Biblia

Căutare

18718 rezultate pentru: -

• Cântarea Cântărilor 6:9 - Dar ea e numai una, porumbiţa mea, curata mea; una-i ea la a ei mamă, singură născută în casă. Fetele când au văzut-o, laude i-au înălţat, iar reginele şi concubinele osanale i-au cântat.
• Cântarea Cântărilor 6:10 - Cine-i aceasta, ziceau ele, care ca zarea străluceşte şi ca luna-i de frumoasă, ca soarele-i de luminoasă şi ca oastea de război temută ?
• Cântarea Cântărilor 6:11 - La grădina nucilor m-am dus, ca să văd verdeaţa văii, dacă a dat vita de vie şi dacă merii au înflorit.
• Cântarea Cântărilor 6:12 - Şi nu ştiu cum s-a petrecut, că a mea inimă m-a dus la oştirea de război a viteazului meu neam.
• Cântarea Cântărilor 7:1 - Întoarce-te, Sulamita ! Întoarce-te, fata să Zi-o privim ! Ce priviţi la Sulamita, ca la hora din Mahanaim ?
• Cântarea Cântărilor 7:2 - Cât de frumoase sunt, domniţă, picioarele tale în sandale ! Rotundă-i coapsa ta, ca un colan, de meşter iscusit lucrat.
• Cântarea Cântărilor 7:5 - Gâtul tău e stâlp de fildeş; ochii tăi sunt parcă iezerele din Heşbon, de la poarta Bat-Rabim. Nasul tău este ca turnul din Liban, ce priveşte spre Damasc.
• Cântarea Cântărilor 7:6 - Capul tău este măreţ cum e Carmelul, iar părul ţi-e de purpură; cu ale lui mândre şuviţe ţii un rege în robie.
• Cântarea Cântărilor 7:9 - În finic eu m-aş sui - ziceam eu - şi de-ale lui crengi m-aş apuca, sânii tăi mi-ar fi drept struguri, suflul gurii tale ca mirosul de mere.
• Cântarea Cântărilor 7:10 - Sărutarea ta mai dulce-ar fi ca vinul, ce-ar curge din belşug spre-al tău iubit, ale lui buze-nflăcărate potolind.
• Cântarea Cântărilor 7:13 - Mâine hai la vie să vedem dacă a dat vila de vie, merii de-au înmugurit, de-s aproape de-nflorit. Şi acolo iţi voi da dezmierdările mele.
• Cântarea Cântărilor 7:14 - Mandragorele miresme varsă şi la noi acasă sunt multe fructe vechi şi noi pe care, iubitul meu, pentru tine le-am păstrat.
• Cântarea Cântărilor 8:1 - O, de mi-ai fi fost tu fratele meu şi să fi supt la sinul mamei mele, atunci pe uliţă de te-ntâlneam, cu drag, prelung te sărutam şi nimeni nu-ndrăznea osândei să mă dea.
• Cântarea Cântărilor 8:2 - Te-aş fi luat şi-n casa mamei te-aş fi dus, în casa celei ce m-a născut; tu graiuri dulci mi-ai fi spus şi eu cu drag ţi-aş fi dat vin bun şi must de rodii.
• Cântarea Cântărilor 8:3 - Stânga sa este sub capul meu şi cu dreapta-i mă cuprinde.
• Cântarea Cântărilor 8:4 - Fete din Ierusalim, vă jur pe cerboaicele şi gazele din câmp, nu treziţi pe draga mea până nu-i va fi ei voia !
• Cântarea Cântărilor 8:5 - Cine se înalţă din pustiu, sprijinită de-al său drag ? Sub mărul acesta am trezit iubirea ta, aici unde te-a născut şi ţi-a dat lumina zilei mama ta.
• Cântarea Cântărilor 8:6 - Ca pecete pe sânul tău mă poartă, poartă-mă pe mâna ta ca pe o brăţară ! Că iubirea ca moartea e de tare şi ca iadul de grozavă este gelozia. Săgeţile ei sunt săgeţi de foc şi flacăra ei ca fulgerul din cer.
• Cântarea Cântărilor 8:7 - Marea nu poate stinge dragostea, nici râurile s-o potolească; de-ar da cineva pentru iubire toate comorile casei sale, cu dispreţ ar fi respins acela.
• Cântarea Cântărilor 8:8 - Avem o mică surioară, care sâni nu are încă. Ce-am face cu sora noastră, când ea ar fi peţită ?
• Cântarea Cântărilor 8:9 - Zid de piatră de-ar fi ea, coroană de argint i-am face; iar uşă dac-ar fi, cu lemn de cedru am căptuşi-o.
• Cântarea Cântărilor 8:11 - Solomon avea o vie pe coasta Baal-Hamon; el a dat via lucrătorilor, s-o lucreze şi să-i dea fiecare la rod o mie de sicli de argint.
• Cântarea Cântărilor 8:13 - O, tu, ce în grădini sălăşluieşti, prietenii vor să-ţi asculte glasul; fă-mă să-l aud şi eu cu ei !
• Isaia 1:1 - Vedenia lui Isaia, fiul lui Amos, pe care a văzut-o despre Iuda şi Ierusalim, în vremea lui Ozia, Iotam, Ahaz şi Iezechia, regii lui Iuda.
• Isaia 1:2 - Ascultă, cerule, şi ia aminte, pământule, că Domnul grăieşte: Hrănit-am feciori şi i-am crescut, dar ei s-au răzvrătit împotriva Mea.
• Isaia 1:4 - Vai ţie neam păcătos, popor împovărat de nedreptate, soi rău, fii ai pieirii ! Ei au părăsit pe Domnul, tăgăduit-au pe Sfântul lui Israel, întorsu-I-au spatele.
• Isaia 1:6 - Din creştet până în tălpile picioarelor nu-i nici un loc sănătos; totul este numai plăgi, vânătăi şi răni pline de puroi, necurăţate, nemuiate cu untdelemn şi nelegate.
• Isaia 1:8 - Sionul ajuns-a ca o colibă într-o vie, ca o covercă într-o bostănărie, ca o cetate împresurată !
• Isaia 1:9 - Dacă Domnul Savaot nu ne-ar fi lăsat o rămăşiţă, am fi ajuns ca Sodoma şi ne-am fi asemănat cu Gomora.
• Isaia 1:11 - Ce-mi foloseşte mulţimea jertfelor voastre ?, zice Domnul. M-am săturat de arderile de tot cu berbeci şi de grăsimea viţeilor graşi şi nu mai vreau sânge de tauri, de miei şi de ţapi !
• Isaia 1:15 - Când ridicaţi mâinile voastre către Mine, Eu Îmi întorc ochii aiurea, şi când înmulţiţi rugăciunile voastre, nu le ascult. Mâinile voastre sunt pline de sânge; spălaţi-vă, curăţiţi-vă !
• Isaia 1:22 - Argintul tău s-a prefăcut în zgură şi vinul tău este amestecat cu apă;
• Isaia 1:23 - Mai-marii tăi sunt răzvrătiţi şi părtaşi cu hoţii; toţi iubesc darurile şi umblă după răsplată. Ei nu judecă orfanul, iar pricina văduvei nu ajunge până la ei.
• Isaia 1:24 - Pentru aceasta zice Domnul, Dumnezeul Savaot, puternicul lui Israel: Răzbuna-Mă-voi împotriva asupritorilor Mei şi Mă voi întărâta cu răzbunare asupra vrăjmaşilor Mei !
• Isaia 1:29 - Ei vor fi ruşinaţi pentru dumbrăvile sfinte pe care le-au îndrăgit şi se vor roşi la faţă din pricina grădinilor pe care le-au ales.
• Isaia 1:31 - Cel puternic va fi ca puzderiile de câlţi şi faptele lui ca o leasă de mărăcini. Şi aceia şi aceasta vor arde laolaltă şi nimeni nu va putea să-i stingă.
• Isaia 2:1 - Vedenia pe care a văzut-o Isaia, fiul lui Amos, pentru Iuda şi Ierusalim.
• Isaia 2:2 - Fi-va în vremurile cele de pe urmă, că muntele templului Domnului va fi întărit peste vârfurile munţilor şi se va ridica pe deasupra dealurilor. Şi toate popoarele vor curge într-acolo.
• Isaia 2:4 - El va judeca neamurile şi la popoare fără de număr va da legile Sale. Preface-vor săbiile în fiare de pluguri şi lăncile lor în cosoare. Nici un neam nu va mai ridica sabia împotriva altuia şi nu vor mai învăţa războiul.
• Isaia 2:9 - Şi omul va fi umilit şi muritorul va fi pogorât şi Tu nu-i vei ierta !
• Isaia 2:10 - Intraţi în crăpăturile stâncilor şi ascundeţi-vă în pulbere, din pricina fricii de Dumnezeu, de strălucirea slavei Lui.
• Isaia 2:12 - Că Domnul Savaot va avea ziua Lui, se va ridica împotriva a tot ceea ce este mândru şi semeţ şi-l va pogorî.
• Isaia 2:20 - În ziua aceea idolii de argint şi de aur, pe care omul i-a făcut ca să li se închine, vor fi părăsiţi ca să fie sălaş şobolanilor şi liliecilor.
• Isaia 3:6 - Atunci va alerga omul la fratele său, în casa tatălui său, şi-i va zice: Tu mai ai o haină, fii căpetenie peste noi şi să fie aceste dărâmături sub mâna ta.
• Isaia 3:7 - Iar acela cu jurământ se va lepăda, zicând: "Nu pot vindeca rănile poporului ! N-am în casa mea nici pâine, nici haină, nu mă faceţi conducător peste popor !"
• Isaia 3:9 - Înfăţişarea lor mărturiseşte împotriva lor, căci ei îşi vădesc păcatele lor ca Sodoma, în loc să fie ascundă. Vai de ei ! Căci ei şi-au făcut loruşi rău...
• Isaia 4:6 - Fi-va în timpul zilei cort, care să-l apere de căldură şi să-l adăpostească de vreme rea şi de ploaie.
• Isaia 5:2 - El a săpat-o, a curăţit-o de pietre şi a sădit-o cu viţă de bun soi. Ridicat-a în mijlocul ei un turn, săpat-a şi un teasc. Şi avea nădejde că va face struguri, dar ea a făcut aguridă.
• Isaia 5:4 - Ce se putea face pentru via mea şi n-am făcut eu ? Pentru ce atunci când nădăjduiam să-mi rodească struguri, mi-a rodit aguridă ?
• Isaia 5:5 - Acum vă voi face să ştiţi cum mă voi purta cu via mea: Strica-voi gardul ei şi ea va fi pustiită, dărâma-voi zidul ei şi va fi călcată în picioare.