Biblia

Căutare

2774 rezultate pentru: sunt

• Estera 5:1 - După trei zile de rugăciune Estera şi-a dezbrăcat hainele cele de jale şi s-a îmbrăcat în cele de regină şi, făcându-se strălucită şi chemând pe Dumnezeul cel atoatevăzător şi mântuitor, a luat cu ea două slujnice: una de care se sprijinea oarecum din alintare, iar alta care, urmându-i, îi ţinea hainele. Ea era minunată, în culmea frumuseţii sale şi faţa sa era veselă ca şi cum ar fi fost plină de iubire, iar inima ei era apăsată de frică. S-a oprit în curtea dinăuntru a casei regelui, la uşa regelui. Regele şedea atunci pe tronul său domnesc, în casa domnească, chiar în dreptul uşii, îmbrăcat în toate hainele măririi sale, tot în aur şi în pietre scumpe, dar cumplit de posomorât. Când regele a văzut pe regina Estera stând afară, aceasta a aflat milă în ochii lui. Întorcându-şi faţa înflăcărată de slavă, el a privit cu mânie straşnică. Atunci regina a căzut cu duhul, s-a schimbat la faţă din pricina slăbiciunii ce i-a venit şi s-a aplecat pe capul slujnicei care o însoţea. Dar Dumnezeu a schimbat duhul regelui în blândeţe şi, sculându-se cu grăbire de pe tronul său, a cuprins-o în braţele sale, până ea şi-a venit în fire. Apoi a mângâiat-o cu vorbe bune, zicându-i: "Ce ai Estera ? Eu sunt fratele tău ! Linişteşte-te, că nu vei muri, căci stăpânirea ne este comună. Apropie-te !"
• Estera 5:12 - "Ba şi regina Estera, a zis mai departe Aman, pe nimeni afară de mine n-a chemat cu regele la ospăţul pe care l-a pregătit. Chiar şi mâine sunt chemat la ea la ospăţ.
• Estera 7:4 - Căci suntem vânduţi noi, eu şi poporul meu, spre ucidere, spre nimicire şi pieire. De am fi vânduţi ca să fim robi eu aş fi tăcut, deşi vrăjmaşul nu ar fi acoperit paguba regelui".
• Estera 9:22 - Întrucât acestea sunt zilele în care Iudeii au fost lăsaţi în pace de vrăjmaşii lor şi întrucât aceasta este luna în care întristarea lor s-a prefăcut în bucurie şi tânguirea în zi de sărbătoare. Să facă dar din ele zile de petrecere şi de veselie, trimiţându-şi unii altora daruri şi dând milostenie la săraci.
• Estera 10:2 - De altfel toate faptele slăvite şi atotputernicia lui, cum şi arătarea amănunţită a măririi lui Mardoheu cu care-l cinstise regele, sunt scrise în cartea Cronicilor regilor Mediei şi Persiei.
• Estera 10:3 - De asemenea e arătat acolo că iudeul Mardoheu era al doilea după regele Artaxerxe, mare înaintea Iudeilor şi iubit între mulţimile fraţilor săi, căci căuta binele poporului său şi vorbea în folosul neamului lui. Şi zicea Mardoheu: "De la Dumnezeu a fost aceasta, că eu mi-am adus aminte de visul pe care l-am visat despre aceste întâmplări, că n-a rămas neîmplinit nimic din el. Izvorul cel mic s-a făcut râu mare şi a fost lumină, soare şi mulţime de apă; acest râu este Estera, pe care şi-a luat-o de femeie regele şi a făcut-o regină. Iar cei doi balauri sunt eu şi Aman. Popoarele sunt cei ce s-au unit să stârpească numele Iudeilor; iar poporul meu sunt Israeliţii, care au strigat către Dumnezeu şi au fost izbăviţi. A izbăvit Dumnezeu pe poporul Său şi ne-a izbăvit Domnul din toate relele acestea. Săvârşit-a Dumnezeu semne şi minuni mari, cum n-au fost printre neamuri. Aşa a rânduit Dumnezeu doi sorţi: unul pentru poporul lui Dumnezeu, iar celălalt pentru neamuri. Aceşti doi sorii au ieşit în ceasul, la vremea şi în ziua judecăţii înaintea lui Dumnezeu şi a tuturor neamurilor. Atunci şi-a adus aminte Domnul de poporul Său şi a dat dreptate moştenirii Sale. Aceste zile ale lunii lui Adar, adică a paisprezecea şi a cincisprezecea ale acestei luni, se vor prăznui veşnic cu alai, cu bucurie şi veselie înaintea lui Dumnezeu în poporul Său Israel. în anul al patrulea al domniei lui Ptolomeu şi a Cleopatrei, Dositei, care se spune că a fost preot şi levit şi Ptolomeu, fiul său, au adus în Alexandria această scrisoare despre Purim. Această scrisoare se spune că a tâlcuit-o Lisimah, fiul lui Ptolomeu, care fusese la Ierusalim.
• Iov 3:19 - Mic şi mare acolo sunt tot una şi robul a scăpat de stăpânul său.
• Iov 3:22 - Celor ce se bucură cu bucurie mare şi sunt plini de fericire, fiindcă au găsit un mormânt;
• Iov 3:24 - Gemetele mele sunt pâinea mea şi vaietele mele curg ca apa.
• Iov 4:20 - De dimineaţă până seara sunt zdrobiţi, pier pe vecie fără să-i scape nimeni.
• Iov 5:25 - Vei şti că urmaşii tăi sunt numeroşi şi că odraslele tale sunt multe ca iarba pământului.
• Iov 6:3 - Şi fiindcă este mai grea decât nisipul mărilor, de aceea cuvintele mele sunt bâlbâite !
• Iov 6:20 - Şi sunt uimiţi că au avut încredere; când sosesc lângă uscatele puhoaie sunt uimiţi.
• Iov 6:25 - Cât de îmbietoare sunt cuvintele întregimii sufleteşti ! Dar ce judecă judecata care vine de la voi ?
• Iov 7:1 - Oare omul pe pământ nu este ca într-o slujbă ostăşească şi zilele lui nu sunt ca zilele unui simbriaş ?
• Iov 7:4 - Dacă mă culc, zic: Când va veni ziua ? Dacă mă scol, mă întreb: Când va veni seara ? Şi sunt năpădit de fel de fel de arătări până la asfinţit.
• Iov 7:12 - Sunt eu, oare, oceanul sau balaurul din ocean, ca să pui să mă păzească ?
• Iov 7:16 - Mă isprăvesc, nu voi trăi în veac; lasă-mă, căci zilele mele sunt o suflare.
• Iov 8:9 - Căci noi suntem de ieri şi nu ştim nimic, căci zilele noastre pe pământ nu sunt decât o umbră.
• Iov 9:20 - Oricâtă dreptate aş avea, gura mea mă va osândi şi dacă sunt fără prihană ea mă scoate vinovat.
• Iov 9:21 - Sunt oare desăvârşit ? Eu singur nu mă cunosc pe mine şi viaţa mea o dispreţuiesc.
• Iov 9:25 - Zilele mele sunt mai grabnice decât un aducător de veşti şi au fugit fără să vadă fericirea.
• Iov 9:28 - Sunt năpădit de teama chinurilor mele, ştiind bine că Tu nu mă vei scoate nevinovat.
• Iov 9:29 - Dacă sunt vinovat, de ce să mă mai trudesc zadarnic ?
• Iov 9:35 - Atunci aş vorbi şi nu m-aş mai teme de El. Dar nu este aşa şi eu sunt singur cu mine însumi.
• Iov 10:5 - Zilele Tale sunt oare ca zilele omului şi anii Tăi ca anii omeneşti,
• Iov 10:7 - Când ştii bine că nu sunt vinovat şi că nimeni nu mă poate scăpa din mâna Ta ?
• Iov 10:15 - Dacă sunt vinovat este amar de mine şi dacă sunt drept nu cutez să ridic capul, ca unul ce sunt sătul de ocară şi sunt apăsat de necazuri.
• Iov 10:16 - Şi astfel fără vlagă cum sunt, Tu mă vânezi ca un leu şi din nou Te arăţi minunat faţă de mine.
• Iov 10:20 - Nu sunt oare zilele mele destul de puţine ? Dă-Te la o parte ca să pot să-mi vin puţin în fire,
• Iov 11:6 - Şi să-ţi destăinuiască tainele înţelepciunii ? (căci ele sunt cu anevoie de înţeles); atunci de-abia vei şti că Dumnezeu îţi cere socoteală de greşeala ta.
• Iov 12:2 - "Cu adevărat numai voi sunteţi înţelepţi şi înţelepciunea va muri o dată cu voi.
• Iov 12:3 - Dar şi eu am minte ca voi şi nu sunt mai prejos decât voi şi cine nu cunoaşte lucrurile pe care mi le-aţi spus ?
• Iov 12:6 - Foarte liniştite stau şi sunt corturile jefuitorilor şi cei ce mânie pe Dumnezeu sunt plini de încredere, ca unii care au făcut din pumnul lor un dumnezeu.
• Iov 12:13 - La Dumnezeu se află înţelepciunea şi puterea; sfatul şi pătrunderea sunt ale Lui.
• Iov 12:16 - Tăria şi înţelepciunea sunt la El. El este stăpân şi peste rătăcit şi peste cel ce-l face să rătăcească.
• Iov 13:2 - Ceea ce ştiţi voi, ştiu şi eu şi nu sunt deloc mai prejos decât voi.
• Iov 13:4 - Căci voi sunteţi nişte născocitori ai minciunii, sunteţi cu toţii nişte doctori neputincioşi !
• Iov 13:18 - Iată am pus la cale o judecată, şi ştiu că eu sunt cel ce am dreptate.
• Iov 14:5 - Deoarece zilele lui sunt măsurate şi ştii socoteala lunilor lui şi i-ai pus un hotar peste care nu va trece.
• Iov 15:6 - Chiar gura ta te osândeşte şi nu eu, chiar buzele tale sunt martore împotriva ta.
• Iov 15:15 - Dacă Dumnezeu nu are încredere în sfinţii Săi şi dacă cerurile nu sunt destul de curate înaintea ochilor Săi,
• Iov 16:2 - "Am auzit mereu astfel de lucruri; sunteţi toţi nişte jalnici mângâietori.
• Iov 17:2 - Sunt împresurat de batjocoritori şi ochii mei trebuie să privească spre ocările lor.
• Iov 17:5 - Sunt unii care fac ospăţ cu prietenii, atunci când acasă ochii copiilor se sting de foame.
• Iov 17:6 - Am ajuns de poveste între oameni; sunt acela pe care-l scuipi în faţă.
• Iov 17:14 - Am zis mormântului: Tu eşti tatăl meu; am zis viermilor: voi sunteţi mama şi surorile mele !
• Iov 18:3 - Pentru ce suntem socotiţi ca nişte dobitoace ? De ce să trecem în ochii tăi drept vite cornute ?
• Iov 19:10 - M-a dărâmat de jur împrejur şi sunt în ceasul morţii şi nădejdea mea a scos-o din rădăcină ca pe un copac.
• Iov 19:15 - Cei ce locuiau împreună cu mine şi slujnicele mele se uită la mine ca la un străin; sunt în ochii lor ca unul venit din altă ţară.