Biblia

Căutare

19901 rezultate pentru: Ţi

• Plângeri 3:22 - Milele Domnului nu s-au sfârşit, milostivirile Lui nu încetează.
• Plângeri 3:26 - Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului.
• Plângeri 3:27 - Bine este omului să poarte un jug din tinereţile lui.
• Plângeri 3:29 - Să atingă pulberea cu buzele lui; poate mai este nădejde !
• Plângeri 3:32 - Ci El pedepseşte şi are milă după mulţimea milelor Lui.
• Plângeri 3:34 - Când călcăm în picioare pe toţi robii pământului,
• Plângeri 3:42 - Noi am păcătuit şi ne-am răzvrătit şi Tu ne-ai iertat.
• Plângeri 3:44 - Tu Te-ai ascuns în nori, ca să nu străbată rugăciunea la Tine;
• Plângeri 3:46 - Toţi duşmanii noştri au deschis gura împotriva noastră;
• Plângeri 3:47 - De spaimă şi de groapă am avut parte, de pustiire şi de ruină.
• Plângeri 3:51 - Ochiul meu mă doare din pricina fiicelor cetăţii mele.
• Plângeri 3:57 - Tu erai aproape în ziua când Te-am strigat şi ai zis: "Nu-ţi fie frică !"
• Plângeri 3:60 - Tu ai văzut toată răzbunarea lor, toate uneltirile lor împotriva mea;
• Plângeri 4:2 - Feciorii Sionului, cei mai de seamă altădată, cântăriţi cu aur, cum au ajuns să fie socotiţi ca vasele de lut, lucru de mână de olar !
• Plângeri 4:3 - Chiar şi şacalii îşi dau sânul, ca puii lor să sugă, dar fiica poporului meu ajuns-a crudă, ca struţii în pustiu.
• Plângeri 4:4 - Din pricina setei lipitu-s-a limba sugaciului de cerul gurii lui; copiii cer pâine, dar nimeni nu le-o întinde.
• Plângeri 4:5 - Cei care mâncau odinioară mâncăruri alese cad de foame pe uliţe; cei care au fost crescuţi în purpură stau trântiţi în gunoi.
• Plângeri 4:7 - Căpeteniile ei erau mai strălucitoare decât zăpada, mai albe decât laptele; trupul lor era mai roşu decât mărgeanul, ca safirul era înfăţişarea lor.
• Plângeri 4:8 - Chipul lor a ajuns mai negru decât funinginea, pe uliţe nu-i poţi cunoaşte; pielea lor s-a zbârcit pe oase, s-a uscat ca o aşchie de lemn.
• Plângeri 4:9 - Mai fericiţi au fost cei care au căzut de sabie, decât cei morţi de foame, care se prăpădesc încet, doborâţi de lipsa roadelor de pe câmp.
• Plângeri 4:12 - Nici n-ar fi putut să creadă regii pământului şi toţi locuitorii lumii că vrăjmaşul şi apăsătorul ar putea să intre pe porţile Ierusalimului !
• Plângeri 4:13 - Dar s-a întâmplat, din pricina păcatelor profeţilor (mincinoşi) şi a fărădelegilor preoţilor, care au vărsat în mijlocul lui sângele celor drepţi.
• Plângeri 4:14 - Pe uliţe rătăceau pătaţi de sânge, şi nimeni nu se atingea de hainele lor.
• Plângeri 4:15 - "Păziţi-vă ! Un necurat !" Striga lumea după ei. "Fugiţi, la o parte, nu-i atingeţi !" Şi dacă mai voiesc să rătăcească undeva - se zicea printre neamuri - n-ar trebui să rămână aici !
• Plângeri 4:16 - Faţa plină de mânie a Domnului i-a risipit pe ei. Pe preoţi nimeni nu-i mai lua în seamă, de bătrâni nu se îndura.
• Plângeri 4:17 - Şi ochii noştri se sting de supărare, aşteptând zadarnic un ajutor ! Din turnul nostru ne-am uitat departe spre un popor al cărui ajutor nu vine.
• Plângeri 4:19 - Prigonitorii noştri erau mai iuţi decât vulturii de pe cer; umblau după noi prin munţi, ne pândeau în pustiu.
• Plângeri 4:20 - Suflarea vieţii noastre, unsul Domnului, a fost prins în groapa lor - acela despre care noi ziceam: "La umbra lui vom vieţui printre popoare".
• Plângeri 4:21 - Bucură-te şi te veseleşte, fiica Edomului, tu care locuieşti în pământul Uţ; şi la tine va veni cupa; vei bea şi te vei lăsa goală.
• Plângeri 4:22 - Fărădelegea ta, o, fiică a Sionului, s-a sfârşit; la fel robia. Dar ţie îţi cercetează păcatele, o, fiică a Edomului, şi dă pe faţă fărădelegile tale !
• Plângeri 5:1 - Adu-ţi aminte, Doamne, de cele întâmplate, şi vezi ocara noastră !
• Plângeri 5:6 - Întindem mâna către Egipt şi Asiria ca să ne sature de pâine.
• Plângeri 5:7 - Părinţii noştri au greşit şi nu mai sunt, dar noi purtăm fărădelegile lor.
• Plângeri 5:9 - Cu primejdia vieţii noastre ne agonisim pâinea, în faţa sabiei care ne ameninţă în pustiu.
• Plângeri 5:11 - Ei au batjocorit femeile în Sion, fecioarele din cetăţile lui Iuda.
• Plângeri 5:13 - Flăcăii au învârtit la râşniţă şi tinerii s-au poticnit cărând lemne.
• Plângeri 5:14 - Bătrânii nu mai stau la poartă, cei tineri nu mai cântă din alăute.
• Plângeri 5:18 - Muntele Sionului a rămas pustiu şi pe el se plimbă vulpile.
• Plângeri 5:19 - Tu, Doamne, împărăţeşti în veci şi scaunul Tău în neam de neam !
• Plângeri 5:20 - Pentru ce vrei să ne uiţi, să ne părăseşti atât de multă vreme ?
• Iezechiel 1:1 - În anul al treizecilea, în ziua a cincea a lunii a patra, când mă aflam între robi, la râul Chebar, mi s-au deschis cerurile şi am văzut nişte vedenii dumnezeieşti.
• Iezechiel 1:4 - Eu priveam şi iată venea dinspre miazănoapte un vânt vijelios, un nor mare şi un val de foc, care răspândea în toate părţile raze strălucitoare; iar în mijlocul focului strălucea ca un metal în văpaie.
• Iezechiel 1:5 - Şi în mijloc am văzut ceva ca patru fiare, a căror înfăţişare semăna cu chipul omenesc.
• Iezechiel 1:8 - De cele patru părţi ele aveau sub aripi mâini de om şi toate patru îşi aveau feţele lor şi aripile lor.
• Iezechiel 1:9 - Aripile lor se atingeau una de alta, şi când mergeau, fiarele nu se întorceau, ci fiecare mergea drept înainte.
• Iezechiel 1:11 - Feţele lor şi aripile lor erau despărţite în partea de sus, şi, la fiecare, două din aripi erau întinse, iar două le acopereau trupul.
• Iezechiel 1:13 - Înfăţişarea acestor fiare se asemăna cu înfăţişarea cărbunilor aprinşi, cu înfăţişarea unor făclii aprinse; printre fiare curgea foc, iar din foc ţâşneau raze şi fulgere.
• Iezechiel 1:16 - Aceste roţi, după înfăţişarea lor, parcă erau de crisolit, iar după făptură toate aveau aceeaşi înfăţişare. Şi după alcătuirea şi după făptura lor ele parcă erau vârâte una în alta.
• Iezechiel 1:17 - Ele înaintau în toate cele patru părţi, şi în timpul mersului nu se întorceau.
• Iezechiel 1:18 - Obezile lor formau un cerc larg şi de o înălţime înfricoşătoare şi aceste obezi la toate patru erau pline de ochi de jur împrejur.