Biblia

Căutare

17239 rezultate pentru: un

• Avdie/Obadia 1:1 - Vedenia lui Avdie. Aşa zice Domnul Dumnezeu despre Edom: Auzit-am o veste de la Domnul şi un sol a fost trimis către popoare: Veniţi, să ne sculăm cu război împotriva lui !
• Avdie/Obadia 1:3 - Semeţia inimii tale te-a înşelat ! El, care are sălaş în văgăunile stâncilor şi odihna pe vârfuri, zice în inima sa: "Cine mă va coborî pe pământ ?"
• Avdie/Obadia 1:5 - Dacă furii ar fi venit la tine, sau jefuitorii în vreme de noapte, n-ar fura ei decât atât cît le este de ajuns ? Sau dacă culegătorii ar fi venit la tine, n-ar fi lăsat pe urmă ciorchini de poamă ?
• Avdie/Obadia 1:6 - Cum a fost scotocit Isav şi cercetate cu de-amănuntul ascunzişurile lui !
• Avdie/Obadia 1:7 - Ei te-au alungat până la hotare, şi-au bătut joc de tine toţi cei uniţi cu tine ! Ei te-au înşelat, bunii tăi prieteni ! Cei care mâncau pâinea ta îţi întind curse paşilor tăi şi tu n-ai băgat de seamă.
• Avdie/Obadia 1:8 - Oare în ziua aceea, zice Domnul, nu voi pierde pe înţelepţii Edomului şi priceperea din muntele lui Isav ?
• Avdie/Obadia 1:9 - Se vor înspăimânta vitejii tăi, Temane, ca toţi din muntele lui Isav să piară.
• Avdie/Obadia 1:11 - În vremea când tu erai de fată, cei străini se făceau stăpâni pe avuţia lui şi cei de altă lege veneau în porţile lui şi asupra Ierusalimului au aruncat sorţi, şi tu erai ca unul dintre aceia !
• Avdie/Obadia 1:16 - Precum aţi băut voi pe muntele meu cel sfânt, tot aşa popoarele toate vor bea vin fără încetare, vor bea, se vor îmbuiba, vor fi ca şi cum n-ar fi fost !
• Avdie/Obadia 1:17 - Ci numai în muntele Sionului va fi mântuire şi sfânt va fi, şi casa lui Iacov va stăpâni pe cei care au stăpânit-o.
• Avdie/Obadia 1:18 - Şi va fi casa lui Iacov foc, a lui Iosif văpaie şi a lui Isav paie. Ele o vor aprinde şi mistui, şi niciunul din casa lui Isav nu va scăpa, zice Domnul.
• Avdie/Obadia 1:19 - Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul.
• Avdie/Obadia 1:20 - Şi cei robii din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi.
• Avdie/Obadia 1:21 - Şi biruitorii se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi !
• Iona 1:2 - "Scoală-te şi du-te în cetatea cea mare a Ninivei şi propovăduieşte acolo, căci fărădelegile lor au ajuns până în fata Mea !"
• Iona 1:3 - Şi s-a sculat Iona să fugă la Tarsis, departe de Domnul. Şi s-a coborât la Iope, unde a găsit o corabie, care mergea la Tarsis, şi, plătind preţul călătoriei, s-a coborât în ea ca să meargă la Tarsis împreună cu toţi cei de acolo, el fugind din faţa Domnului.
• Iona 1:4 - Dar Domnul a ridicat un vânt năpraznic pe mare şi o furtună puternică s-a stârnit, încât corabia era gata să se sfărâme.
• Iona 1:5 - Corăbierii s-au înfricoşat şi au strigat fiecare către dumnezeul său şi au aruncat în mare încărcătura corăbiei ca să se uşureze. Dar Iona se coborâse în fundul corăbiei, se culcase şi adormise.
• Iona 1:6 - Atunci s-a apropiat de el cârmaciul corăbiei, şi i-a zis: "Pentru ce dormi ? Scoală-te şi strigă către Dumnezeul tău, poate El Îşi va aduce aminte de noi, ca să nu pierim !"
• Iona 1:7 - Şi au zis unul către altul: "Haidem să aruncăm sorţi, ca să ştim din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta !" Şi au aruncat sorţi, şi sorţul a căzut pe Iona.
• Iona 1:8 - Şi l-au întrebat pe el: "Spune-ne nouă din pricina cui s-a abătut nenorocirea aceasta asupra noastră ? Care este meşteşugul tău, de unde şi din ce ţară vii şi din ce popor eşti ?"
• Iona 1:9 - Atunci el le-a răspuns: "Sunt evreu şi Domnului Dumnezeului cerului mă închin - Cel care a făcut marea şi uscatul".
• Iona 1:10 - Şi toţi oamenii s-au temut cu frică mare şi i-au zis lui: "Pentru ce ai săvârşit una ca aceasta ?" Căci ei ştiau că el fuge din faţa lui Dumnezeu, fiindcă el le spusese.
• Iona 1:12 - Atunci el a răspuns: "Luaţi-mă şi mă aruncaţi în mare şi ea se va potoli, căci ştiu bine că din pricina mea s-a pornit peste voi această vijelie".
• Iona 1:13 - Şi marinarii vâsleau ca să ajungă la ţărm, dar în zadar, căci marea se ridica din ce în ce mai mult împotriva lor.
• Iona 1:14 - Atunci au strigat către Domnul şi au zis: "O, Doamne, de-am putea să nu pierim din pricina vieţii acestui om şi să nu ne împovărezi pe noi cu un sânge nevinovat ! Că Tu, Doamne, precum ai voit ai făcut !"
• Iona 1:15 - Şi îl ridicară pe Iona şi îl aruncară în mare şi s-a potolit urgia ei.
• Iona 2:1 - Şi Dumnezeu a dat poruncă unui peşte mare să înghită pe Iona. Şi a stat Iona în pântecele peştelui trei zile şi trei nopţi.
• Iona 2:2 - Atunci s-a rugat Iona din pântecele peştelui către Domnul Dumnezeul lui, zicând:
• Iona 2:4 - Tu m-ai aruncat în adânc, în sânul mării şi undele m-au înconjurat; toate talazurile şi valurile Tale au trecut peste mine.
• Iona 2:5 - Şi gândeam: Aruncat sunt dinaintea ochilor Tăi ! Dar voi vedea din nou templul cel sfânt al Tău !
• Iona 2:7 - Mă coborâsem până la temeliile munţilor, zăvoarele pământului erau trase asupra mea pentru totdeauna, dar Tu ai scos din stricăciune viaţa mea, Doamne Dumnezeul meu !
• Iona 2:8 - Când se sfârşea în mine duhul meu, de Domnul mi-am adus aminte, şi la Tine a ajuns rugăciunea mea, în templul Tău cel sfânt !
• Iona 2:11 - Şi Domnul a dat poruncă peştelui şi peştele a aruncat pe Iona la ţărm !
• Iona 3:2 - "Scoală şi porneşte către cetatea cea mare a Ninivei şi vesteşte-le ceea ce îţi voi spune !"
• Iona 3:4 - Şi a pătruns Iona în cetate, zicând: "Patruzeci de zile mai sunt, şi Ninive va fi distrusă !"
• Iona 3:5 - Atunci Ninivitenii au crezut în Dumnezeu, au ţinut post şi s-au îmbrăcat cu sac, de la cei mai mari şi până la cei mai mici.
• Iona 3:6 - Şi a ajuns vestea până la regele Ninivei. Acesta s-a sculat de pe tronul său, şi-a lepădat veşmântul lui cel scump, s-a acoperit cu sac şi s-a culcat în cenuşă.
• Iona 3:7 - Apoi, din porunca regelui şi a dregătorilor săi, s-au strigat şi s-au zis acestea: Oamenii şi animalele, vitele mari şi mici să nu mănânce nimic, să nu pască şi nici să bea apă;
• Iona 3:10 - Atunci Dumnezeu a văzut faptele lor cele de pocăinţă, că s-au întors din căile lor cele rele. Şi i-a părut rău Domnului de prezicerile de rău pe care li le făcuse şi nu le-a împlinit.
• Iona 4:2 - Şi a rugat pe Domnul, zicând: "O, Doamne, iată tocmai ceea ce cugetam eu când eram în tara mea ! Pentru aceasta eu am încercat să fug în Tarsis, că ştiam că Tu eşti Dumnezeu îndurat şi milostiv, îndelung-răbdător şi mult-milosârd şi Îţi pare rău de fărădelegi.
• Iona 4:5 - Atunci Iona a ieşit din cetate şi s-a aşezat la răsăritul ei, şi-a făcut o colibă şi a stat sub ea la umbră, ca să vadă ce se va întâmpla cu cetatea.
• Iona 4:6 - Şi Domnul Dumnezeu a făcut să crească un vrej care s-a ridicat deasupra capului lui Iona, ca să-i ţină umbră şi să-i mai potolească mânia. Şi s-a bucurat Iona cu bucurie mare pentru vrej.
• Iona 4:7 - Dar Dumnezeu, a doua zi, la revărsatul zorilor, a poruncit unui vierme să reteze vrejul. Iar el s-a uscat.
• Iona 4:8 - Şi la răsăritul soarelui a pornit Dumnezeu un vânt arzător de la răsărit şi soarele a dogorit capul lui Iona, încât el se prăpădea de căldură. Şi şi-a rugat moartea zicând: "Mai bine este să mor decât să trăiesc !"
• Iona 4:9 - Şi a grăit Domnul către Iona: "Ai tu dreptate să te mânii pentru vrej ?" Şi el a răspuns: "Da, am dreptate să fiu supărat de moarte !"
• Iona 4:11 - Dar Mie cum să nu-Mi fie milă de cetatea cea mare a Ninivei cu mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni, care nu ştiu să deosebească dreapta de stânga lor, şi cu un mare număr de dobitoace ?"
• Miheia/Mica 1:4 - Munţii se vor topi sub El ca ceara în faţa focului şi văile vor curge, cum se pornesc la vale apele pe povârniş.
• Miheia/Mica 1:5 - Toate acestea vor fi din pricina fărădelegii lui Iacov şi a păcatului casei lui Israel. Care este fărădelegea lui Iacov ? Oare nu Samaria ? Şi care sunt înălţimile lui Iuda ? Oare nu Ierusalimul ?
• Miheia/Mica 1:6 - Pentru aceasta voi preface Samaria într-o grămadă de pietre adunate de pe câmp, când se sădeşte via; voi prăvăli în vale pietrele ei şi temeliile ei le voi dezveli.