Biblia

Căutare

642 rezultate pentru: Fiind

• 3 Regi/1 Împărați 18:2 - Şi a plecat Ilie să se arate lui Ahab, în Samaria fiind foamete mare.
• 3 Regi/1 Împărați 21:29 - "Vezi cum s-a smerit Ahab înaintea Mea ? Fiindcă s-a smerit înaintea Mea, de aceea nu voi aduce necazurile în zilele lui, ci în zilele fiului lui voi aduce necazurile peste casa lui !"
• 4 Regi/2 Împărați 9:30 - Apoi Iehu a venit în Izreel. Iar Izabela, fiind înştiinţată de aceasta, şi-a uns faţa, şi-a împodobit capul şi privea de la fereastră.
• 4 Regi/2 Împărați 17:25 - Dar fiindcă la începutul vieţuirii lor acolo ei nu cinsteau pe Domnul, de aceea Domnul a trimis asupra lor lei care-i omorau.
• 1 Paralipomena/1 Cronici 2:21 - După aceea Heţron a intrat la fata lui Machir, tatăl lui Galaad; şi a luat-o, fiind de şaizeci de ani şi ea i-a născut fiu pe Segub.
• 1 Paralipomena/1 Cronici 29:1 - După aceea a zis regele David către toată adunarea: "Solomon, fiul meu, singurul pe care l-a ales Dumnezeu, este tânăr şi cu puţină putere, iar lucrul acesta este mare, fiindcă nu este pentru om zidirea aceasta, ci pentru Domnul Dumnezeu.
• 2 Paralipomena/2 Cronici 7:7 - Apoi a mai sfinţit Solomon şi mijlocul curţii care era înaintea templului Domnului; căci a adus acolo arderile de tot şi grăsimea jertfelor de împăcare, fiindcă jertfelnicul cel de aramă pe care îl făcuse Solomon nu putea cuprinde arderile de tot şi prinoasele de pâine şi de grăsime.
• 2 Paralipomena/2 Cronici 14:6 - El a zidit cetăţi tari în Iuda; căci ţara a fost în pace şi n-a avut războaie cu nimeni în acei ani, fiindcă Domnul i-a dat odihnă.
• 2 Paralipomena/2 Cronici 16:7 - În timpul acela a venit Hanani văzătorul la Asa, regele lui Iuda, şi i-a zis: "Fiindcă ai nădăjduit în regele Siriei şi n-ai nădăjduit în Domnul Dumnezeul tău, pentru aceea ţi-a scăpat oastea regelui Siriei din mâna ta.
• 2 Paralipomena/2 Cronici 16:10 - Şi s-a mâniat Asa pe văzător, şi l-a pus la închisoare; fiindcă din pricina aceasta prinsese mare ciudă pe el; şi a mai apăsat în acel timp Asa şi pe unii din popor.
• 2 Paralipomena/2 Cronici 19:2 - I-a ieşit însă înainte Iehu, fiul lui Hanani văzătorul, şi a zis regelui Iosafat: "Fiindcă ai ajutat pe un nelegiuit şi ai legat prietenie cu cei pe care-i urăşte Domnul, de aceea mânia Domnului va fi asupra ta.
• 2 Paralipomena/2 Cronici 20:11 - Iată ei vor să ne răsplătească, fiindcă au venit să ne izgonească din stăpânirea Ta care ne-ai dat-o de moştenire.
• 2 Paralipomena/2 Cronici 20:26 - Iar în ziua a patra s-au adunat la Emec Beraca, fiindcă acolo binecuvântaseră ei pe Domnul. Pentru aceasta se şi cheamă locul acela Valea Binecuvântării până în ziua de azi.
• 2 Paralipomena/2 Cronici 20:37 - Atunci a proorocit Eliezer, fiul lui Dodava, din Mareşa, o proorocie asupra lui Iosafat, zicând: "Fiindcă tu ai intrat în legătură cu Ohozia, de aceea Domnul ţi-a sfărâmat lucrurile tale". Şi s-au spart corăbiile şi n-au mai putut să mai meargă la Tarsis.
• 2 Paralipomena/2 Cronici 21:12 - Atunci i-a venit o scrisoare de la Ilie proorocul, în care se spunea: "Aşa zice Domnul Dumnezeul lui David, strămoşul tău: Fiindcă tu n-ai umblat pe căile lui Iosafat, tatăl tău, şi pe căile lui Asa, regele lui Iuda,
• 2 Paralipomena/2 Cronici 22:1 - În locul lui locuitorii Ierusalimului au făcut rege pe Ohozia, fiul cel mai mic al lui, fiindcă pe toţi fiii cei mai mari îi ucisese mulţimea care venise cu Arabii la tabără. Astfel s-a făcut rege Ohozia, fiul lui Ioram, regele Iudei.
• 2 Paralipomena/2 Cronici 24:20 - Atunci Duhul lui Dumnezeu a cuprins pe Zaharia, fiul lui Iehoiada preotul, care s-a suit pe amvon înaintea poporului şi le-a zis: "Aşa zice Domnul: Pentru ce călcaţi poruncile Domnului ? Nu veţi propăşi, fiindcă voi aţi părăsit pe Domnul şi El vă va părăsi pe voi".
• 2 Paralipomena/2 Cronici 25:4 - Însă pe copiii lor nu i-a ucis, fiindcă a făcut după cum este scris în lege, în cartea lui Moise, unde a poruncit Domnul, zicând: "Părinţii nu trebuie să fie ucişi pentru feciori, nici feciorii nu trebuie să fie ucişi pentru părinţi, ci fiecare să fie ucis pentru păcatul lui".
• 2 Paralipomena/2 Cronici 25:20 - Dar Amasia nici n-a vrut să audă, fiindcă aceasta a fost de la Dumnezeu să cadă el în mâna lui Ioaş, pentru că a căutat pe dumnezeii Edomiţilor.
• 2 Paralipomena/2 Cronici 26:21 - Şi a fost lepros regele Ozia până în ceasul morţii lui; după aceea el a trăit ascuns într-o casă osebit, fiind oprit de a mai intra în templul Domnului. Iar îngrijirea peste casa regelui şi cârmuirea poporului ţării a ţinut-o Iotam, fiul lui.
• 2 Paralipomena/2 Cronici 28:9 - Acolo însă se afla un prooroc al Domnului, care se numea Oded. Acesta a ieşit înaintea oştirii care venea la Samaria şi le-a zis: "Iată Domnul Dumnezeul părinţilor voştri, fiind mâniat pe Iuda, i-a dat în mâinile voastre, şi voi i-aţi ucis cu o sălbăticie care a ajuns până la cer.
• 2 Paralipomena/2 Cronici 28:23 - El a adus jertfe dumnezeilor din Damasc, crezând că ei l-au bătut, şi zicea: "Fiindcă dumnezeii regilor Sirienilor le-au ajutat lor, le voi aduce jertfă, şi ei îmi vor ajuta şi mie". Însă ei au fost pricina căderii lui şi pricina căderii a tot Israelul.
• 2 Paralipomena/2 Cronici 29:25 - Apoi a aşezat în templul Domnului leviţi cu chimvale, cu harpe şi cu chitare, după rânduiala lui David şi a lui Gad, văzătorul regelui, şi a lui Natan proorocul, fiindcă de către Domnul se aşezase această rânduială prin proorocii Lui.
• 2 Paralipomena/2 Cronici 30:17 - Fiindcă în adunare erau mulţi din cei care nu erau curaţi, de aceea, pentru cei necurăţiţi, leviţii junghiau mielul Paştilor
• 2 Paralipomena/2 Cronici 31:21 - Şi tot lucrul pe care l-a început pentru slujba din templul lui Dumnezeu, pentru păzirea legii şi a poruncilor, fiind cu gândul la Dumnezeul său, el l-a făcut cu toată tragerea sa de inimă şi a avut spor la ei.
• 2 Paralipomena/2 Cronici 34:3 - Căci în anul al optulea al domniei lui, fiind încă tânăr, a început să caute pe Dumnezeul lui David, strămoşul său, iar în anul al doisprezecelea a început să cureţe Iuda şi Ierusalimul de locurile înalte, de Aşere, de idolii ciopliţi şi de idolii turnaţi.
• 2 Paralipomena/2 Cronici 34:27 - Fiindcă inima ta s-a înmuiat şi tu te-ai smerit înaintea lui Dumnezeu, auzind cuvintele Lui pentru locul acesta şi pentru locuitorii lui şi tu te-ai smerit înaintea Mea şi ţi-ai rupt hainele tale şi ai plâns înaintea Mea şi Eu te-am auzit, zice Domnul:
• 2 Paralipomena/2 Cronici 35:15 - Şi cântăreţii, fiii lui Asaf, au stat la locurile lor, după rânduiala lui David, a lui Asaf, a lui Heman şi a lui Iedutun, văzătorii regelui, asemenea şi portarii au stat la fiecare poartă; şi ei nici nu aveau nevoie să lipsească de la slujba lor, fiindcă leviţii, fraţii lor, găteau pentru ei.
• Ezdra 4:14 - Şi fiindcă noi mâncăm sare de la curtea regelui şi nu putem suferi să vedem pe rege păgubit, de aceea dăm de ştire regelui:
• Ezdra 5:2 - Atunci s-au sculat Zorobabel, fiul lui Salatiel, şi Iosua, fiul lui Ioţadac, şi au început a zidi templul lui Dumnezeu cel din Ierusalim, fiind cu ei proorocii lui Dumnezeu, care îi întăreau.
• Ezdra 7:14 - Fiindcă tu eşti trimis de rege şi de cei şapte sfetnici ai lui, ca să cercetezi Iuda şi Ierusalimul după legea Dumnezeului tău, pe care o ai în mâna ta,
• Ezdra 9:15 - Doamne Dumnezeul lui Israel, drept eşti Tu, pentru că am scăpat noi până în ziua de astăzi; şi iată noi şi astăzi suntem în nelegiuirile noastre; deci astfel fiind, n-ar trebui să stăm înaintea feţei Tale".
• Neemia 4:3 - Iar Tobie Amonitul de lângă el a zis: "Lasă-i să zidească, fiindcă are să vină o vulpe şi are să le strice zidul lor cel de piatră !"
• Neemia 9:17 - Învârtoşatu-şi-au cerbicia lor şi în răzvrătirea lor şi-au ales o căpetenie, ca să se întoarcă în robia lor; dar Tu, fiind Dumnezeu iubitor şi iertător, negrabnic la mânie şi bogat în milă şi îndurare, nu i-ai părăsit.
• Estera 3:6 - Dar i s-a părut prea puţin lucru să pună mâna numai pe Mardoheu. Şi fiindcă i se spusese din ce popor e Mardoheu, Aman şi-a pus în gând să ucidă pe toţi Iudeii care se aflau în tot regatul lui Artaxerxe, întrucât erau poporul lui Mardoheu.
• Estera 3:13 - Scrisorile s-au trimis prin ştafete în toate ţările regelui, ca să ucidă, să piardă şi să nimicească pe toţi Iudeii, mic şi mare, copii şi femei, într-o singură zi, şi anume în a treisprezecea zi a lunii a douăsprezecea, adică în luna Adar, iar averile lor să le jefuiască. Iată cuprinsul acelei scrisori: "Marele rege Artaxerxe, celor ce cârmuiesc de la India până la Etiopia peste o sută douăzeci şi şapte de ţări şi căpeteniilor şi slujitorilor de sub conducerea lor acestea scrie: Domnind peste multe popoare şi stăpânind toată lumea, eu, fără să fiu îngâmfat de putere, ci cârmuind pururea cu blândeţe şi cu linişte, am voit să fac viaţa supuşilor pururea netulburată, păzind regatul meu în pace şi uşor de străbătut până la hotarele lui, statornicind pacea de toţi dorită. Dar când eu am întrebat pe sfetnici, cum am putea aduce aceasta la îndeplinire, atunci Aman, care e vestit la noi prin înţelepciune şi se bucură neclintit de bunăvoinţa noastră şi care a dovedit cea mai deplină credincioşie, pentru care a dobândit cinstea de a şedea în al doilea loc după rege, ne-a arătat că prin toate neamurile lumii s-a amestecat un popor vrăjmaş, potrivnic legilor tuturor popoarelor, care necontenit nesocoteşte poruncile regelui, ca să nu se poată întemeia cârmuirea noastră fără meteahnă. Aflând deci că numai singur acest popor se împotriveşte pururea oricărui om, că duce un fel de viaţă străină de legi şi, împotrivindu-se pururea lucrărilor noastre, face cele mai mari nelegiuiri, ca regatul nostru să nu ajungă a fi bine întocmit, am poruncit cele arătate vouă în scrisorile lui Aman, care este pus de noi peste lucruri şi ca un al doilea părinte al nostru, ca să-i stârpiţi pe toţi, cu femei şi cu copii, prin sabie cumplită, fără nici o milă şi cruţare, în treisprezece ale lunii a douăsprezecea, adică în luna lui Adar, a acestui an, ca astfel aceşti oameni vrăjmaşi şi astăzi, ca şi în trecut, fiind într-o singură zi aruncaţi cu sila în iad, să nu ne mai împiedice în viitor de a duce viaţă paşnică şi netulburată până în sfârşit.
• Estera 4:17 - Atunci s-a dus Mardoheu şi a făcut cum îi poruncise Estera. El s-a rugat Domnului, pomenind toate lucrurile Domnului şi zicând: "Doamne, Doamne, Împărate atotţiitorule, toţi sunt în puterea Ta şi nu este cine să se împotrivească ţie când vei voi să izbăveşti pe Israel. Tu ai făcut cerul şi pământul şi toate cele minunate de sub cer. Tu eşti Domnul tuturor şi nu este cine să se împotrivească ţie, Doamne ! Tu toate le ştii Doamne, Tu ştii că eu nu din mândrie, nici din trufie, nici ca să jignesc nu m-am închinat lui Aman cel mândru, căci eu cu plăcere m-aş fi apucat să sărut tălpile picioarelor lui pentru izbăvirea lui Israel. Dar eu am făcut aceasta ca să nu dau slavă oamenilor mai presus de slava lui Dumnezeu şi nu m-am închinat nimănui, decât numai ţie, Domnului meu şi nici nu voi face aceasta din mândrie. Şi acum, Doamne Dumnezeule, Împărate, Dumnezeul lui Avraam, cruţă pe poporul Tău, căci se pune la cale pieirea noastră şi voiesc să piardă moştenirea Ta cea dintru început. Nu trece cu vederea partea Ta pe care ai răscumpărat-o pentru Tine din ţara Egiptului. Auzi rugăciunea mea şi Te milostiveşte spre moştenirea Ta; întoarce plânsul nostru în veselie ca, vii fiind noi, să lăudăm numele Tău, Doamne, şi nu astupa gura celor ce Te preamăresc pe Tine". Şi toţi Israeliţii au strigat din toate puterile lor că moartea era înaintea ochilor lor. Şi a alergat şi Estera la Domnul, cuprinsă de groaza morţii şi, dezbrăcându-se de hainele slavei sale, s-a îmbrăcat în haine de deznădejde şi de jale, iar în locul unsorilor celor scumpe, cu cenuşă şi cu ţărână şi-a presărat capul său; şi-a smerit cumplit trupul său şi tot locul împodobit altădată l-a umplut de păr smuls din capul său şi, rugându-se Domnului, Dumnezeului lui Israel, a zis: "Domnul meu, numai Tu singur eşti Împăratul nostru; ajută-mi mie celei singuratice şi fără ajutor afară de Tine, că pieirea mea e aproape ! Eu am auzit, Doamne, de la tatăl meu, în neamul meu părintesc, că Tu ţi-ai ales pe Israel din toate popoarele şi pe părinţii noştri din toţi strămoşii lor, ca să fie moştenirea Ta veşnică şi ai făcut pentru ei toate câte ai zis. Acum noi am greşit înaintea Ta şi Tu ne-ai dat în mâinile vrăjmaşilor noştri, pentru că am lăudat pe dumnezeii lor; drept eşti Tu, Doamne ! Dar ei acum nu se mai mulţumesc cu robia noastră amară, ci şi-au dat mâna cu idolii lor, ca să răstoarne poruncile gurii Tale şi să stârpească moştenirea Ta şi să astupe gura celor ce Te slăvesc pe Tine şi să stingă slava casei Tale şi jertfelnicul Tău, să dezlege gura popoarelor pentru a preaslăvi pe dumnezeii lor cei mincinoşi şi pentru ca regele cel pământesc să fie admirat totdeauna. Nu da, Doamne, sceptrul Tău dumnezeilor celor ce nu sunt, ca să nu se bucure vrăjmaşii de căderea noastră, ci întoarce uneltirea lor asupra lor înşişi, iar pe uneltitorul împotriva noastră dă-l ruşinii. Adu-ţi aminte, Doamne, arată-Te nouă în vremea necazului nostru şi-mi dă mie curaj. Împărate al dumnezeilor şi Stăpâne a toată stăpânirea, dăruieşte gurii mele cuvânt cu trecere înaintea leului acestuia şi umple inima lui de ură către cel ce ne prigoneşte pe noi, spre pieirea lui şi a celor de un gând cu el. Iar pe noi ne izbăveşte cu mâna Ta şi-mi ajută mie celei singure, care nu am alt ajutor decât pe Tine, Doamne; Tu ai ştiinţă de toate şi cunoşti că eu urăsc slava celor fără de lege şi mi-e silă de patul celor netăiaţi împrejur şi de tot cel de alt neam. De asemenea cunoşti nevoia mea, că nu pot suferi semnul mândriei mele care se află pe capul meu în zilele când mă arăt, mi-e silă de el, ca de o haină întinată cu sânge şi nici nu-l port când sunt singură. Roaba Ta n-a mâncat din masa lui Aman, nici n-a preţuit ospăţul regesc; vin jertfit la idoli n-am băut, nici nu s-a veselit roaba Ta din vremea schimbării soartei mele şi până acum decât numai de Tine, Doamne Dumnezeul lui Avraam. Dumnezeule, Cel ce ai putere peste toate, auzi glasul celor fără de nădejde şi ne izbăveşte din mâinile uneltitorilor de rele, scăpându-mă din frica mea".
• Estera 8:12 - Aceasta să se facă în toate ţările lui Artaxerxe, într-o singură zi, în a treisprezecea zi a lunii a douăsprezecea, adică a lunii Adar. Cuprinsul acestei scrisori este următorul: "Marele rege Artaxerxe, satrapilor celor o sută douăzeci şi şapte de rări de la India şi până la Etiopia, guvernatorilor de provincii şi tuturor supuşilor, credincioşilor lui, salutare. Mulţi din cei răsplătiţi cu cinste prin nemărginita bunătate a binefacerilor s-au trufit peste măsură şi nu numai supuşilor noştri caută să le facă rău, ci, neputându-şi sătura mândria, încearcă să urzească uneltiri şi împotriva binefăcătorilor lor, pierzând nu numai simţul recunoştinţei omeneşti, ci, plini de trufie nebună, caută în chip nelegiuit să scape şi de judecata lui Dumnezeu, Cel ce pururea toate le vede. Dar adesea şi mulţi, fiind îmbrăcaţi cu putere, ca să rânduiască lucrurile prietenilor ce s-au încrezut în ei, prin încredinţările lor îi fac vinovaţi de vărsare de sânge nevinovat şi-i supun la primejdii de neînlăturat, amăgind gândul bun şi neprihănit al stăpânilor prin vorbărie vicleană şi mincinoasă. Aceasta se poate vedea atât din povestirile mai vechi, cum am spus, precum şi din faptele săvârşite în chip nelegiuit înaintea ochilor voştri de răutatea celor ce stăpânesc cu nevrednicie. De aceea ne îngrijim pentru viitor, ca să întocmim noi o împărăţie netulburată pentru toţi oamenii din lume, neîngăduind înşelătoriile, şi pricinile ce ni se înfăţişează judecându-le cu toată luarea aminte cuvenită. Aşa Aman, fiul lui Hamadata Macedoneanul, cu adevărat străin de sângele persan şi foarte departe de bunătatea noastră, fiind primit oaspete la noi, s-a învrednicit de bunăvoinţa pe care noi o avem către orice popor, până într-atâta, încât a fost numit părintele nostru şi cinstit de toţi, înfăţişându-se ca a doua persoană după tronul regal. Dar fiind de o mândrie nemăsurată, a uneltit să ne lipsească pe noi de putere şi de viaţă, iar pe salvatorul şi pururea binefăcătorul nostru Mardoheu şi pe nevinovata părtaşă la regalitatea noastră, Estera, cu tot poporul lor, se silea prin felurite măsuri viclene să-i piardă. Astfel socotea el să ne lase fără oameni, iar împărăţia persană să o dea Macedonenilor. Noi însă pe Iudei, osândiţi de acest făcător de rele, la moarte, îi găsim nu răufăcători, ci oameni care trăiesc după cele mai drepte legiuiri şi fii ai Dumnezeului celui viu, mare şi preaînalt, Care ne-a dăruit nouă şi strămoşilor noştri împărăţie preafericită. De aceea bine veţi face, de nu veţi aduce la îndeplinire scrisorile trimise de Aman al lui Hamadata, căci el, făcând aceasta, a fost spânzurat la porţile Suzei cu toată casa, după cuvântul lui Dumnezeu, Celui ce stăpâneşte peste toţi, Care i-a dat lui curând osânda cuvenită. Iar o copie a acestei scrisori puneţi-o la vedere în tot locul, să lăsaţi pe Iudei să se folosească de legile lor şi să-i ajutaţi, ca pe cei ce se vor scula asupra lor la vreme de necaz să-i poată răpune în ziua de treisprezece ale lunii a douăsprezecea, Adar, chiar în ziua aceea. Căci Dumnezeu, Cel ce stăpâneşte peste toţi, în loc să piardă pe poporul cel ales, i-a rânduit lui această bucurie. Şi voi, Iudeilor, între sărbătorile voastre vestite, sărbătoriţi şi această zi însemnată cu toată veselia, ca să fie de acum şi să rămână în viitor pentru voi şi pentru Perşii binevoitori amintirea izbăvirii voastre, iar pentru duşmanii voştri să fie amintirea pieirii lor. Fiecare cetate, sau ţinut îndeobşte, care nu se va conforma, se va pustii fără cruţare cu sabie şi foc şi va ajunge nu numai nelocuită de oameni totdeauna, ci dezgustătoare pentru fiare şi păsări.
• Iov 3:22 - Celor ce se bucură cu bucurie mare şi sunt plini de fericire, fiindcă au găsit un mormânt;
• Iov 6:3 - Şi fiindcă este mai grea decât nisipul mărilor, de aceea cuvintele mele sunt bâlbâite !
• Iov 6:10 - Dar va fi încă o mângâiere pentru mine şi voi tresălta, deşi împovărat de dureri nemiloase, fiindcă n-am ascuns poruncile Celui Sfânt.
• Iov 7:6 - Zilele mele au fost mai grabnice ca suveica şi s-au isprăvit, fiindcă firul s-a terminat.
• Iov 11:4 - Fiindcă tu zici: Credinţa mea este curată şi în ochii Tăi n-am nici o vină.
• Iov 11:16 - Fiindcă vei uita necazul tău de azi şi-ţi vei aduce aminte de el numai ca de nişte ape, care au fost şi au trecut.
• Iov 13:16 - Şi chiar aceasta îmi va fi mie izbândă, fiindcă un nelegiuit nu se înfăţişează înaintea Lui.
• Iov 15:23 - Se şi vede aruncat de mâncare vulturilor, fiindcă ştie că prăpădul lui este fără întârziere.
• Iov 15:25 - Fiindcă a îndrăznit să-şi îndrepte mâna împotriva lui Dumnezeu şi să facă pe viteazul faţă de Cel Atotputernic;
• Iov 15:26 - Fiindcă a îndrăznit să năvălească împotriva Lui cu gâtul întins şi la adăpostul scuturilor sale groase şi rotunde.
• Iov 15:28 - Şi sălăşluia în cetăţi pustiite, în case în care nu mai stătea nimeni, fiindcă ameninţau să se prăbuşească.
• Iov 15:31 - Să nu se creadă în minciună, fiindcă ştim că e deşertăciune.