Biblia

Căutare

14837 rezultate pentru: au

• Cântarea Cântărilor 1:9 - Frumoşi se văd obrajii tăi, aşezaţi între cercei şi gâtul tău împodobit cu şire de mărgăritare.
• Cântarea Cântărilor 1:10 - Făuri-vom pentru tine lănţişoare aurite, cu picături şi crestături de argint.
• Cântarea Cântărilor 2:3 - Cum este mărul între copaci, aşa este dragul meu printre flăcăi. Să stau la umbra mărului îmi place, dulce este rodul lui în gura mea !
• Cântarea Cântărilor 2:8 - Auzi glasul celui drag ! Iată-l vine, săltând peste coline, trecând din munte-n munte.
• Cântarea Cântărilor 2:9 - Ca o gazelă e iubitul meu sau e ca un pui de cerb; iată-l la noi pe prispă, iată-l priveşte pe fereastră, printre gratii iată-l se uită.
• Cântarea Cântărilor 2:12 - Flori pe câmp s-au arătat şi a sosit vremea cântării, în ţarină glas de turturea se aude.
• Cântarea Cântărilor 2:14 - Porumbiţa mea, ce-n crăpături de stâncă, la loc prăpăstios te-ascunzi, arată-ţi faţa ta ! Lasă-mă să-ţi aud glasul ! Că glasul tău e dulce şi faţa ta plăcută.
• Cântarea Cântărilor 3:1 - Noaptea-n pat l-am căutat pe dragul sufletului meu, l-am căutat, dar, iată, nu l-am mai aflat.
• Cântarea Cântărilor 3:2 - Scula-mă-voi, mi-am zis, şi-n târg voi alerga, pe uliţe, prin pieţe, amănunţit voi căuta pe dragul sufletului meu. L-am căutat, nu l-am mai aflat.
• Cântarea Cântărilor 3:10 - Stâlpii lui sunt de argint, pereţii de aur curat, patul e de purpură, iar acoperişul este de scumpe alesături; darul dragostei alese a fetelor din Ierusalim.
• Cântarea Cântărilor 4:1 - Cât de frumoasă eşti tu, draga mea, cît de frumoasă eşti ! Ochi de porumbiţă ai, umbriri de negrele-ţi sprâncene, părul tău turmă de capre pare, ce din munţi, din Galaad coboară.
• Cântarea Cântărilor 4:3 - Cordeluţe purpurii sunt ale tale buze şi gura ta-i încântătoare. Două jumătăţi de rodii par obrajii tăi sub vălul tău cel străveziu.
• Cântarea Cântărilor 4:4 - Gâtul tău e turnul lui David, menit să fie casă de arme: mii de scuturi atârnă acolo şi tot scuturi de viteji.
• Cântarea Cântărilor 5:1 - Venit-am în grădina mea, sora mea, mireasa mea ! Strâns-am miruri aromate, miere am mâncat din faguri, vin şi lapte am băut. Mâncaţi şi beţi, prieteni, fiţi beţi de dragoste, iubiţii mei !
• Cântarea Cântărilor 5:2 - De dormit dormeam, dar inima-mi veghea. Auzi glasul celui drag ! El la uşă bătând zice: Deschide-mi, surioară, deschide-mi, iubita mea, porumbiţa mea, curata mea, capul îmi este plin de rouă şi părul ud de vlaga nopţii.
• Cântarea Cântărilor 5:6 - Celui drag eu i-am deschis, dar iubitul meu plecase; sufletu-mi încremenise, când cel drag mie-mi vorbise; iată eu l-am căutat, dar de-aflat nu l-am aflat; pe nume l-am tot strigat, dar răspuns nu mi s-a dat.
• Cântarea Cântărilor 5:7 - Întâlnitu-m-au străjerii, cei ce târgul străjuiesc, m-au izbit şi m-au rănit şi vălul mi l-au luat, cei ce zidul îl păzesc.
• Cântarea Cântărilor 5:9 - Ce are iubitul tău mai mult ca alţii, o tu, cea mai frumoasă-ntre femei ? Cu cît iubitul tău e mai ales ca alţi iubiţi, ca să ne rogi aşa cu jurământ ?
• Cântarea Cântărilor 5:11 - Capul lui, aur curat; părul lui, păr ondulat, negru-nchis, pană de corb.
• Cântarea Cântărilor 5:14 - Braiele-i sunt drugi de aur cu topaze împodobite; pieptul lui e scut de fildeş cu safire ferecat.
• Cântarea Cântărilor 5:15 - Stâlpi de marmură sunt picioarele lui, pe temei de aur aşezate. Înfăţişarea lui e ca Libanul şi e măreţ ca cedrul.
• Cântarea Cântărilor 6:1 - Unde s-a dus iubitul tău, cea mai frumoasă-ntre femei ? Unde-a plecat al tău iubit, ca să-l cutăm şi noi cu tine ?
• Cântarea Cântărilor 6:6 - Părul tău turme de capre pare, ce din munţi, din Galaad coboară. Dinţii tăi par turmă de oi tunse, ce din scăldătoare ies, făcând două şiruri strânse şi neavând nici o ştirbitură.
• Cântarea Cântărilor 6:7 - Două jumătăţi de rodii par obrajii tăi, sub vălul tău cel străveziu.
• Cântarea Cântărilor 6:9 - Dar ea e numai una, porumbiţa mea, curata mea; una-i ea la a ei mamă, singură născută în casă. Fetele când au văzut-o, laude i-au înălţat, iar reginele şi concubinele osanale i-au cântat.
• Cântarea Cântărilor 6:10 - Cine-i aceasta, ziceau ele, care ca zarea străluceşte şi ca luna-i de frumoasă, ca soarele-i de luminoasă şi ca oastea de război temută ?
• Cântarea Cântărilor 6:11 - La grădina nucilor m-am dus, ca să văd verdeaţa văii, dacă a dat vita de vie şi dacă merii au înflorit.
• Cântarea Cântărilor 7:3 - Sânul tău e cupă rotunjită, pururea de vin tămâios plină; trupul tău e snop de grâu, încins frumos cu crini din câmp.
• Cântarea Cântărilor 7:5 - Gâtul tău e stâlp de fildeş; ochii tăi sunt parcă iezerele din Heşbon, de la poarta Bat-Rabim. Nasul tău este ca turnul din Liban, ce priveşte spre Damasc.
• Cântarea Cântărilor 7:6 - Capul tău este măreţ cum e Carmelul, iar părul ţi-e de purpură; cu ale lui mândre şuviţe ţii un rege în robie.
• Cântarea Cântărilor 7:10 - Sărutarea ta mai dulce-ar fi ca vinul, ce-ar curge din belşug spre-al tău iubit, ale lui buze-nflăcărate potolind.
• Cântarea Cântărilor 7:13 - Mâine hai la vie să vedem dacă a dat vila de vie, merii de-au înmugurit, de-s aproape de-nflorit. Şi acolo iţi voi da dezmierdările mele.
• Cântarea Cântărilor 8:5 - Cine se înalţă din pustiu, sprijinită de-al său drag ? Sub mărul acesta am trezit iubirea ta, aici unde te-a născut şi ţi-a dat lumina zilei mama ta.
• Cântarea Cântărilor 8:6 - Ca pecete pe sânul tău mă poartă, poartă-mă pe mâna ta ca pe o brăţară ! Că iubirea ca moartea e de tare şi ca iadul de grozavă este gelozia. Săgeţile ei sunt săgeţi de foc şi flacăra ei ca fulgerul din cer.
• Cântarea Cântărilor 8:7 - Marea nu poate stinge dragostea, nici râurile s-o potolească; de-ar da cineva pentru iubire toate comorile casei sale, cu dispreţ ar fi respins acela.
• Cântarea Cântărilor 8:13 - O, tu, ce în grădini sălăşluieşti, prietenii vor să-ţi asculte glasul; fă-mă să-l aud şi eu cu ei !
• Isaia 1:2 - Ascultă, cerule, şi ia aminte, pământule, că Domnul grăieşte: Hrănit-am feciori şi i-am crescut, dar ei s-au răzvrătit împotriva Mea.
• Isaia 1:3 - Boul îşi cunoaşte stăpânul şi asinul ieslea domnului său, dar Israel nu Mă cunoaşte; poporul Meu nu Mă pricepe.
• Isaia 1:4 - Vai ţie neam păcătos, popor împovărat de nedreptate, soi rău, fii ai pieirii ! Ei au părăsit pe Domnul, tăgăduit-au pe Sfântul lui Israel, întorsu-I-au spatele.
• Isaia 1:11 - Ce-mi foloseşte mulţimea jertfelor voastre ?, zice Domnul. M-am săturat de arderile de tot cu berbeci şi de grăsimea viţeilor graşi şi nu mai vreau sânge de tauri, de miei şi de ţapi !
• Isaia 1:16 - Nu mai faceţi rău înaintea ochilor Mei. Încetaţi odată !
• Isaia 1:17 - Învăţaţi să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ajutaţi pe cel apăsat, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă !
• Isaia 1:22 - Argintul tău s-a prefăcut în zgură şi vinul tău este amestecat cu apă;
• Isaia 1:28 - Domnul va zdrobi pe cei răzvrătiţi, iar cei ce au părăsit pe Domnul vor fi nimiciţi.
• Isaia 1:29 - Ei vor fi ruşinaţi pentru dumbrăvile sfinte pe care le-au îndrăgit şi se vor roşi la faţă din pricina grădinilor pe care le-au ales.
• Isaia 2:6 - Tu ai lepădat neamul Tău, casa lui Iacov. Ea este plină de vrăjitori şi de magi ca Filistenii şi ea face legământ cu cei de alt neam.
• Isaia 2:7 - Pământul ei este plin de aur şi de argint, de comori fără număr, pământul ei este plin de cai şi de căruţe fără sfârşit.
• Isaia 2:20 - În ziua aceea idolii de argint şi de aur, pe care omul i-a făcut ca să li se închine, vor fi părăsiţi ca să fie sălaş şobolanilor şi liliecilor.
• Isaia 3:5 - În popor se vor strâmtora unul pe altul şi fiecare va împila pe aproapele său; cel tânăr se va purta obraznic cu cel bătrân şi cel de neam rău cu cel de neam bun.
• Isaia 3:6 - Atunci va alerga omul la fratele său, în casa tatălui său, şi-i va zice: Tu mai ai o haină, fii căpetenie peste noi şi să fie aceste dărâmături sub mâna ta.