:18 - Atunci tu vei fi la adăpost, căci vei fi plin de nădejde, te vei simţi ocrotit şi te vei culca fără grijă.
• Iov 12:17 - El goneşte pe sfetnici în picioarele goale şi pe judecători îi aruncă pradă nebuniei.
• Iov 14:8 - Dacă rădăcina lui îmbătrâneşte în pământ şi dacă trunchiul lui putrezeşte,
• Iov 14:11 - Apele mărilor pot să dispară, fluviile pot să scadă şi să sece.
• Iov 15:14 - Ce este omul ca să se creadă curat, şi cel născut din femeie, ca să se creadă neprihănit ?
• Iov 15:22 - El nu mai nădăjduieşte să mai iasă din întuneric şi îşi simte capul mereu sub sabie.
• Iov 15:26 - Fiindcă a îndrăznit să năvălească împotriva Lui cu gâtul întins şi la adăpostul scuturilor sale groase şi rotunde.
• Iov 15:31 - Să nu se creadă în minciună, fiindcă ştim că e deşertăciune.
• Iov 15:33 - Ca viţa mănată, va lăsa să cadă rodul său şi la fel ca măslinul va împrăştia florile sale.
• Iov 16:10 - Deschis-au gura lor împotriva mea, în batjocură m-au lovit peste obraji. Toţi grămadă se înghesuie împotriva mea.
• Iov 16:11 - Dumnezeu mă dă pe mâna unui păgân. El mă aruncă pradă celor răi.
• Iov 17:13 - Mai pot să nădăjduiesc ? Împărăţia morţii este casa mea, culcuşul meu l-am întins în inima întunericului.
• Iov 18:7 - Paşii lui, altădată vânjoşi, se îngustează şi propriul lui sfat acum îl poticneşte.
• Iov 18:14 - Din cortul unde stătea la adăpost este scos afară şi târât înaintea groaznicului împărat.
• Iov 18:16 - Rădăcinile lui se usucă în pământ, iar ramurile lui se veştejesc în aer.
• Iov 19:10 - M-a dărâmat de jur împrejur şi sunt în ceasul morţii şi nădejdea mea a scos-o din rădăcină ca pe un copac.
• Iov 19:12 - Hoardele Sale sosesc grămadă, îşi fac drum până la mine şi pun tabără de jur împrejurul cortului meu.
• Iov 21:7 - Pentru ce ticăloşii au viaţă, ajung la adânci bătrâneţe şi sporesc în putere ?
• Iov 21:10 - Taurii sunt plini de vlagă şi prăsitori, juncanele lor fată şi nu leapădă.
• Iov 21:20 - Să-şi vadă cu ochii nenorocirea şi să se adape din mânia Celui Atotputernic !
• Iov 22:14 - Norii sunt ca o perdea în faţa Lui şi El nu poate să vadă; El se plimbă numai de jur împrejurul cerurilor.
• Iov 24:8 - Ploaia repede din munţi îi udă până la piele şi în loc de adăpost strâng în braţe stâncile.
• Iov 26:6 - Împărăţia morţilor este goală înaintea Lui şi adâncul este fără acoperiş.
• Iov 27:5 - Departe de mine gândul să vă dau dreptate ! Până când o fi să-mi dau duhul nu mă voi lepăda de nevinovăţia mea.
• Iov 27:12 - Şi dacă voi toţi aţi dovedit-o (ca şi mine), atunci pentru ce vorbiţi în zadar ?
• Iov 28:3 - Omul a pus hotare întunericului şi cercetează până în cele mai depărtate adâncuri, sfredelind piatra ascunsă în umbră şi în beznă.