Biblia

Căutare

100 rezultate pentru: răutate

• Naum 3:19 - Prăbuşirea ta este fără leac, şi năpraznic prăpădul tău ! Toţi cei care vor auzi această veste despre tine vor bate din palme, că peste cine nu s-a abătut necontenit răutatea ta ?
• Matei 6:34 - Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei.
• Faptele Apostolilor 8:22 - Pocăieşte-te deci de această răutate a ta şi te roagă lui Dumnezeu, doară ţi se va ierta cugetul inimii tale,
• Romani 1:29 - Plini fiind de toată nedreptatea, de desfrânare, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de purtări rele, bârfitori,
• Romani 16:18 - Căci unii ca aceştia nu slujesc Domnului nostru Iisus Hristos, ci pântecelui lor, şi prin vorbele lor frumoase şi măgulitoare, înşeală inimile celor fără de răutate.
• 1 Corinteni 14:20 - Fraţilor, nu fiţi copii la minte. Fiţi copii când e vorba de răutate. La minte însă, fiţi desăvârşiţi.
• Efeseni 4:31 - Orice amărăciune şi supărare şi mânie şi izbucnire şi defăimare să piară de la voi, împreună cu orice răutate.
• Coloseni 3:8 - Acum deci vă lepădaţi şi voi de toate acestea: mânia, iuţimea, răutatea, defăimarea, cuvântul de ruşine din gura voastră.
• Tit 3:3 - Căci şi noi eram altădată fără de minte, neascultători, amăgiţi, slujind poftelor şi multor feluri de desfătări, petrecând viaţa în răutate şi pizmuire, urâţi fiind şi urându-ne unul pe altul;
• Evrei 7:26 - Un astfel de Arhiereu se cuvenea să avem: sfânt, fără de răutate, fără de pată, osebit de cei păcătoşi, şi fiind mai presus decât cerurile.
• 1 Petru 2:1 - Deci, lepădând toată răutatea şi tot vicleşugul şi făţărniciile şi pizmele şi toate clevetirile,
• Baruh 2:26 - Şi ai adus templul, în care s-a chemat numele Tău, la starea în care este în ziua aceasta, pentru răutatea casei lui Israel şi a casei lui Iuda.
• 3 Ezdra 2:29 - Şi să nu meargă mai departe răutatea, ca regii să se tulbure".
• Solomon 4:11 - A fost răpit, ca răutatea să nu-i schimbe mintea sa, înşelăciunea să nu-i amăgească sufletul.
• Solomon 4:12 - Căci vraja viciului întunecă cele bune şi ameţeala poftei schimbă gândul cel fără de răutate.
• Solomon 5:13 - Tot aşa şi noi ne-am născut şi am isprăvit cu viaţa şi nu putem să arătăm nici un semn de faptă bună, ci în răutatea noastră ne-am risipit.
• Solomon 5:23 - Duhul puterii dumnezeieşti se va ridica împotriva lor şi ca viscolul îi va vântura. Astfel fărădelegea va aduce pustiire pe pământ şi răutatea va răsturna scaunele celor puternici.
• Solomon 8:19 - Am fost copil bun şi am avut parte de un suflet fără răutate.
• Solomon 12:2 - Pentru aceea pedepseşti cu măsură pe cei care cad şi, când păcătuiesc, le deschizi ochii şi-i dojeneşti, ca să se lase de răutatea lor şi să creadă întru Tine, Doamne.
• Solomon 12:10 - Ci ai judecat să-i iei cu încetul dându-le loc de pocăinţă, deşi bine ştiai că neamul lor este viclean şi răutatea lor este firească şi răsădită înlăuntru şi că gândul lor nu se va schimba în veac,
• Solomon 16:14 - Omul, în răutatea sa, poate să ucidă, dar nu poate să aducă înapoi duhul care a ieşit, nici să scoată sufletul care a intrat în locuinţa morţilor.
• Solomon 17:10 - Fiindcă răutatea inimii este plină de temere, ca una ce se ştie vinovată şi mustrată ea de sine însăşi; ea îşi vede mărită nenorocirea,
• Ecclesiasticul 12:12 - Nu te încrede în vrăjmaşul tău în veci; că în ce chip arama cocleşte, aşa şi răutatea lui.
• Ecclesiasticul 14:7 - Şi de face bine, din uitare face; iar mai pe urmă arată răutatea sa.
• Ecclesiasticul 19:20 - Este un soi de iscusinţă care e urâciune şi e nerod care nu are răutate.
• Ecclesiasticul 25:15 - Nici o rană nu este ca rana inimii şi nici o răutate nu este ca răutatea femeii.
• Ecclesiasticul 25:19 - Răutatea femeii îi schimonoseşte obrazul şi-i întunecă faţa ca un sac.
• Ecclesiasticul 25:21 - Orice răutate este mică pe lângă răutatea femeii; soarta păcătosului să cadă pese ea.
• Ecclesiasticul 29:10 - Mulţi, pentru această răutate, se întorc de către om şi nu împrumută, temându-se să nu se păgubească în zadar.
• Ecclesiasticul 33:32 - Pune-l la lucru, ca să nu şadă, că multă răutate a învăţat lenevirea.
• Ecclesiasticul 35:4 - Plăcut este Domnului când te depărtezi de răutate şi jertfă cu curăţenie este când te desparţi de strâmbătate.
• Ecclesiasticul 42:18 - Că din haină iese molia Şi de la femeie răutatea femeii.
• Ecclesiasticul 42:19 - Mai bună este răutatea bărbatului decât femeia cea făcătoare de bine, şi decât aceea care face ruşine spre batjocură.
• Ecclesiasticul 47:30 - Şi au săvârşit toată răutatea până ce a venit pedeapsa peste ei.
• 1 Macabei 5:4 - Şi şi-a adus aminte de răutatea fiilor lui Beon, care erau poporului spre laţ şi spre piedică, păzind cu vicleşug drumurile.
• 1 Macabei 7:23 - Şi a văzut toată răutatea pe care au făcut-o Alchimos şi cei care erau cu el între fiii lui Israel, mai mult decât neamurile.
• 1 Macabei 7:42 - Aşa zdrobeşte oastea aceasta înaintea noastră astăzi, ca să cunoască şi ceilalţi că a hulit templul Tău. Judecă-l după răutatea lui".
• 1 Macabei 10:46 - Şi dacă a auzit Ionatan şi poporul cuvintele acestea, nu le-a crezut, nici nu le-a primit, pentru că-şi aducea aminte de răutatea cea mare pe care o făcuse în Israel şi de necazurile avute.
• 1 Macabei 16:17 - Şi a făcut răutate mare şi a răsplătit rele pentru bune.
• 2 Macabei 4:4 - Gândind Onia la primejdia învrăjbirii şi că se va mânia Apoloniu, stăpânitorul Cele-Siriei şi al Feniciei, auzind de răutatea lui Simon, s-a dus la rege,
• 2 Macabei 4:47 - Şi pe Menelau, capul a toată răutatea, l-a scos nevinovat; iar pe nenorociţii aceia, care măcar şi la Sciţi, de şi-ar fi spus pricina, s-ar fi slobozit nevinovaţi, pe aceştia i-a judecat spre moarte.
• 2 Macabei 4:49 - Pentru care lucru şi locuitorii din Tir, mâhnindu-se de această răutate, cu mare cuviinţă au dat lucrurile cele de îngroparea lor.
• 2 Macabei 4:50 - Iar Menelau, din pricina lăcomiei celor puternici, era în cinste, şi, crescând întru răutate, mare vrăjmaş a fost celor de un neam cu el.
• 2 Macabei 8:4 - Şi să-Şi aducă aminte de nelegiuita pierdere a pruncilor celor fără de păcate şi de hulele cele grăite asuprea neamului Lui şi să urască răutatea:
• 2 Macabei 9:4 - Şi aprinzându-se de mânie, socotea că şi răutatea celor ce l-au gonit pe el să şi-o răzbune asupra Iudeilor; pentru aceea a poruncit celui care conducea carul său să mâne neîncetat, ca să sfârşească mai curând călătoria, silindu-l judecata cea cerească, căci cu trufie a zis: Mormânt Evreilor voi face Ierusalimul îndată ce voi sosi acolo.
• 2 Macabei 12:3 - Şi locuitorii din Iafa răutate ca aceasta au făcut, că au îndemnat pe Iudeii care locuiau cu ei, ca împreună cu femeile şi cu pruncii, să intre în corăbiile pregătite de ei, ca şi cum nici o vrăjmăşie n-ar fi între ei;
• 2 Macabei 12:5 - Aflând Iuda răutatea ce s-a făcut celor din neamul său, poruncind bărbaţilor celor care erau cu sine,
• 2 Macabei 14:8 - Întâi, foarte bine gândind de cele ce se cuvin regelui, iar al doilea, voind binele cetăţenilor mei, căci prin răutatea celor despre care am vorbit mai înainte tot neamul nostru mult este asuprit.
• 3 Macabei 2:5 - Tu pe Sodomenii cei semeţi şi cuprinşi cu vădită şi cu nespusă răutate, cu foc şi cu pucioasă i-ai ars, pildă dându-i urmaşilor.
• 3 Macabei 3:16 - Iar ei, împotrivire luând şi, cu răutatea cea împreună cu ei născută, lepădând binele şi pururea la rău abătându-se, nu numai că s-au întors de la cea nepreţuită cetăţenie, ci încă şi de la cei puţini dintre ei care se află spre noi cu bunăvoinţă se întorc şi cu cuvântul şi cu tăcerea pururea mărturisesc ura lor, pândind neîncetat ca noi, din pricina vieţuirii lor ticăloase, să călcăm rânduielile date.