Biblia

Căutare

13241 rezultate pentru: are

• Plângeri 2:7 - Dispreţuit-a Domnul jertfelnicul Său şi S-a îndepărtat de locaşul Său cel sfânt; dat-a zidurile palatelor Sale în mâna duşmanilor care au strigat în templul Domnului ca în zilele de sărbătoare.
• Plângeri 2:9 - Porţile lui s-au afundat în pământ, zăvoarele lor El le-a sfărâmat; regele lui şi căpeteniile sunt pribegi printre neamuri. Lege nu mai au, chiar şi profeţii nu mai primesc vedenii de la Domnul.
• Plângeri 2:10 - Stau la pământ şi tac bătrânii fiicei Sionului; pe capul lor şi-au pus ţărână şi s-au încins cu sac; la pământ îşi pleacă fecioarele Ierusalimului capetele lor.
• Plângeri 2:13 - Cu cine te voi asemăna, cu cine aş putea să te pun alături, o, fiică a Ierusalimului ! Cu cine te-aş pune faţă în faţă, ca să te pot mângâia, o, fecioară, fiică a Sionului ? Căci neţărmurită ca marea este năruirea ta ! Cine ar putea să te tămăduiască ?
• Plângeri 2:14 - Profeţii tăi au avut pentru tine vedenii zadarnice şi arătări şi nu ţi-au dat pe faţă fărădelegea ta, ca să-ţi schimbe calea ta, ci ţi-au arătat vedenii înşelătoare şi aducătoare de pieire.
• Plângeri 2:15 - Bat spre tine din palme toţi cei ce trec pe cale, fluieră şi clatină din cap pentru fiica Ierusalimului: "Aceasta este, oare, cetatea pe care o numeau cununa frumuseţii, bucuria a tot pământul ?"
• Plângeri 2:16 - Către tine toţi vrăjmaşii tăi cască gura lor, fluieră, scrâşnesc din dinţi, zicând: "Am nimicit-o. Da, aceasta este ziua pe care noi o aşteptam; am aflat-o şi o vedem".
• Plângeri 2:17 - Împlinit-a Domnul hotărârea Sa, adus-a la îndeplinire cuvântul Său, spus din zilele străvechi; prăbuşit-a fără milă, bucurat-a pe vrăjmaşul tău, înălţat-a puterea apăsătorilor tăi.
• Plângeri 2:19 - Scoală, jeleşte-te în timpul nopţii, la început do strajă; varsă-ţi inima ta ca apa înaintea feţei Celui Atotstăpânitor. Către El ridică mâna ta pentru viata pruncilor tăi, care se prăpădesc de foame la colţul tuturor uliţelor.
• Plângeri 2:20 - Vezi, o, Doamne, şi priveşte cui ai făcut aceasta ! Să mănânce femeile rodul pântecelui lor, copiii pe care îi poartă în braţe ? Să fie ucişi în templu, Doamne, preotul şi profetul ?
• Plângeri 2:21 - Stau culcaţi la pământ pe uliţe tânăr şi bătrân. Fecioarele şi flăcăii mei de sabie au căzut; Tu i-ai ucis în ziua mâniei Tale, jertfitu-i-ai fără de milă.
• Plângeri 2:22 - Chemat-ai ca la sărbătoare pe toţi cei ce au sălaş în jurul meu. Şi în ziua mâniei Domnului n-a scăpat, nici n-a rămas vreunul; pe cei care i-am purtat în braţe şi i-am făcut mari, mi i-a nimicit duşmanul.
• Plângeri 3:1 - Eu sunt omul care am văzut nenorocirea sub varga aprinderii Lui.
• Plângeri 3:10 - El a ajuns pentru mine ca un urs la pândă, ca un leu în ascunzătoare.
• Plângeri 3:14 - Făcutu-m-am de râs faţă de poporul meu, cântecul lor de batjocură în fiecare zi.
• Plângeri 3:23 - În fiecare dimineaţă sunt altele, credincioşia Ta este mare !
• Plângeri 3:25 - Bun este Domnul cu cei ce se încred în El, pentru omul care Îl caută.
• Plângeri 3:32 - Ci El pedepseşte şi are milă după mulţimea milelor Lui.
• Plângeri 3:34 - Când călcăm în picioare pe toţi robii pământului,
• Plângeri 3:36 - Când nu dăm dreptate cuiva în pricina lui, oare Stăpânul a toate nu vede ?
• Plângeri 3:37 - Cine este Cel ce a grăit şi s-a făcut, fără numai Domnul, Care a poruncit ?
• Plângeri 3:38 - Nu iese oare din gura Celui Preaînalt binele şi răul ?
• Plângeri 3:39 - De ce suspină omul toată viaţa, fiecare pentru păcatul lui ?
• Plângeri 3:45 - Tu ai făcut din mine o măturătură şi un gunoi, în mijlocul popoarelor.
• Plângeri 3:49 - Ochiul meu varsă lacrimi fără încetare, căci nu este uşurare,
• Plângeri 3:51 - Ochiul meu mă doare din pricina fiicelor cetăţii mele.
• Plângeri 3:52 - Ca pe o pasăre m-au vânat fără cuvânt vrăjmaşii mei,
• Plângeri 3:59 - Văzut-ai, Doamne, apăsarea mea, ajută-mi şi-mi fă dreptate !
• Plângeri 3:60 - Tu ai văzut toată răzbunarea lor, toate uneltirile lor împotriva mea;
• Plângeri 3:65 - Dă-le învârtoşare inimii, blestemul Tău să fie pentru ei !
• Plângeri 3:66 - Urmăreşte-i cu mânie şi nimiceşte-i sub cerurile Tale, Doamne !
• Plângeri 4:5 - Cei care mâncau odinioară mâncăruri alese cad de foame pe uliţe; cei care au fost crescuţi în purpură stau trântiţi în gunoi.
• Plângeri 4:6 - Vina fiicei poporului meu a fost mai mare decât a Sodomei, prăbuşită într-o clipă, nu de mână omenească.
• Plângeri 4:7 - Căpeteniile ei erau mai strălucitoare decât zăpada, mai albe decât laptele; trupul lor era mai roşu decât mărgeanul, ca safirul era înfăţişarea lor.
• Plângeri 4:9 - Mai fericiţi au fost cei care au căzut de sabie, decât cei morţi de foame, care se prăpădesc încet, doborâţi de lipsa roadelor de pe câmp.
• Plângeri 4:11 - Sfârşit-a Domnul mânia, vărsat-a pe deplin urgia aprinderii Lui; şi în Sion a aprins un fac care l-a mistuit.
• Plângeri 4:13 - Dar s-a întâmplat, din pricina păcatelor profeţilor (mincinoşi) şi a fărădelegilor preoţilor, care au vărsat în mijlocul lui sângele celor drepţi.
• Plângeri 4:17 - Şi ochii noştri se sting de supărare, aşteptând zadarnic un ajutor ! Din turnul nostru ne-am uitat departe spre un popor al cărui ajutor nu vine.
• Plângeri 4:20 - Suflarea vieţii noastre, unsul Domnului, a fost prins în groapa lor - acela despre care noi ziceam: "La umbra lui vom vieţui printre popoare".
• Plângeri 4:21 - Bucură-te şi te veseleşte, fiica Edomului, tu care locuieşti în pământul Uţ; şi la tine va veni cupa; vei bea şi te vei lăsa goală.
• Plângeri 5:9 - Cu primejdia vieţii noastre ne agonisim pâinea, în faţa sabiei care ne ameninţă în pustiu.
• Plângeri 5:11 - Ei au batjocorit femeile în Sion, fecioarele din cetăţile lui Iuda.
• Iezechiel 1:4 - Eu priveam şi iată venea dinspre miazănoapte un vânt vijelios, un nor mare şi un val de foc, care răspândea în toate părţile raze strălucitoare; iar în mijlocul focului strălucea ca un metal în văpaie.
• Iezechiel 1:5 - Şi în mijloc am văzut ceva ca patru fiare, a căror înfăţişare semăna cu chipul omenesc.
• Iezechiel 1:6 - Fiecare din ele avea patru feţe şi fiecare din ele avea patru aripi.
• Iezechiel 1:7 - Picioarele lor erau drepte, iar copitele picioarelor lor erau cum sunt copitele picioarelor de viţel şi scânteiau ca arama strălucitoare, iar aripile lor erau sprintene.
• Iezechiel 1:9 - Aripile lor se atingeau una de alta, şi când mergeau, fiarele nu se întorceau, ci fiecare mergea drept înainte.
• Iezechiel 1:11 - Feţele lor şi aripile lor erau despărţite în partea de sus, şi, la fiecare, două din aripi erau întinse, iar două le acopereau trupul.
• Iezechiel 1:12 - Fiecare fiară mergea drept înainte şi mergea încotro îi dădea duhul să meargă şi în mersul său nu se întorcea.
• Iezechiel 1:13 - Înfăţişarea acestor fiare se asemăna cu înfăţişarea cărbunilor aprinşi, cu înfăţişarea unor făclii aprinse; printre fiare curgea foc, iar din foc ţâşneau raze şi fulgere.