Biblia

Căutare

2231 rezultate pentru: Făcut

• Neemia 5:1 - Atunci s-a făcut murmur mare în popor şi între femei împotriva fraţilor lor Iudei.
• Neemia 5:7 - Inima mea s-a tulburat şi am dojenit aspru pe cei mai însemnaţi şi pe căpetenii. "Voi luaţi mită de la fraţii voştri", le-am zis eu. Şi am făcut împotriva lor o adunare mare,
• Neemia 5:15 - Iar conducătorii de mai înainte, apăsau poporul şi luau de la el pâine şi vin, pe lângă cei patruzeci de sicli de argint; ba până şi slugile lor apăsau poporul. Eu însă n-am făcut aşa, pentru că mă temeam de Dumnezeu.
• Neemia 5:19 - Dumnezeu să primească tot ce am făcut eu spre binele poporului acestuia".
• Neemia 6:3 - Dar eu am trimis la ei robi să le spună: "Am de făcut un lucru mare şi nu pot să vin, căci lucrul ar înceta, dacă l-aş lăsa şi aş veni la voi".
• Neemia 6:16 - Când au auzit de aceasta toţi duşmanii noştri şi au văzut aceasta toate popoarele cele dimprejurul nostru, s-au smerit foarte mult şi au cunoscut că acest lucru a fost făcut de Dumnezeul nostru.
• Neemia 7:70 - Unii capi de familie au făcut daruri pentru lucru. Tirşata a dat la vistierie o mie de drahme de aur, cincizeci de cupe şi cinci sute treizeci veşminte preoţeşti.
• Neemia 8:2 - Şi cărturarul Ezdra a adus legea înaintea adunării, care era alcătuită din bărbaţi şi din femei şi din toţi acei ce erau în stare să înţeleagă. Aceasta s-a făcut în ziua întâi a lunii a şaptea.
• Neemia 8:4 - Ezdra cărturarul stătea sus pe un podeţ de lemn, făcut anume pentru acest prilej. Alături de el, la dreapta lui, stăteau Matitia, Şema, Anaia, Urie, Hilchia şi Maaseia; iar la stânga lui se aflau Pedaia, Misael, Malchia, Haşum, Haşbadana, Zaharia şi Meşulam.
• Neemia 8:16 - Atunci poporul s-a dus să caute crengi şi a făcut fiecare cort pe acoperişul casei lor, în curtea sa, în curtea templului Domnului şi în piaţa de dinaintea Porţii Apelor şi în piaţa de dinaintea Porţii lui Efraim.
• Neemia 8:17 - Toată obştea celor ce se întorseseră din robie şi-a făcut corturi şi a stat în ele. Din zilele lui Iosua, fiul lui Navi, până în ziua aceasta, fiii lui Israel nu mai fuseseră aşa. Şi a fost bucurie foarte mare.
• Neemia 8:18 - Şi s-a citit din cartea legii Domnului în fiecare zi, din cea dintâi zi până la cea din urmă. Şi au ţinut sărbătoarea şapte zile iar a opta zi au făcut o adunare sărbătorească, după rânduială.
• Neemia 9:6 - Numai Tu eşti Domn şi numai Tu ai făcut cerurile, cerurile cerurilor şi toată oştirea lor, pământul şi toate cele de pe el, mările şi toate cele ce se cuprind în ele; Tu dai viaţă la toate şi ţie se închină oştirea cerurilor.
• Neemia 9:8 - Tu ai găsit că inima lui e credincioasă înaintea Ta, Tu ai făcut legământ cu el şi Tu ai făgăduit să dai urmaşilor lui ţara Canaanului, a Heteilor, a Amoreilor, a Ferezeilor, a Iebuseilor şi a Ghergheseilor; şi Tu Ţi-ai ţinut cuvântul, pentru că Tu eşti drept.
• Neemia 9:10 - Tu ai făcut semne şi minuni înaintea lui Faraon, împotriva tuturor slugilor lui şi împotriva întregului popor din ţara lui, pentru că Tu ai văzut cu câtă răutate s-au purtat ei cu părinţii noştri şi ţi-ai făcut nume până în ziua de astăzi.
• Neemia 9:16 - Dar părinţii noştri s-au îndărătnicit şi şi-au învârtoşat cerbicia lor; n-au ascultat poruncile Tale, nici s-au supus şi au uitat minunile pe care le-ai făcut pentru ei.
• Neemia 9:18 - Chiar când şi-au făcut un viţel turnat şi au zis: "Iată dumnezeul tău care te-a scos din Egipt !" şi s-au dedat la hule mari împotriva Ta,
• Neemia 9:25 - Şi s-au făcut ei stăpâni peste cetăţi tari şi peste pământul roditor, peste case pline de toate bunătăţile, fântâni săpate în piatră, vii, măslini şi pomi roditori din belşug; şi au mâncat şi s-au săturat şi s-au îngrăşat trăind în desfătări prin bunătatea Ta.
• Neemia 9:33 - Tu eşti drept în toate câte ne-au ajuns, căci Tu ai fost credincios, iar noi am făcut rău.
• Neemia 12:40 - Apoi amândouă corurile au mers la templul lui Dumnezeu. Şi am făcut acelaşi lucru şi noi, eu şi căpeteniile care erau cu mine
• Neemia 13:6 - Eu nu eram la Ierusalim când s-au făcut toate acestea, pentru că mă întorsesem la rege, în anul al treizeci şi doilea al domniei lui Artaxerxe, regele Babilonului.
• Neemia 13:7 - Şi la sfârşitul acestui an, am căpătat de la rege învoirea de a veni la Ierusalim, şi am aflat de răul ce a făcut Eliaşib, dând lui Tobie o cămară în curtea templului lui Dumnezeu.
• Neemia 13:14 - Pomeneşte-mă, Dumnezeul meu, pentru aceasta şi nu uita faptele mele evlavioase făcute pentru templul Dumnezeului meu şi pentru slujbele din el !
• Neemia 13:15 - În zilele acelea am văzut în Iuda oameni care călcau în teascuri în ziua odihnei, aduceau snopi şi încărcau pe asini vin, struguri, smochine şi tot felul de greutăţi şi le duceau în ziua odihnei la Ierusalim. Şi le-am făcut mustrare aspră chiar atunci, când vindeau lucruri de mâncare.
• Neemia 13:18 - Oare nu aşa au făcut părinţii voştri şi nu din pricina aceasta a adus Dumnezeul nostru aceste necazuri asupra voastră şi asupra acestei cetăţi ? Şi voi atrageţi din nou mânia Lui asupra lui Israel, necinstind ziua odihnei !"
• Estera 1:5 - După sfârşitul acestor zile, regele a făcut şi pentru poporul său care se afla în capitala Suza, de la mic până la mare, ospăţ de şapte zile, în grădina curţii sale domneşti,
• Estera 1:9 - Regina Vasti a făcut şi ea ospăţ, pentru femei, în casa domnească a regelui Artaxerxe.
• Estera 1:16 - Atunci a răspuns Memucan înaintea regelui şi a căpeteniilor: "Regina Vasti s-a făcut vinovată nu numai înaintea regelui, ci şi înaintea tuturor dregătorilor şi înaintea tuturor popoarelor care sunt în toate ţările regelui Artaxerxe,
• Estera 1:21 - Şi cuvântul a plăcut regelui şi dregătorilor, şi a făcut după sfatul lui Memucan.
• Estera 2:4 - Şi fata care va Plăcea ochilor regelui să fie regină în locul Vastei". Cuvântul acesta a plăcut regelui, şi el a făcut aşa.
• Estera 2:8 - Când s-a făcut cunoscută porunca regelui şi hotărârea lui şi când au fost adunate multe fete în capitala Suza, sub supravegherea lui Hegai, atunci a fost luată şi Estera în casa regelui sub supravegherea lui Hegai, păzitorul femeilor.
• Estera 2:17 - Şi a iubit regele pe Estera mai mult decât pe toate femeile, şi ea a dobândit bunăvoinţa lui şi trecere mai mult decât toate femeile, şi el a pus coroana domnească pe capul ei şi a făcut-o regină în locul Vastei.
• Estera 2:18 - Apoi a făcut regele ospăţ mare pentru toţi dregătorii săi şi pentru cei ce-i slujeau lui. Acesta a fost ospăţ pentru Estera; regele a mai făcut mari uşurări ţărilor şi a împărţit daruri cu dărnicie de rege.
• Estera 3:7 - Au făcut deci sfat în luna întâi, adică în luna Nisan, în anul al doisprezecelea al domniei lui Artaxerxe, şi au aruncat Pur, adică sorţi, de faţă cu Aman, ca să vadă în ce lună şi în ce zi să fie ucis dintr-o dată poporul lui Mardoheu, şi a căzut sorţul pe luna a douăsprezecea, adică pe luna lui Adar.
• Estera 3:15 - Ştafetele au zburat repede cu porunca regelui. Porunca s-a făcut cunoscută şi în capitala Suza. Regele şi Aman şedeau şi beau, iar cetatea Suza era în fierbere.
• Estera 4:17 - Atunci s-a dus Mardoheu şi a făcut cum îi poruncise Estera. El s-a rugat Domnului, pomenind toate lucrurile Domnului şi zicând: "Doamne, Doamne, Împărate atotţiitorule, toţi sunt în puterea Ta şi nu este cine să se împotrivească ţie când vei voi să izbăveşti pe Israel. Tu ai făcut cerul şi pământul şi toate cele minunate de sub cer. Tu eşti Domnul tuturor şi nu este cine să se împotrivească ţie, Doamne ! Tu toate le ştii Doamne, Tu ştii că eu nu din mândrie, nici din trufie, nici ca să jignesc nu m-am închinat lui Aman cel mândru, căci eu cu plăcere m-aş fi apucat să sărut tălpile picioarelor lui pentru izbăvirea lui Israel. Dar eu am făcut aceasta ca să nu dau slavă oamenilor mai presus de slava lui Dumnezeu şi nu m-am închinat nimănui, decât numai ţie, Domnului meu şi nici nu voi face aceasta din mândrie. Şi acum, Doamne Dumnezeule, Împărate, Dumnezeul lui Avraam, cruţă pe poporul Tău, căci se pune la cale pieirea noastră şi voiesc să piardă moştenirea Ta cea dintru început. Nu trece cu vederea partea Ta pe care ai răscumpărat-o pentru Tine din ţara Egiptului. Auzi rugăciunea mea şi Te milostiveşte spre moştenirea Ta; întoarce plânsul nostru în veselie ca, vii fiind noi, să lăudăm numele Tău, Doamne, şi nu astupa gura celor ce Te preamăresc pe Tine". Şi toţi Israeliţii au strigat din toate puterile lor că moartea era înaintea ochilor lor. Şi a alergat şi Estera la Domnul, cuprinsă de groaza morţii şi, dezbrăcându-se de hainele slavei sale, s-a îmbrăcat în haine de deznădejde şi de jale, iar în locul unsorilor celor scumpe, cu cenuşă şi cu ţărână şi-a presărat capul său; şi-a smerit cumplit trupul său şi tot locul împodobit altădată l-a umplut de păr smuls din capul său şi, rugându-se Domnului, Dumnezeului lui Israel, a zis: "Domnul meu, numai Tu singur eşti Împăratul nostru; ajută-mi mie celei singuratice şi fără ajutor afară de Tine, că pieirea mea e aproape ! Eu am auzit, Doamne, de la tatăl meu, în neamul meu părintesc, că Tu ţi-ai ales pe Israel din toate popoarele şi pe părinţii noştri din toţi strămoşii lor, ca să fie moştenirea Ta veşnică şi ai făcut pentru ei toate câte ai zis. Acum noi am greşit înaintea Ta şi Tu ne-ai dat în mâinile vrăjmaşilor noştri, pentru că am lăudat pe dumnezeii lor; drept eşti Tu, Doamne ! Dar ei acum nu se mai mulţumesc cu robia noastră amară, ci şi-au dat mâna cu idolii lor, ca să răstoarne poruncile gurii Tale şi să stârpească moştenirea Ta şi să astupe gura celor ce Te slăvesc pe Tine şi să stingă slava casei Tale şi jertfelnicul Tău, să dezlege gura popoarelor pentru a preaslăvi pe dumnezeii lor cei mincinoşi şi pentru ca regele cel pământesc să fie admirat totdeauna. Nu da, Doamne, sceptrul Tău dumnezeilor celor ce nu sunt, ca să nu se bucure vrăjmaşii de căderea noastră, ci întoarce uneltirea lor asupra lor înşişi, iar pe uneltitorul împotriva noastră dă-l ruşinii. Adu-ţi aminte, Doamne, arată-Te nouă în vremea necazului nostru şi-mi dă mie curaj. Împărate al dumnezeilor şi Stăpâne a toată stăpânirea, dăruieşte gurii mele cuvânt cu trecere înaintea leului acestuia şi umple inima lui de ură către cel ce ne prigoneşte pe noi, spre pieirea lui şi a celor de un gând cu el. Iar pe noi ne izbăveşte cu mâna Ta şi-mi ajută mie celei singure, care nu am alt ajutor decât pe Tine, Doamne; Tu ai ştiinţă de toate şi cunoşti că eu urăsc slava celor fără de lege şi mi-e silă de patul celor netăiaţi împrejur şi de tot cel de alt neam. De asemenea cunoşti nevoia mea, că nu pot suferi semnul mândriei mele care se află pe capul meu în zilele când mă arăt, mi-e silă de el, ca de o haină întinată cu sânge şi nici nu-l port când sunt singură. Roaba Ta n-a mâncat din masa lui Aman, nici n-a preţuit ospăţul regesc; vin jertfit la idoli n-am băut, nici nu s-a veselit roaba Ta din vremea schimbării soartei mele şi până acum decât numai de Tine, Doamne Dumnezeul lui Avraam. Dumnezeule, Cel ce ai putere peste toate, auzi glasul celor fără de nădejde şi ne izbăveşte din mâinile uneltitorilor de rele, scăpându-mă din frica mea".
• Estera 6:3 - Atunci a zis regele: "Ce cinste şi răsplată s-a dat lui Mardoheu pentru aceasta ?" Iar oamenii regelui, care-i slujeau, au zis: "Nu i s-a făcut nimic".
• Estera 9:12 - Atunci regele a zis către regina Estera: "În cetatea Suza, au ucis Iudeii cinci sute de oameni şi pe cei zece fii ai lui Aman. Ce vor fi făcut ei în celelalte ţări ale regelui ? Care este dorinţa ta ? Ea ţi se va împlini. Şi ce dorinţă mai ai ? Că ea îţi va fi împlinită".
• Estera 9:13 - Estera a răspuns: "De binevoieşte regele, să se îngăduie Iudeilor celor din Suza să facă acelaşi lucru şi mâine, pe care l-au făcut astăzi, iar pe cei zece fii ai lui Aman să-i spânzure".
• Estera 9:17 - Aceasta s-a petrecut în treisprezece ale lunii lui Adar. În ziua de paisprezece a aceleiaşi luni s-au liniştit şi au făcut-o zi de ospăţ şi de veselie.
• Estera 9:18 - Iudeii însă, care se aflau în Suza, s-au adunat în ziua de treisprezece şi de paisprezece ale lunii lui Adar, iar în cincisprezece ale ei s-au liniştit şi au făcut-o zi de ospăţ şi de veselie.
• Estera 9:22 - Întrucât acestea sunt zilele în care Iudeii au fost lăsaţi în pace de vrăjmaşii lor şi întrucât aceasta este luna în care întristarea lor s-a prefăcut în bucurie şi tânguirea în zi de sărbătoare. Să facă dar din ele zile de petrecere şi de veselie, trimiţându-şi unii altora daruri şi dând milostenie la săraci.
• Estera 9:29 - Regina Estera, fiica lui Abihail şi Mardoheu Iudeul au scris a doua oară în chip stăruitor cele ce au făcut ei, ca să întărească scrisoarea despre Purim,
• Estera 10:3 - De asemenea e arătat acolo că iudeul Mardoheu era al doilea după regele Artaxerxe, mare înaintea Iudeilor şi iubit între mulţimile fraţilor săi, căci căuta binele poporului său şi vorbea în folosul neamului lui. Şi zicea Mardoheu: "De la Dumnezeu a fost aceasta, că eu mi-am adus aminte de visul pe care l-am visat despre aceste întâmplări, că n-a rămas neîmplinit nimic din el. Izvorul cel mic s-a făcut râu mare şi a fost lumină, soare şi mulţime de apă; acest râu este Estera, pe care şi-a luat-o de femeie regele şi a făcut-o regină. Iar cei doi balauri sunt eu şi Aman. Popoarele sunt cei ce s-au unit să stârpească numele Iudeilor; iar poporul meu sunt Israeliţii, care au strigat către Dumnezeu şi au fost izbăviţi. A izbăvit Dumnezeu pe poporul Său şi ne-a izbăvit Domnul din toate relele acestea. Săvârşit-a Dumnezeu semne şi minuni mari, cum n-au fost printre neamuri. Aşa a rânduit Dumnezeu doi sorţi: unul pentru poporul lui Dumnezeu, iar celălalt pentru neamuri. Aceşti doi sorii au ieşit în ceasul, la vremea şi în ziua judecăţii înaintea lui Dumnezeu şi a tuturor neamurilor. Atunci şi-a adus aminte Domnul de poporul Său şi a dat dreptate moştenirii Sale. Aceste zile ale lunii lui Adar, adică a paisprezecea şi a cincisprezecea ale acestei luni, se vor prăznui veşnic cu alai, cu bucurie şi veselie înaintea lui Dumnezeu în poporul Său Israel. în anul al patrulea al domniei lui Ptolomeu şi a Cleopatrei, Dositei, care se spune că a fost preot şi levit şi Ptolomeu, fiul său, au adus în Alexandria această scrisoare despre Purim. Această scrisoare se spune că a tâlcuit-o Lisimah, fiul lui Ptolomeu, care fusese la Ierusalim.
• Iov 1:10 - N-ai făcut Tu gard în jurul lui şi în jurul casei lui şi în jurul a tot ce este al lui, în toate părţile şi ai binecuvântat lucrul mâinilor lui şi turmele lui au umplut pământul ?
• Iov 7:20 - Dacă am greşit, ce ţi-am făcut ţie, Păzitorule de oameni ? De ce m-ai luat ţintă pentru săgeţile Tale şi de ce ţi-am ajuns povară ?
• Iov 9:10 - El a făcut lucruri mari şi nepătrunse şi minuni fără de număr.
• Iov 9:12 - Dacă ia şi ridică, cine va putea să-L oprească şi cine-I va zice: Ce ai făcut ?
• Iov 10:8 - Mâinile Tale m-au făcut şi m-au zidit şi apoi Tu mă nimiceşti în întregime.
• Iov 10:9 - Adu-ţi aminte că m-ai făcut din pământ şi că mă vei întoarce în ţărână.