Biblia

Căutare

15084 rezultate pentru: ci

• Plângeri 1:8 - Ierusalimul a păcătuit de moarte, pentru aceasta a ajuns de spaimă; toţi cei ce-l cinsteau nu-l mai iau în seamă, căci au văzut goliciunea lui, iar el suspină şi îşi întoarce faţa.
• Plângeri 1:9 - Necurăţia lui e lipită de poala hainelor lui căci la sfârşitul lui el nu s-a gândit. El s-a prăbuşit în chip uluitor şi n-are pe nimeni să-l mângâie ! "Vezi, Doamne, necazul meu, căci vrăjmaşul biruieşte".
• Plângeri 1:13 - Foc a trimis de sus peste oasele mele şi m-a smerit, picioarelor mele le-a întins cursă, şi m-a făcut să dau înapoi; pustiitu-m-a cu totul, iar eu toată ziua bolesc.
• Plângeri 1:15 - Domnul a spulberat pe toţi voinicii din mijlocul meu, El a chemat oaste împotriva mea, ca să sfărâme pe voinicii mei. Stăpânul a toate a strivit ca în teasc pe fecioara, fiica lui Iuda.
• Plângeri 1:16 - Pentru aceasta eu plâng mereu, din ochii mei izvorăsc lacrimi, căci departe de mine este Mângâietorul, Cel ce-mi îmbărbăta inima. Feciorii mei cu toţii au fost daţi pieirii, căci duşmanul a avut biruinţă.
• Plângeri 1:18 - Drept este Domnul, căci împotriva poruncilor Lui m-am răzvrătit. Luaţi aminte, voi, toate popoarele, şi vedeţi necazul meu: fecioarele mele şi flăcăii mei au fost duşi în robie.
• Plângeri 1:20 - Vezi, Doamne, cât sunt de strâmtorat, lăuntrul meu arde ! Inima mea se zbuciumă în trupul meu, pentru că m-am răzvrătit foarte. Afară sabia seceră pe feciorii mei, iar înăuntru, moartea.
• Plângeri 1:21 - Toţi aud suspinul meu, dar nimeni nu mă mângâie ! Toii duşmanii, aflând de nenorocirea mea, se bucură că ai făcut aşa. Să vină peste ei ziua pe care ai făgăduit-o şi să ajungă şi ei ca mine !
• Plângeri 1:22 - Toată fărădelegea lor să vină înaintea Ta şi să le faci lor precum mi-ai făcut mie, pentru toate păcatele mele ! Căci suspinele mele sunt fără de număr, iar inima mea boleşte !
• Plângeri 2:1 - O, cum a acoperit cu nori Domnul întru mânia Lui pe fiica Sionului ! Din cer a aruncat pe pământ măreţia lui Israel şi în ziua mâniei Sale nu şi-a adus aminte de aşternutul picioarelor Sale.
• Plângeri 2:2 - Domnul a nimicit fără milă toate sălaşele lui Iacov; întru întărâtarea urgiei Lui a doborât la pământ întăriturile fiicei lui Iuda; le-a făcut una cu pământul, a pângărit regatul şi căpeteniile lui.
• Plângeri 2:4 - El a încordat arcul Său ca un duşman, dreapta Sa a stat gata ca a unui vrăjmaş şi a ucis tot ce desfăta ochiul în cortul fiicei Sionului; vărsat-a ca un foc mânia Lui.
• Plângeri 2:5 - Stăpânul S-a arătat ca un duşman nimicind Israelul; i-a dărâmat toate palatele şi cetăţile întărite şi asupra fiicei lui Iuda a adus multă supărare.
• Plângeri 2:8 - Găsit-a Domnul cu cale să surpe zidurile fiicei Sionului; întins-a funia şi n-a tras înapoi mâna Sa, până nu le-a nimicit. El a întins jalea peste ziduri şi întărituri, ce stau laolaltă dărăpănate.
• Plângeri 2:10 - Stau la pământ şi tac bătrânii fiicei Sionului; pe capul lor şi-au pus ţărână şi s-au încins cu sac; la pământ îşi pleacă fecioarele Ierusalimului capetele lor.
• Plângeri 2:11 - Ochii mei se sfârşesc de plâns, lăuntrul meu arde ca văpaia, măruntaiele mele fierb şi fierea mi se varsă pe pământ din pricina zdrobirii fiicei neamului meu, când copiii şi pruncii stau sleiţi de putere în pieţele cetăţii,
• Plângeri 2:12 - Zicând mamei lor: "Unde este pâine, unde este vin ?" Ei cad sleiţi de putere ca doborâţi de sabie pe pieţele cetăţii şi îşi dau sufletul la sânul maicii lor.
• Plângeri 2:13 - Cu cine te voi asemăna, cu cine aş putea să te pun alături, o, fiică a Ierusalimului ! Cu cine te-aş pune faţă în faţă, ca să te pot mângâia, o, fecioară, fiică a Sionului ? Căci neţărmurită ca marea este năruirea ta ! Cine ar putea să te tămăduiască ?
• Plângeri 2:14 - Profeţii tăi au avut pentru tine vedenii zadarnice şi arătări şi nu ţi-au dat pe faţă fărădelegea ta, ca să-ţi schimbe calea ta, ci ţi-au arătat vedenii înşelătoare şi aducătoare de pieire.
• Plângeri 2:16 - Către tine toţi vrăjmaşii tăi cască gura lor, fluieră, scrâşnesc din dinţi, zicând: "Am nimicit-o. Da, aceasta este ziua pe care noi o aşteptam; am aflat-o şi o vedem".
• Plângeri 2:18 - Strigă către Domnul, tu fecioară, fiică a Sionului ! Să curgă lacrimile tale ca un şuvoi, zi şi noapte; nu înceta, ochiul tău să nu zăbovească !
• Plângeri 2:19 - Scoală, jeleşte-te în timpul nopţii, la început do strajă; varsă-ţi inima ta ca apa înaintea feţei Celui Atotstăpânitor. Către El ridică mâna ta pentru viata pruncilor tăi, care se prăpădesc de foame la colţul tuturor uliţelor.
• Plângeri 2:20 - Vezi, o, Doamne, şi priveşte cui ai făcut aceasta ! Să mănânce femeile rodul pântecelui lor, copiii pe care îi poartă în braţe ? Să fie ucişi în templu, Doamne, preotul şi profetul ?
• Plângeri 2:21 - Stau culcaţi la pământ pe uliţe tânăr şi bătrân. Fecioarele şi flăcăii mei de sabie au căzut; Tu i-ai ucis în ziua mâniei Tale, jertfitu-i-ai fără de milă.
• Plângeri 2:22 - Chemat-ai ca la sărbătoare pe toţi cei ce au sălaş în jurul meu. Şi în ziua mâniei Domnului n-a scăpat, nici n-a rămas vreunul; pe cei care i-am purtat în braţe şi i-am făcut mari, mi i-a nimicit duşmanul.
• Plângeri 3:1 - Eu sunt omul care am văzut nenorocirea sub varga aprinderii Lui.
• Plângeri 3:5 - A ridicat zid împotriva mea şi m-a înconjurat de venin şi de zbucium,
• Plângeri 3:8 - Chiar când strig şi răcnesc, rugăciunea mea nu se aude;
• Plângeri 3:9 - El a astupat cărările mele cu piatră şi a întortochiat potecile mele.
• Plângeri 3:11 - Rătăcit-a căile mele, m-a sfâşiat şi m-a pustiit;
• Plângeri 3:15 - El m-a săturat de amărăciuni, adăpatu-m-a cu pelin.
• Plângeri 3:17 - Tu ai răpit pacea sufletului meu, uitat-am fericirea
• Plângeri 3:20 - Să-ţi aduci aminte că împovărat este în mine sufletul meu.
• Plângeri 3:23 - În fiecare dimineaţă sunt altele, credincioşia Ta este mare !
• Plângeri 3:31 - Căci Domnul nu aruncă pe oameni pentru totdeauna;
• Plângeri 3:32 - Ci El pedepseşte şi are milă după mulţimea milelor Lui.
• Plângeri 3:34 - Când călcăm în picioare pe toţi robii pământului,
• Plângeri 3:36 - Când nu dăm dreptate cuiva în pricina lui, oare Stăpânul a toate nu vede ?
• Plângeri 3:37 - Cine este Cel ce a grăit şi s-a făcut, fără numai Domnul, Care a poruncit ?
• Plângeri 3:43 - Tu Te-ai învesmântat cu mânie şi ne-ai urmărit; Tu ai ucis fără milă;
• Plângeri 3:44 - Tu Te-ai ascuns în nori, ca să nu străbată rugăciunea la Tine;
• Plângeri 3:48 - Şuvoaie de apă lăcrimează ochiul meu, din pricina prăpădului fiicei poporului meu.
• Plângeri 3:49 - Ochiul meu varsă lacrimi fără încetare, căci nu este uşurare,
• Plângeri 3:51 - Ochiul meu mă doare din pricina fiicelor cetăţii mele.
• Plângeri 3:58 - O, Doamne, Tu ai judecat pricina mea, Tu ai izbăvit viaţa mea !
• Plângeri 3:62 - Graiurile potrivnicilor mei şi gândul lor ascuns împotriva mea.
• Plângeri 4:2 - Feciorii Sionului, cei mai de seamă altădată, cântăriţi cu aur, cum au ajuns să fie socotiţi ca vasele de lut, lucru de mână de olar !
• Plângeri 4:4 - Din pricina setei lipitu-s-a limba sugaciului de cerul gurii lui; copiii cer pâine, dar nimeni nu le-o întinde.
• Plângeri 4:7 - Căpeteniile ei erau mai strălucitoare decât zăpada, mai albe decât laptele; trupul lor era mai roşu decât mărgeanul, ca safirul era înfăţişarea lor.
• Plângeri 4:8 - Chipul lor a ajuns mai negru decât funinginea, pe uliţe nu-i poţi cunoaşte; pielea lor s-a zbârcit pe oase, s-a uscat ca o aşchie de lemn.