Biblia

Căutare

26931 rezultate pentru: Ar

• Iov 28:15 - Mintea cea înaltă nu poate fi schimbată cu bulgări de aur şi argintul nu-l cântăreşti ca s-o plăteşti.
• Iov 28:18 - Despre mărgean şi despre diamant, nici să mai pomenim, iar agonisirea înţelepciunii întrece cu mult pe aceea a mărgăritarelor.
• Iov 28:20 - Şi această înţelepciune de unde vine ea şi care este sălaşul priceperii ?
• Iov 28:21 - Ea a fost ascunsă de ochii oricărei făpturi vii; ea a fost tăinuită şi de pasărea cerului.
• Iov 28:22 - Adâncul şi moartea au zis: Noi am auzit vorbindu-se de ea.
• Iov 28:24 - Când El privea până la marginile pământului şi îmbrăţişa cu ochii tot ce se află sub ceruri,
• Iov 28:27 - Atunci El a văzut înţelepciunea ş i a cântărit-o, atunci a pus-o în lumină şi i-a măsurat adâncimea.
• Iov 28:28 - După aceea Dumnezeu a zis omului: Iată, frica de Dumnezeu, aceasta este înţelepciunea, iar în depărtarea de cel rău stă priceperea".
• Iov 29:1 - Apoi Iov a mers mai departe cu pildele sale şi a zis:
• Iov 29:3 - Ca atunci când El ţinea strălucitoare deasupra capului meu candela Sa şi, luminat de ea, eu străbăteam prin întuneric !
• Iov 29:4 - De ce nu sunt încă o dată ca în zilele toamnei mele, când Dumnezeu ţinea parte cortului meu,
• Iov 29:6 - Iar picioarele mele se scăldau în lapte şi stânca aspră izvora pentru mine pâraie de untdelemn ?
• Iov 29:7 - Atunci când ieşeam la poarta de sus a cetăţii şi aşezam în piaţă scaunul meu,
• Iov 29:8 - Tineretul, văzându-mă, se ascundea cu sfială, iar cei bătrâni se ridicau în picioare şi rămâneau aşa.
• Iov 29:9 - Fruntaşii poporului îşi opreau cuvântările şi îşi puneau mâna la gură.
• Iov 29:11 - Căci urechea care mă auzea mă fericea şi ochiul care mă vedea îmi dădea mare mărturie.
• Iov 29:12 - Fiindcă scăpam de pieire pe cel sărman care striga după ajutor şi pe orfanul fără sprijin.
• Iov 29:13 - Binecuvântările celui ce era gata să piară veneau asupră-mi şi umpleam de bucurie inima văduvei.
• Iov 29:16 - Eram tatăl celor neputincioşi şi cercetam cu sârguinţă pricinile care îmi erau necunoscute.
• Iov 29:17 - Sfărâmam fălcile nelegiuitului şi smulgeam prada din dinţii lui.
• Iov 29:18 - Şi îmi ziceam: Voi adormi în cuibul meu şi ca pasărea Phoenix voi înmulţi zilele mele.
• Iov 29:20 - Slava mea va întineri neîncetat şi arcul meu se va înnoi în mâna mea.
• Iov 29:21 - Oamenii mă ascultau şi stăteau fără grai şi aşteptau să audă sfatul meu.
• Iov 29:23 - Mă aşteptau precum aştepţi ploaia şi căscau gura lor, ca pentru bura de primăvară.
• Iov 29:24 - Dacă le surâdeam, nu-şi credeau ochilor şi surâsul meu nu-l lăsau să se piardă.
• Iov 29:25 - Le arătam care este dreapta cale şi stăteam mereu în fruntea lor, stăteam ca un împărat, între ostaşii săi şi, oriunde-i duceam, ei veneau după mine.
• Iov 30:1 - Iar acum am ajuns de batjocură pentru cei mai tineri decât mine şi pe ai căror părinţi îi preţuiam prea puţin, ca să-i pun alături cu câinii turmelor mele.
• Iov 30:3 - Din pricina sărăciei şi a foametei înspăimântătoare, ei mânţcau rădăcini din locuri uscate şi mama lor era câmpia pustie şi jalnică.
• Iov 30:4 - Ei culegeau ierburi de prin mărăcini şi pâinea lor era rădăcina de ienupăr.
• Iov 30:6 - Drept aceea, au ajuns să se aciueze pe marginea şuvoaielor, prin găurile pământului şi prin văgăunile stâncilor.
• Iov 30:7 - Zbiară prin hăţişuri, stau grămadă pe sub scaieţi.
• Iov 30:8 - Neam de oameni ticăloşi, neam de oameni fără nume, ei erau gunoaiele pe care le arunci din ţară !
• Iov 30:10 - Le e groază de mine, s-au depărtat de mine şi pentru obrazul meu n-au făcut economie cu scuipatul lor !
• Iov 30:12 - În dreapta mea se ridică martori potrivnici mie, în cursa lor au prins picioarele mele şi şi-au croit drumuri împotrivă-mi.
• Iov 30:13 - Au dărâmat poteca mea, cu gând ca să mă piardă, ei se suie încoace şi nimeni nu le este stavilă.
• Iov 30:14 - Ca printr-o spărtură largă, ei dau iureş şi în dărâmături se tăvălesc.
• Iov 30:16 - Şi acum sufletul meu se topeşte în mine, zile de amărăciune mă cuprind.
• Iov 30:20 - Strig către Tine şi nu-mi răspunzi, stau în picioare şi Tu nu mă vezi.
• Iov 30:22 - Tu mă ridici deasupra vântului şi mă pui pe el călare şi apoi mă nimiceşti cu iureşul furtunii.
• Iov 30:23 - Ştiu foarte bine că Tu mă duci spre moarte şi la locul de întâlnire al tuturor muritorilor.
• Iov 30:24 - Totuşi împotriva sărmanului nu ridicam mâna mea, când striga către mine, în nenorocirea lui.
• Iov 30:25 - N-am plâns oare şi eu împreună cu cel care-şi ducea viaţa greu ? Sufletul meu n-avea milă de cel sărman ?
• Iov 30:27 - Măruntaiele mele au fiert în clocote fără încetare; zile de jale grea mi-au sosit înainte.
• Iov 30:28 - Am umblat înnegrit la faţă, dar nu de soare; m-am ridicat în adunare şi am strigat.
• Iov 30:29 - Am ajuns frate cu şacalii, am ajuns tovarăş cu struţii.
• Iov 30:30 - Pielea s-a făcut pe mine neagră şi oasele mele sunt arse de friguri.
• Iov 30:31 - Astfel harfa mea a ajuns instrument tânguirii şi flautul meu glasul bocitoarelor.
• Iov 31:1 - Făcusem legământ cu ochii mei şi asupra unei fecioare nu-i ridicam.
• Iov 31:2 - Şi care este partea pe care Dumnezeu o trimite din ceruri şi ce câştig hărăzeşte, din înălţime, Cel Atotputernic ?
• Iov 31:3 - Nefericirea nu este ea oare pentru cel nedrept şi nenorocirea pentru făptuitorii fărădelegii ?