Biblia

Căutare

9836 rezultate pentru: a,

• Iudita 12:7 - Atunci Olofern a poruncit gărzii sale să n-o împiedice. Şi aşa ea a rămas în tabără trei zile, şi noaptea ieşea în văgăuna stâncii de lângă Betulia, şi se spăla la izvorul unde se găsea postul de gardă.
• Iudita 12:8 - Iar după ce ieşea, se ruga Domnului Dumnezeului lui Israel, ca să-i îndrepteze calea pentru izbăvirea poporului ei.
• Iudita 12:9 - Şi întorcându-se curată, ea stătea în cort până seara, când i se aducea mâncarea.
• Iudita 12:15 - Şi sculându-se, s-a împodobit cu veşmintele ei şi cu tot felul de podoabe femeieşti, iar roaba ei s-a dus înainte şi i-a întins blana înaintea lui Olofern, pe care Bagoas i-o dăduse Iuditei pentru trebuinţa ei zilnică, ca să se poată întinde pe ea ca să mănânce.
• Iudita 12:16 - Şi Iudita a intrat şi s-a aşezat. Şi inima lui Olofern a fost cu totul răpită şi mintea lui tulburată, căci el dorea mult să fie împreună cu ea. Şi din ziua în care o văzuse, el căuta prilejul s-o ademenească.
• Iudita 13:7 - Şi, apropiindu-se de pat, a prins pe Olofern de păr şi a zis: "Întăreşte-mă, Doamne, Dumnezeul lui Israel, în ziua aceasta !"
• Iudita 13:9 - A rostogolit trupul lui de pe pat şi a luat perdeaua de pe stâlpi şi după puţin timp a ieşit şi a dat roabei sale capul lui Olofern. Şi ea l-a pus în desaga ei cu merinde. Şi amândouă au ieşit ca de obicei la rugăciune. Şi au străbătut tabăra, au ocolit văgăuna stâncii şi au luat-o la deal pe muntele Betuliei şi au ajuns la porţile cetăţii.
• Iudita 13:12 - Atunci au alergat toţi de la mic la mare, fiindcă nu se aşteptau la venirea ei. Oamenii au deschis poarta, au primit pe cele două femei, au făcut foc pentru a vedea şi le-au înconjurat.
• Iudita 13:13 - Şi ea le-a zis cu glas tare: "Lăudaţi pe Dumnezeu ! Lăudaţi-L ! Preaslăviţi pe Dumnezeu, Care n-a lipsit neamul lui Israel de mila Sa, ci a zdrobit în noaptea aceasta prin mâna mea pe vrăjmaşii noştri !"
• Iudita 13:17 - Şi Oziaş i-a zis Iuditei: "Mărită să fii tu, fiică, de Dumnezeu cel preaînalt, înaintea tuturor femeilor de pe pământ, şi preaslăvit să fie Domnul Dumnezeu, Care a făcut cerul şi pământul şi Care te-a condus pe tine, ca să tai capul căpeteniei duşmanilor noştri.
• Iudita 13:19 - Şi Dumnezeu să-ţi păstreze o veşnică amintire şi să te binecuvinteze spre bine, că nu ţi-ai cruţat viaţa când a fost vorba de umilirea poporului nostru, ci ne-ai ridicat din căderea noastră, umblând pe calea cea dreaptă, înaintea Dumnezeului nostru !" Şi tot poporul a strigat: "Amin ! Amin !"
• Iudita 14:1 - După aceasta, Iudita le-a zis: "Ascultaţi-mă, fraţilor ! Luaţi acest cap şi-l spânzuraţi pe creştetul zidurilor voastre.
• Iudita 14:4 - Pe urmă, voi şi toţi cei ce locuiesc în tot muntele lui Israel, urmăriţi-i şi doborâţi-i pe drumurile voastre.
• Iudita 14:5 - Însă înainte de a face aceasta, chemaţi-mi pe Ahior Amonitul, ca să vadă şi să recunoască pe cel care dispreţuia casa lui Israel, pe cel care îl trimisese pe el printre noi ca pe un om dat dinainte morţii !"
• Iudita 14:13 - Şi aceia au ajuns la cortul lui Olofern şi au zis celui ce era mai mare acolo: "Scoală pe domnul nostru, căci robii au cutezat să se scoale cu război împotriva noastră, ca să ne prăpădească cu totul !"
• Iudita 15:2 - Şi cuprinşi de groază şi de spaimă, n-au putut să rămână doi împreună, ci s-au împrăştiat şi au apucat-o razna toţi laolaltă pe potecile şesului şi ale muntelui.
• Iudita 15:4 - Şi Oziaş a trimis crainici la Betomestaim, la Bibe, la Hobe şi la Cola, precum şi în tot ţinutul muntos al lui Israel, ca să le vestească ceea ce s-a întâmplat şi ca toţi să tăbărască pe vrăjmaşi şi să-i nimicească.
• Iudita 15:6 - Iar ceilalţi locuitori ai Betuliei au năvălit în tabăra asiriană, pe care au jefuit-o şi s-au îmbogăţit.
• Iudita 15:9 - Ajungând la ea, toţi într-un cuget au lăudat-o: "Tu, mândria lui Israel, tu, faima cea neapusă a neamului nostru !
• Iudita 15:11 - Şi tot poporul a jefuit tabăra timp de treizeci de zile. Şi i-au dat Iuditei cortul lui Olofern şi toate tacâmurile de argint, paturile şi pernele, precum şi toate lucrurile din el. Şi ea, luându-le, a încărcat asinul ei, a înhămat la care şi a îngrămădit lucrurile în ele.
• Iudita 16:1 - Şi Iudita a zis: "Lăudaţi pe Dumnezeul meu, în tobe, cântaţi Domnului cu chimvale, uniţi pentru El psalmul cu cântarea, preaslăviţi şi chemaţi numele Lui !
• Iudita 16:6 - Căci Olofern al lor n-a fost doborât de tineri voinici, şi nici feciorii uriaşilor nu l-au lovit pe el, şi nici nu i-au stat împotrivă oameni înalţi ca munţii, ci Iudita, fiica lui Merari, l-a dezarmat cu frumuseţea feţei ei.
• Iudita 16:9 - Cu sandalele ei i-a luat ochii, frumuseţea ei i-a robit inima, şi cu sabia i-a retezat capul.
• Iudita 16:11 - Atunci au chiuit umiliţii mei şi au strigat din răsputeri cei fără vlagă, iar ei s-au înspăimântat şi şi-au ridicat glasul şi au luat-o la goană.
• Iudita 16:13 - Cânta-voi Dumnezeului meu cântare nouă: Doamne, mare eşti Tu şi preaslăvit, minunat în puterea Ta, şi nimeni nu poate să Te întreacă !
• Iudita 16:14 - Ţie să-ţi slujească întreaga făptură, pentru că Tu ai zis şi toate s-au făcut. Trimis-ai Duhul Tău şi totul a fost zidit şi nimeni nu poate să stea împotriva poruncii Tale !
• Iudita 16:25 - Şi cât a trăit Iudita, nimeni n-a îndrăznit să tulbure pe Israeliţi şi încă multă vreme după moartea ei.
• Baruh 1:1 - Acestea sunt cuvintele cărţii pe care a scris-o Baruh, fiul lui Neria, fiul lui Maaseia, fiul lui Sedechia, fiul lui Asadia, fiul lui Helchie, în Babilon,
• Baruh 1:2 - În anul al cincilea, în luna a şaptea, în vremea în care au luat Caldeii Ierusalimul şi l-au ars cu foc.
• Baruh 1:3 - Şi a citit Baruh cuvintele cărţii acesteia înaintea lui Iehonia, fiul lui Ioiachim, rege în Iuda, şi înaintea a tot poporul, care venise să audă cartea.
• Baruh 1:8 - Când a luat el vasele templului Domnului, care s-au scos din templu, să se întoarcă în pământul lui Iuda în ziua a zecea a lunii Sivan, vase de argint, pe care le-a făcut Sedechia, fiul lui Iosie, regele lui Iuda,
• Baruh 1:14 - Şi veţi citi cartea aceasta, pe care am trimis-o la voi, ca să o citiţi în templul Domnului, la sărbătoarea corturilor şi în zilele de adunare la templu,
• Baruh 1:15 - Şi veţi grăi: A Domnului Dumnezeului nostru este dreptatea, iar a noastră, ruşinea felelor, cum se arată în ziua aceasta omului iudeu şi celor ce locuiesc Ierusalimul,
• Baruh 1:19 - Din ziua în care a scos Domnul pe părinţii noştri din pământul Egiptului şi până în ziua aceasta, am fost neascultători de Domnul Dumnezeul nostru şi ne-am lenevit, ca să nu auzim glasul Lui.
• Baruh 2:1 - Şi a împlinit Domnul cuvântul Său, pe care l-a rostit împotriva noastră şi a judecătorilor noştri, care au judecat pe Israel şi împotriva regilor noştri şi a conducătorilor noştri şi împotriva oamenilor din Israel şi din Iuda,
• Baruh 2:7 - Toate relele, pe care le-a rostit Domnul împotriva noastră, acestea au venit peste noi.
• Baruh 2:14 - Ascultă, Doamne, rugăciunea noastră şi cererea noastră şi ne scoate pentru Tine şi ne dă har înaintea feţei celor ce ne-au înstrăinat.
• Baruh 2:18 - Ci sufletul cel mâhnit peste măsură, cel ce merge gârbovit şi fără putere, ochii cei slăbiţi şi sufletul cel flămând îţi vor da slavă şi dreptate, Doamne.
• Baruh 2:23 - Voi face să amuţească, din cetăţile lui Iuda şi din preajma Ierusalimului, glasul bucuriei şi glasul miresei şi tot pământul va ajunge o paragină, fără locuitori.
• Baruh 2:26 - Şi ai adus templul, în care s-a chemat numele Tău, la starea în care este în ziua aceasta, pentru răutatea casei lui Israel şi a casei lui Iuda.
• Baruh 2:30 - Că am cunoscut că nu Mă vor asculta, că este popor tare la cerbice, ci se vor întoarce în inima lor în pământul înstrăinării lor.
• Baruh 3:2 - Ascultă, Doamne, şi ne miluieşte, că am păcătuit înaintea Ta.
• Baruh 3:4 - Doamne atotţiitorule, Dumnezeul lui Israel, auzi rugăciunea celor ce au murit ai lui Israel, şi a fiilor celor care au păcătuit înaintea Ta, care n-au ascultat glasul Tău, Dumnezeul lor, şi s-au lipit de noi relele.
• Baruh 3:8 - Iată noi astăzi suntem încă întru înstrăinarea noastră, unde ne-ai risipit spre ocară şi spre blestem, şi spre pedeapsă cuvenită tuturor nedreptăţilor părinţilor noştri, care s-au depărtat de la Domnul Dumnezeul lor.
• Baruh 3:14 - Învaţă unde este înţelepciunea, unde este tăria, unde este puterea înţelegerii, pentru a cunoaşte de asemenea, unde este lungimea zilelor şi viaţa, unde este lumina ochilor şi pacea !
• Baruh 3:33 - El Care trimite lumina şi merge şi o cheamă pe ea, şi ea Îl ascultă cu cutremur.
• Baruh 3:35 - Chematu-le-a, şi ele au răspuns: "Iată-ne !" Ele strălucesc cu bucurie pentru Cel care le-a făcut.
• Baruh 3:37 - Aflat-a toată calea ştiinţei şi a dat-o lui Iacob, sluga Sa, şi lui Israel, cel iubit de Dânsul.
• Baruh 4:2 - Întoarce-te, Iacove, şi te teme de ea, umblă prin strălucire în preajma luminii ei.
• Baruh 4:16 - Că nu s-au ruşinat de cel bătrân, nici nu le-a fost milă de prunc şi au luat pe cei iubiţi ai văduvei, şi pe mine m-au lăsat singură, fără de fiice.