Biblia

Căutare

18411 rezultate pentru: or

• Ecclesiastul 10:17 - Fericită eşti tu, ţară, care ai rege un fecior de neam mare şi căpeteniile tale mănâncă la vreme, ca toţi oamenii, şi nu se dau la băutură.
• Ecclesiastul 10:20 - Chiar în gândul tău nu blestema pe rege şi în cămara unde dormi nu defăima pe cel puternic; căci păsările cerului pot să ducă un cuvânt şi neamul celor înaripate să dea vorba ta pe faţă.
• Ecclesiastul 11:2 - Împarte o bucată în şapte şi chiar în opt, căci nu ştii ce nenorocire se poate întâmpla în ţară.
• Ecclesiastul 11:3 - Când norii se umplu de ploaie, ei se deşartă pe pământ. Şi dacă un capac cade la miazăzi sau la miazănoapte, unde a căzut, acolo rămâne.
• Ecclesiastul 11:4 - Cel ce păzeşte vântul nu seamănă, şi cel ce se uită la nori nu seceră.
• Ecclesiastul 11:7 - Şi lumina este dulce şi plăcut este ochilor să privească soarele.
• Ecclesiastul 11:8 - Chiar dacă ar trăi mulţi ani, omul să se bucure de toate şi să-şi aducă aminte de zilele cele din întuneric, căci multe vor fi. Tot ce se întâmplă este deşertăciune.
• Ecclesiastul 12:1 - Adu-ţi aminte de Ziditorul tău în zilele tinereţii tale, înainte ca să vină zilele de restrişte şi să se apropie anii despre care vei zice: "N-am nici o plăcere de ei ..."
• Ecclesiastul 12:2 - Înainte ca să se întunece soarele şi lumina şi luna şi stelele şi ca norii să mai vină după ploaie;
• Ecclesiastul 12:4 - Şi se închid porţile care dau spre uliţă şi se domoleşte huruitul morii şi te scoli la ciripitul de dimineaţă al păsării şi se potolesc toate cântăreţele;
• Ecclesiastul 12:6 - Mai înainte ca să se rupă funia de argint şi să se spargă vasul de aur şi să se strice ulciorul la izvor şi să se sfărâme roata fântânii,
• Ecclesiastul 12:8 - Deşertăciunea deşertăciunilor, a zis Ecclesiastul, toate sunt deşertăciuni !
• Ecclesiastul 12:9 - Şi pe lângă că Ecclesiastul a fost un înţelept, el a mai învăţat pe popor cunoştinţa şi a cercetat şi a privit cu luare aminte şi a cules multe pilde.
• Ecclesiastul 12:11 - Cuvintele celor înţelepţi sunt ca boldurile de îmboldit dobitoacele şi ca nişte cuie înfipte şi ascuţite şi sunt date de un Păstor.
• Ecclesiastul 12:13 - Iată pe scurt; tot ceea ce ai auzit aceasta este: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui ! Acesta este lucru cuvenit fiecărui om.
• Cântarea Cântărilor 1:2 - Miresmele tale sunt balsam mirositor, mir vărsat este numele tău; de aceea fecioarele te iubesc.
• Cântarea Cântărilor 1:4 - Neagră sunt, fete din Ierusalim, dar frumoasă, ca sălaşurile lui Chedar, ca şi corturile lui Solomon.
• Cântarea Cântărilor 1:6 - Spune-mi dar, iubitul meu, unde-ţi paşti tu oile ? Unde poposeşti tu la amiază ? De ce oare să rătăcesc zadarnic pe la turmele tovarăşilor tăi ?
• Cântarea Cântărilor 1:7 - Dacă nu ştii unde, tu cea mai frumoasă între femei, ţine atunci mereu urmele oilor, paşte-ti mieii în preajma colibelor, iezii în preajma ciobanilor !
• Cântarea Cântărilor 1:13 - Iubitul meu e ciorchinele de ienupăr, din Enghedi, de la vii cules.
• Cântarea Cântărilor 1:14 - Cât de frumoasă eşti tu, draga mea ! Cât de frumoasă eşti ! Ochi de porumbiţă sunt ochii tăi.
• Cântarea Cântărilor 2:5 - Întăriţi-mă cu vin, cu mere răcoriţi-mă, că sunt bolnavă de iubire.
• Cântarea Cântărilor 2:10 - Şi începe să-mi vorbească: Scoală, draga mea, şi vino !
• Cântarea Cântărilor 2:12 - Flori pe câmp s-au arătat şi a sosit vremea cântării, în ţarină glas de turturea se aude.
• Cântarea Cântărilor 2:13 - Smochinii îşi dezvelesc mugurii şi florile de vie văzduhul parfumează. Scoală, draga mea, şi vino !
• Cântarea Cântărilor 2:14 - Porumbiţa mea, ce-n crăpături de stâncă, la loc prăpăstios te-ascunzi, arată-ţi faţa ta ! Lasă-mă să-ţi aud glasul ! Că glasul tău e dulce şi faţa ta plăcută.
• Cântarea Cântărilor 2:15 - Prindeţi vulpile, prindeţi puii lor, ele ne strică viile, că via noastră e acum în floare.
• Cântarea Cântărilor 2:17 - Până nu se răcoreşte ziua, până nu se-ntinde umbra serii, vino, dragul meu, săltând ca o căprioară, ca un pui de cerb, peste munţii ce ne despart.
• Cântarea Cântărilor 3:8 - Toţi sunt înarmaţi, la război deprinşi. Fiecare poartă sabie la şold, pentru orice întâmplare şi frică de noapte.
• Cântarea Cântărilor 3:10 - Stâlpii lui sunt de argint, pereţii de aur curat, patul e de purpură, iar acoperişul este de scumpe alesături; darul dragostei alese a fetelor din Ierusalim.
• Cântarea Cântărilor 3:11 - Ieşiţi, fetele Sionului, priviţi pe Solomon încoronat, cum a lui maică l-a încununat, în ziua sărbătoririi nunţii lui, în ziua bucuriei inimii lui !
• Cântarea Cântărilor 4:1 - Cât de frumoasă eşti tu, draga mea, cît de frumoasă eşti ! Ochi de porumbiţă ai, umbriri de negrele-ţi sprâncene, părul tău turmă de capre pare, ce din munţi, din Galaad coboară.
• Cântarea Cântărilor 4:3 - Cordeluţe purpurii sunt ale tale buze şi gura ta-i încântătoare. Două jumătăţi de rodii par obrajii tăi sub vălul tău cel străveziu.
• Cântarea Cântărilor 4:6 - Până nu se răcoreşte ziua, până nu se-ntinde umbra serii, voi veni la tine, colină de mirt, voi veni la tine, munte de tămâie.
• Cântarea Cântărilor 4:8 - Vino din Liban, mireasa mea, vino din Liban cu mine ! Degrabă coboară din Amana, din Senir şi din Hermon, din culcuşul leilor şi din munţi cu leoparzi !
• Cântarea Cântărilor 4:9 - Sora mea, mireasa mea, tu mi-ai robit inima numai c-o privire a ta şi cu colanu-ţi de la sân.
• Cântarea Cântărilor 4:10 - Cât de dulce, când dezmierzi, eşti tu sora mea mireasă; şi mai dulce decât vinul este mângâierea ta. şi mireasma ta plăcută este mai presus de orice mir.
• Cântarea Cântărilor 4:11 - Ale tale buze miere izvorăsc, iubito, miere curge, lapte curge, de sub limba ta; mirosul îmbrăcămintei tale e mireasmă de Liban.
• Cântarea Cântărilor 4:12 - Eşti grădină încuiată, sora mea, mireasa mea, fântână acoperită şi izvor pecetluit.
• Cântarea Cântărilor 4:14 - Nard, şofran şi scorţişoară cu trestie mirositoare, cu felurime de copaci, ce tămâie lăcrimează, cu mirt şi cu aloe şi cu arbuşti mirositori.
• Cântarea Cântărilor 4:15 - În grădină-i o fântână, un izvor de apă vie şi pâraie din Libar.
• Cântarea Cântărilor 5:1 - Venit-am în grădina mea, sora mea, mireasa mea ! Strâns-am miruri aromate, miere am mâncat din faguri, vin şi lapte am băut. Mâncaţi şi beţi, prieteni, fiţi beţi de dragoste, iubiţii mei !
• Cântarea Cântărilor 5:2 - De dormit dormeam, dar inima-mi veghea. Auzi glasul celui drag ! El la uşă bătând zice: Deschide-mi, surioară, deschide-mi, iubita mea, porumbiţa mea, curata mea, capul îmi este plin de rouă şi părul ud de vlaga nopţii.
• Cântarea Cântărilor 5:6 - Celui drag eu i-am deschis, dar iubitul meu plecase; sufletu-mi încremenise, când cel drag mie-mi vorbise; iată eu l-am căutat, dar de-aflat nu l-am aflat; pe nume l-am tot strigat, dar răspuns nu mi s-a dat.
• Cântarea Cântărilor 5:11 - Capul lui, aur curat; părul lui, păr ondulat, negru-nchis, pană de corb.
• Cântarea Cântărilor 5:12 - Ochii lui sunt porumbei, ce în lapte trupu-şi scaldă, la izvor stând mulţumiţi.
• Cântarea Cântărilor 5:13 - Trandafir mirositor sunt obrajii lui, strat de ierburi aromate. Iar buzele lui, la fel cu crinii roşii, în mir mirositor sunt scăldate.
• Cântarea Cântărilor 5:16 - Gura lui e negrăit de dulce şi totul este în el fermecător; iată cum este al meu iubit, fiice din Ierusalim, iată cum este al meu mire !
• Cântarea Cântărilor 6:9 - Dar ea e numai una, porumbiţa mea, curata mea; una-i ea la a ei mamă, singură născută în casă. Fetele când au văzut-o, laude i-au înălţat, iar reginele şi concubinele osanale i-au cântat.
• Cântarea Cântărilor 6:11 - La grădina nucilor m-am dus, ca să văd verdeaţa văii, dacă a dat vita de vie şi dacă merii au înflorit.