Biblia

Căutare

13462 rezultate pentru: Er

• Ieremia 51:53 - De s-ar ridica Babilonul până la cer şi de şi-ar întări întru înălţime cetatea sa, tot vor veni din porunca Mea pustiitorii, zice Domnul.
• Ieremia 51:58 - Aşa zice Domnul Savaot: "Zidurile cele groase ale Babilonului le voi dărâma până la temelie şi porţile lui cele înalte vor fi arse cu foc. Aşadar în deşert s-au trudit popoarele şi neamurile au muncit pentru foc".
• Ieremia 51:59 - Cuvântul pe care proorocul Ieremia l-a încredinţat lui Seraia, fiului Neria, fiul lui Maaseia, când acesta a plecat la Babilon cu Sedechia, regele lui Iuda, în anul al patrulea al domniei lui; Seraia era mare cămăraş.
• Ieremia 51:60 - Atunci a scris Ieremia într-o carte toate nenorocirile care trebuia să vină asupra Babilonului.
• Ieremia 51:61 - Şi a zis Ieremia către Seraia: "Când vei ajunge la Babilon, caută să citeşti toate cuvintele acestea şi să zici:
• Ieremia 51:62 - "Doamne, Tu ai grăit de locul acesta că-l vei pierde aşa încât să nu rămână într-însul nici om, nici animal, ci să fie pustietate veşnică".
• Ieremia 51:64 - "Aşa se va cufunda Babilonul şi nu se va mai ridica din acea nenorocire pe care o voi aduce asupra lui şi se va istovi". Până aici este vorbirea lui Ieremia.
• Ieremia 52:1 - Sedechia era de douăzeci şi unu de ani când a început să domnească şi a domnit în Ierusalim unsprezece ani. Numele mamei sale era Hamutal, fata lui Ieremia din Libna.
• Ieremia 52:3 - De aceea a venit mânia Domnului asupra Ierusalimului şi a lui Iuda până într-atât încât i-a lepădat de la faţa Sa, şi Sedechia a fost dat jos de regele Babilonului.
• Ieremia 52:4 - Era în al nouălea an al domniei lui, în luna a zecea, în ziua a zecea a lunii acesteia, când a venit Nabucodonosor, regele Babilonului, cu toată oştirea sa împotriva Ierusalimului, l-a înconjurat şi a făcut împrejurul lui valuri de pământ.
• Ieremia 52:7 - Atunci s-a făcut o spărtură în cetate, pe unde au ieşit toţi oştenii şi au fugit din cetate noaptea pe porţile ce se aflau între cele două ziduri de lângă grădina regelui; iar Caldeii erau împrejurul cetăţii.
• Ieremia 52:8 - Şi a alergat oştirea Caldeilor după rege şi a ajuns pe Sedechia în şesurile Ierihonului. Atunci toată oştirea lui a fugit de la el.
• Ieremia 52:12 - în luna a cincea, în ziua a zecea a lunii acesteia, în anul al nouăsprezecelea al regelui Nabucodonosor, regele Babilonului, a venit Nebuzaradan, căpetenia gărzii, care stătea înaintea regelui Babilonului, la Ierusalim şi a ars templul Domnului,
• Ieremia 52:13 - Casa regelui şi toate casele din Ierusalim; toate casele cele mari le-a ars cu foc;
• Ieremia 52:14 - Iar oştirea Caldeilor, care era cu căpetenia gărzii, a dărâmat toate zidurile dimprejurul Ierusalimului.
• Ieremia 52:15 - Nebuzaradan, căpetenia gărzii, a strămutat pe cei săraci din popor şi tot poporul care rămăsese în cetate şi pe cei care se predaseră regelui Babilonului şi toată rămăşiţa de popor.
• Ieremia 52:18 - Au luat lighenele, lopeţile, cuţitele şi castroanele, lingurile şi toate vasele de aramă, care erau întrebuinţate la slujbele dumnezeieşti;
• Ieremia 52:19 - Şi căpetenia gărzii a mai luat vasele şi cleştele, cazanele şi candelele, căţuile şi cupele - tot ce era de aur şi ce era de argint.
• Ieremia 52:20 - De asemenea au luat cei doi stâlpi, marea şi cei doisprezece boi de aramă, care serveau de postament şi pe care regele Solomon îi făcuse pentru templul Domnului. În toate acestea era atâta aramă, cât nu se putea cântări.
• Ieremia 52:21 - Fiecare stâlp din aceştia era de optsprezece coţi în înălţime şi o sfoară de doisprezece coţi îl putea cuprinde împrejur, iar grosimea pereţilor lor era de patru degete, căci înăuntru nu erau plini.
• Ieremia 52:22 - Coroana unui stâlp era de aramă şi înălţimea ei era de cinci coţi. Şi pereţii ei şi rodiile dimprejur erau toate de aramă. Asemenea coroană cu rodii era şi la celălalt stâlp.
• Ieremia 52:23 - De jur împrejur erau nouăzeci şi şase de rodii; tot aşa şi la celălalt stâlp împrejurul coroanei lui erau rodii.
• Ieremia 52:24 - Căpetenia gărzii a luat şi pe Seraia arhiereul şi pe Sofonie, preotul al doilea, şi pe trei străjeri ai pragurilor.
• Ieremia 52:25 - Din cetate a luat un eunuc, care era căpetenie peste oştiri, şi şapte oameni, care stăteau înaintea regelui şi care se aflau în cetate; au mai luat pe secretarul căpeteniei oştirii, care înscrisese la oştire pe poporul ţării, precum şi şaizeci de oameni din poporul ţării, care s-au găsit în cetate.
• Ieremia 52:29 - În al optsprezecelea an al lui Nabucodonosor au fost strămutaţi din Ierusalim opt sute treizeci şi două de suflete;
• Ieremia 52:31 - În anul al treizeci şi şaptelea după strămutarea lui Ioiachim, regele lui Iuda, în luna a douăsprezecea, în douăzeci şi cinci ale lunii, Evil-Merodac, regele Babilonului, în anul întâi al domniei lui, s-a îndurat de Ioiachim, regele lui Iuda, şi l-a scos din închisoare;
• Ieremia 52:32 - A vorbit cu el prieteneşte şi a pus scaunul lui mai sus decât al altor regi care erau la el în Babilon.
• Plângeri 1:3 - Iuda s-a dus în robie, la suferinţă şi la muncă grea; sălăşluieşte printre neamuri şi nu-şi află odihnă. Toţi asupritorii lui l-au prins la strâmtorare.
• Plângeri 1:6 - Aşa şi-a irosit fiica Sionului toată strălucirea ! Căpeteniile ei sunt asemenea cerbilor care nu află păşune şi fug sleiţi de puteri dinaintea urmăritorului.
• Plângeri 1:7 - Ierusalimul îşi aduce aminte de zilele ticăloşiei lui şi ale rătăcirii lui, de toate strălucirile pe care le-a avut în străvechile vremuri. Acum însă, când poporul a căzut în mâna vrăjmaşului şi când nimeni nu-i poate veni în ajutor, duşmanii lui se uită la el şi râd de prăbuşirea lui.
• Plângeri 1:8 - Ierusalimul a păcătuit de moarte, pentru aceasta a ajuns de spaimă; toţi cei ce-l cinsteau nu-l mai iau în seamă, căci au văzut goliciunea lui, iar el suspină şi îşi întoarce faţa.
• Plângeri 1:10 - Duşmanii au întins mâna spre toate vistieriile lui. El a văzut neamuri intrând în templul său, neamuri cărora le-ai dat poruncă: "Să nu intre în obştea ta !"
• Plângeri 1:12 - O, voi trecătorilor, priviţi şi vedeţi dacă este vreo durere ca aceea care mă copleşeşte şi cu care Domnul m-a umplut de necaz în ziua întăririi mâniei Lui.
• Plângeri 1:13 - Foc a trimis de sus peste oasele mele şi m-a smerit, picioarelor mele le-a întins cursă, şi m-a făcut să dau înapoi; pustiitu-m-a cu totul, iar eu toată ziua bolesc.
• Plângeri 1:14 - Jugul păcatelor mele mi-a fost legat de gât de către mâna Lui; strânse ca într-un mănunchi, ele atârnă de grumazul meu; El a făcut să se destrame puterea mea şi m-a dat în mâna celor cărora nu puteam să mă împotrivesc.
• Plângeri 1:15 - Domnul a spulberat pe toţi voinicii din mijlocul meu, El a chemat oaste împotriva mea, ca să sfărâme pe voinicii mei. Stăpânul a toate a strivit ca în teasc pe fecioara, fiica lui Iuda.
• Plângeri 1:16 - Pentru aceasta eu plâng mereu, din ochii mei izvorăsc lacrimi, căci departe de mine este Mângâietorul, Cel ce-mi îmbărbăta inima. Feciorii mei cu toţii au fost daţi pieirii, căci duşmanul a avut biruinţă.
• Plângeri 1:17 - Sionul întinde mâinile sale şi nimeni nu-l mângâie ! Domnul a dat poruncă tuturor vrăjmaşilor lui Iacov ca să-l împresoare. Ajuns-a Ierusalimul înaintea ochilor lor ca un lucru spurcat.
• Plângeri 1:19 - Strigat-am către iubiţii mei, dar ei m-au înşelat; preoţii mei şi bătrânii mei au pierit în cetate, când căutau hrană ca să-şi ţină viaţa.
• Plângeri 1:20 - Vezi, Doamne, cât sunt de strâmtorat, lăuntrul meu arde ! Inima mea se zbuciumă în trupul meu, pentru că m-am răzvrătit foarte. Afară sabia seceră pe feciorii mei, iar înăuntru, moartea.
• Plângeri 2:1 - O, cum a acoperit cu nori Domnul întru mânia Lui pe fiica Sionului ! Din cer a aruncat pe pământ măreţia lui Israel şi în ziua mâniei Sale nu şi-a adus aminte de aşternutul picioarelor Sale.
• Plângeri 2:3 - Întru aprinderea mâniei Lui a zdrobit toată puterea lui Israel; înaintea duşmanului şi-a tras dreapta înapoi. El a aprins pe Iacov cu un foc arzător care prăpădeşte de jur împrejur.
• Plângeri 2:7 - Dispreţuit-a Domnul jertfelnicul Său şi S-a îndepărtat de locaşul Său cel sfânt; dat-a zidurile palatelor Sale în mâna duşmanilor care au strigat în templul Domnului ca în zilele de sărbătoare.
• Plângeri 2:10 - Stau la pământ şi tac bătrânii fiicei Sionului; pe capul lor şi-au pus ţărână şi s-au încins cu sac; la pământ îşi pleacă fecioarele Ierusalimului capetele lor.
• Plângeri 2:11 - Ochii mei se sfârşesc de plâns, lăuntrul meu arde ca văpaia, măruntaiele mele fierb şi fierea mi se varsă pe pământ din pricina zdrobirii fiicei neamului meu, când copiii şi pruncii stau sleiţi de putere în pieţele cetăţii,
• Plângeri 2:12 - Zicând mamei lor: "Unde este pâine, unde este vin ?" Ei cad sleiţi de putere ca doborâţi de sabie pe pieţele cetăţii şi îşi dau sufletul la sânul maicii lor.
• Plângeri 2:13 - Cu cine te voi asemăna, cu cine aş putea să te pun alături, o, fiică a Ierusalimului ! Cu cine te-aş pune faţă în faţă, ca să te pot mângâia, o, fecioară, fiică a Sionului ? Căci neţărmurită ca marea este năruirea ta ! Cine ar putea să te tămăduiască ?
• Plângeri 2:15 - Bat spre tine din palme toţi cei ce trec pe cale, fluieră şi clatină din cap pentru fiica Ierusalimului: "Aceasta este, oare, cetatea pe care o numeau cununa frumuseţii, bucuria a tot pământul ?"
• Plângeri 2:16 - Către tine toţi vrăjmaşii tăi cască gura lor, fluieră, scrâşnesc din dinţi, zicând: "Am nimicit-o. Da, aceasta este ziua pe care noi o aşteptam; am aflat-o şi o vedem".
• Plângeri 2:17 - Împlinit-a Domnul hotărârea Sa, adus-a la îndeplinire cuvântul Său, spus din zilele străvechi; prăbuşit-a fără milă, bucurat-a pe vrăjmaşul tău, înălţat-a puterea apăsătorilor tăi.