Biblia

Căutare

17735 rezultate pentru: Mă

• Ieremia 52:27 - Şi i a lovit pe ei regele Babilonului şi i-a omorât în Ribla cea din ţara Hamat. Aşa a fost strămutat Iuda din ţara sa.
• Ieremia 52:32 - A vorbit cu el prieteneşte şi a pus scaunul lui mai sus decât al altor regi care erau la el în Babilon.
• Ieremia 52:33 - A schimbat hainele lui de închisoare şi Ioiachim a mâncat întotdeauna la masa regelui în toate zilele lui.
• Plângeri 1:1 - O, cum a rămas pustie cetatea cea cu mult popor ! Cum a ajuns ca o văduvă cea mai de frunte dintre neamuri; doamna cetăţilor a ajuns birnică.
• Plângeri 1:2 - Noaptea plânge întruna cu lacrimi pe obraz şi dintre toţi câţi o iubeau, nici unul n-o mai mângâie; toţi prietenii au devenit duşmani.
• Plângeri 1:4 - Toate căile Sionului sunt pline de jale şi nimeni nu mai vine la sărbătoare. Toate porţile (cetăţii) sunt pustii, preoţii ei suspină; fecioarele sunt deznădăjduite şi ea este plină de amar.
• Plângeri 1:5 - Vrăjmaşii ei sunt biruitori, duşmanii ei sunt cu voie bună; căci Domnul a umilit-o din pricina multelor ei păcate, iar feciorii ei au plecat în robie înaintea asupritorului.
• Plângeri 1:6 - Aşa şi-a irosit fiica Sionului toată strălucirea ! Căpeteniile ei sunt asemenea cerbilor care nu află păşune şi fug sleiţi de puteri dinaintea urmăritorului.
• Plângeri 1:7 - Ierusalimul îşi aduce aminte de zilele ticăloşiei lui şi ale rătăcirii lui, de toate strălucirile pe care le-a avut în străvechile vremuri. Acum însă, când poporul a căzut în mâna vrăjmaşului şi când nimeni nu-i poate veni în ajutor, duşmanii lui se uită la el şi râd de prăbuşirea lui.
• Plângeri 1:8 - Ierusalimul a păcătuit de moarte, pentru aceasta a ajuns de spaimă; toţi cei ce-l cinsteau nu-l mai iau în seamă, căci au văzut goliciunea lui, iar el suspină şi îşi întoarce faţa.
• Plângeri 1:9 - Necurăţia lui e lipită de poala hainelor lui căci la sfârşitul lui el nu s-a gândit. El s-a prăbuşit în chip uluitor şi n-are pe nimeni să-l mângâie ! "Vezi, Doamne, necazul meu, căci vrăjmaşul biruieşte".
• Plângeri 1:10 - Duşmanii au întins mâna spre toate vistieriile lui. El a văzut neamuri intrând în templul său, neamuri cărora le-ai dat poruncă: "Să nu intre în obştea ta !"
• Plângeri 1:11 - Tot poporul Tău suspină căutând pâine, şi îşi dau odoarele lor pentru mâncare, ca să-şi ţină viaţa. Vezi, Doamne, şi ia aminte cum am ajuns de ocară !
• Plângeri 1:12 - O, voi trecătorilor, priviţi şi vedeţi dacă este vreo durere ca aceea care mă copleşeşte şi cu care Domnul m-a umplut de necaz în ziua întăririi mâniei Lui.
• Plângeri 1:14 - Jugul păcatelor mele mi-a fost legat de gât de către mâna Lui; strânse ca într-un mănunchi, ele atârnă de grumazul meu; El a făcut să se destrame puterea mea şi m-a dat în mâna celor cărora nu puteam să mă împotrivesc.
• Plângeri 1:15 - Domnul a spulberat pe toţi voinicii din mijlocul meu, El a chemat oaste împotriva mea, ca să sfărâme pe voinicii mei. Stăpânul a toate a strivit ca în teasc pe fecioara, fiica lui Iuda.
• Plângeri 1:16 - Pentru aceasta eu plâng mereu, din ochii mei izvorăsc lacrimi, căci departe de mine este Mângâietorul, Cel ce-mi îmbărbăta inima. Feciorii mei cu toţii au fost daţi pieirii, căci duşmanul a avut biruinţă.
• Plângeri 1:17 - Sionul întinde mâinile sale şi nimeni nu-l mângâie ! Domnul a dat poruncă tuturor vrăjmaşilor lui Iacov ca să-l împresoare. Ajuns-a Ierusalimul înaintea ochilor lor ca un lucru spurcat.
• Plângeri 1:20 - Vezi, Doamne, cât sunt de strâmtorat, lăuntrul meu arde ! Inima mea se zbuciumă în trupul meu, pentru că m-am răzvrătit foarte. Afară sabia seceră pe feciorii mei, iar înăuntru, moartea.
• Plângeri 1:21 - Toţi aud suspinul meu, dar nimeni nu mă mângâie ! Toii duşmanii, aflând de nenorocirea mea, se bucură că ai făcut aşa. Să vină peste ei ziua pe care ai făgăduit-o şi să ajungă şi ei ca mine !
• Plângeri 1:22 - Toată fărădelegea lor să vină înaintea Ta şi să le faci lor precum mi-ai făcut mie, pentru toate păcatele mele ! Căci suspinele mele sunt fără de număr, iar inima mea boleşte !
• Plângeri 2:1 - O, cum a acoperit cu nori Domnul întru mânia Lui pe fiica Sionului ! Din cer a aruncat pe pământ măreţia lui Israel şi în ziua mâniei Sale nu şi-a adus aminte de aşternutul picioarelor Sale.
• Plângeri 2:2 - Domnul a nimicit fără milă toate sălaşele lui Iacov; întru întărâtarea urgiei Lui a doborât la pământ întăriturile fiicei lui Iuda; le-a făcut una cu pământul, a pângărit regatul şi căpeteniile lui.
• Plângeri 2:3 - Întru aprinderea mâniei Lui a zdrobit toată puterea lui Israel; înaintea duşmanului şi-a tras dreapta înapoi. El a aprins pe Iacov cu un foc arzător care prăpădeşte de jur împrejur.
• Plângeri 2:4 - El a încordat arcul Său ca un duşman, dreapta Sa a stat gata ca a unui vrăjmaş şi a ucis tot ce desfăta ochiul în cortul fiicei Sionului; vărsat-a ca un foc mânia Lui.
• Plângeri 2:5 - Stăpânul S-a arătat ca un duşman nimicind Israelul; i-a dărâmat toate palatele şi cetăţile întărite şi asupra fiicei lui Iuda a adus multă supărare.
• Plângeri 2:6 - Prăbuşit-a la pământ ca pe o dumbravă cortul lui, stricat-a locul de sărbătoare. Domnul a făcut să se uite zilele de odihnă în Sion, dispreţuind, în văpaia mâniei Lui, pe rege şi pe preot.
• Plângeri 2:7 - Dispreţuit-a Domnul jertfelnicul Său şi S-a îndepărtat de locaşul Său cel sfânt; dat-a zidurile palatelor Sale în mâna duşmanilor care au strigat în templul Domnului ca în zilele de sărbătoare.
• Plângeri 2:8 - Găsit-a Domnul cu cale să surpe zidurile fiicei Sionului; întins-a funia şi n-a tras înapoi mâna Sa, până nu le-a nimicit. El a întins jalea peste ziduri şi întărituri, ce stau laolaltă dărăpănate.
• Plângeri 2:9 - Porţile lui s-au afundat în pământ, zăvoarele lor El le-a sfărâmat; regele lui şi căpeteniile sunt pribegi printre neamuri. Lege nu mai au, chiar şi profeţii nu mai primesc vedenii de la Domnul.
• Plângeri 2:10 - Stau la pământ şi tac bătrânii fiicei Sionului; pe capul lor şi-au pus ţărână şi s-au încins cu sac; la pământ îşi pleacă fecioarele Ierusalimului capetele lor.
• Plângeri 2:11 - Ochii mei se sfârşesc de plâns, lăuntrul meu arde ca văpaia, măruntaiele mele fierb şi fierea mi se varsă pe pământ din pricina zdrobirii fiicei neamului meu, când copiii şi pruncii stau sleiţi de putere în pieţele cetăţii,
• Plângeri 2:12 - Zicând mamei lor: "Unde este pâine, unde este vin ?" Ei cad sleiţi de putere ca doborâţi de sabie pe pieţele cetăţii şi îşi dau sufletul la sânul maicii lor.
• Plângeri 2:13 - Cu cine te voi asemăna, cu cine aş putea să te pun alături, o, fiică a Ierusalimului ! Cu cine te-aş pune faţă în faţă, ca să te pot mângâia, o, fecioară, fiică a Sionului ? Căci neţărmurită ca marea este năruirea ta ! Cine ar putea să te tămăduiască ?
• Plângeri 2:15 - Bat spre tine din palme toţi cei ce trec pe cale, fluieră şi clatină din cap pentru fiica Ierusalimului: "Aceasta este, oare, cetatea pe care o numeau cununa frumuseţii, bucuria a tot pământul ?"
• Plângeri 2:16 - Către tine toţi vrăjmaşii tăi cască gura lor, fluieră, scrâşnesc din dinţi, zicând: "Am nimicit-o. Da, aceasta este ziua pe care noi o aşteptam; am aflat-o şi o vedem".
• Plângeri 2:17 - Împlinit-a Domnul hotărârea Sa, adus-a la îndeplinire cuvântul Său, spus din zilele străvechi; prăbuşit-a fără milă, bucurat-a pe vrăjmaşul tău, înălţat-a puterea apăsătorilor tăi.
• Plângeri 2:19 - Scoală, jeleşte-te în timpul nopţii, la început do strajă; varsă-ţi inima ta ca apa înaintea feţei Celui Atotstăpânitor. Către El ridică mâna ta pentru viata pruncilor tăi, care se prăpădesc de foame la colţul tuturor uliţelor.
• Plângeri 2:20 - Vezi, o, Doamne, şi priveşte cui ai făcut aceasta ! Să mănânce femeile rodul pântecelui lor, copiii pe care îi poartă în braţe ? Să fie ucişi în templu, Doamne, preotul şi profetul ?
• Plângeri 2:21 - Stau culcaţi la pământ pe uliţe tânăr şi bătrân. Fecioarele şi flăcăii mei de sabie au căzut; Tu i-ai ucis în ziua mâniei Tale, jertfitu-i-ai fără de milă.
• Plângeri 2:22 - Chemat-ai ca la sărbătoare pe toţi cei ce au sălaş în jurul meu. Şi în ziua mâniei Domnului n-a scăpat, nici n-a rămas vreunul; pe cei care i-am purtat în braţe şi i-am făcut mari, mi i-a nimicit duşmanul.
• Plângeri 3:3 - Da, împotriva mea întoarce şi iar întoarce în toată vremea mâna Sa.
• Plângeri 3:6 - Mutându-mă în împărăţia morii, ca pe morţii cei din veac.
• Plângeri 3:15 - El m-a săturat de amărăciuni, adăpatu-m-a cu pelin.
• Plângeri 3:21 - Aceasta voi pune-o la inimă, de aceea voi nădăjdui:
• Plângeri 3:23 - În fiecare dimineaţă sunt altele, credincioşia Ta este mare !
• Plângeri 3:29 - Să atingă pulberea cu buzele lui; poate mai este nădejde !
• Plângeri 3:34 - Când călcăm în picioare pe toţi robii pământului,
• Plângeri 3:37 - Cine este Cel ce a grăit şi s-a făcut, fără numai Domnul, Care a poruncit ?
• Plângeri 3:41 - Să ridicăm inimile şi mâinile noastre la Domnul din cer !