Biblia

Căutare

36275 rezultate pentru: A

• Ezdra 10:24 - Eliaşib, din cântăreţi; Şalum, Telem şi Uri, din portari.
• Ezdra 10:25 - Iar din Israeliţi: Ramia, Izia, Malchia, Miamin, Eleazar, Malchia şi Benaia, din fiii lui Fares;
• Ezdra 10:26 - Matania, Zaharia, Iehiel, Abdie, Iremot şi Ilie, din fiii lui Elam;
• Ezdra 10:27 - Elioenai, Eliaşib, Matania, Ieremot, Zabad şi Aziza, din fiii lui Zatu;
• Ezdra 10:28 - Iohanan, Hanania, Zabai şi Atlai, din fiii lui Bebai;
• Ezdra 10:29 - Meşulam, Maluc, Adaia, Iaşub, Şeal şi Ieramot, din fiii lui Bani;
• Ezdra 10:30 - Adna, Chelal, Benaia, Maaseia, Matania, Binui, Manase şi Beţaleel, din fiii lui Pahat-Moab;
• Ezdra 10:31 - Eliezer, Işia, Malchia, Şemaia,
• Ezdra 10:32 - Simeon, Veniamin, Maluc şi Şemaria, din fiii lui Harim;
• Ezdra 10:33 - Matnai, Matata, Zabad, Elifelet, Ieremai, Manase şi Şimei, din fiii lui Haşun;
• Ezdra 10:34 - Iar din fiii lui Bani: Maadai, Amram, Ioel,
• Ezdra 10:35 - Benaia, Bedia, Cheluhu,
• Ezdra 10:36 - Vania, Meremot, Eliaşib,
• Ezdra 10:37 - Matania, Matnai, Iaaşai,
• Ezdra 10:38 - Bani, Binui, Şimei,
• Ezdra 10:39 - Şelemia, Natan, Adaia,
• Ezdra 10:40 - Macnadbai, Şaşai, Şarai,
• Ezdra 10:41 - Azariel, Şelemiahu, Şemaria,
• Ezdra 10:42 - Şalum, Amaria şi Iosif;
• Ezdra 10:43 - Şi în sfârşit din fiii lui Nebo: Ieiel, Matitia, Zabad, Zebina, Iadai, Ioel şi Benaia.
• Ezdra 10:44 - Toţi aceştia îşi luaseră femei străine şi unele din aceste femei le născuseră copii.
• Neemia 1:1 - Cuvintele lui Neemia, fiul lui Hacalia. "În luna Chislev, în anul al douăzecilea al regelui Artaxerxe, mi s-a întâmplat să fiu în capitala Suza.
• Neemia 1:2 - Atunci a venit din Iuda Hanani, unul din fraţii mei şi alţi câţiva oameni; şi i-am întrebat despre cei ee scăpaseră din robie şi rămăseseră în Iuda şi despre Ierusalim.
• Neemia 1:3 - "Cei ce au scăpat din robie şi au rămas - îmi spuseră ei - sunt acolo, în ţara lor, în mare necaz şi înjosire; iar zidurile Ierusalimului sunt dărâmate şi porţile lui arse".
• Neemia 1:4 - Auzind eu cuvintele acestea, am început să plâng şi am fost întristat câteva zile, am postit şi m-am rugat înaintea Dumnezeului ceresc, zicând:
• Neemia 1:5 - "Doamne, Dumnezeule al cerurilor, Dumnezeul cel mare şi înfricoşător, Care păzeşti legământul Tău şi eşti milostiv cu cei ce Te iubesc şi păzesc poruncile Tale,
• Neemia 1:6 - Să fie urechile Tale cu luare-aminte şi ochii Tăi deschişi, ca să auzi rugăciunea robului Tău, cu care mă rog eu acum ziua şi noaptea înaintea Ta, pentru fiii lui Israel, robii Tăi, mărturisind păcatele fiilor lui Israel, cu care am păcătuit înaintea Ta şi eu şi casa tatălui meu.
• Neemia 1:7 - Noi Te-am mâniat şi n-am păzit poruncile, legile şi orânduielile pe care le-ai dat Tu lui Moise, robul Tău.
• Neemia 1:8 - Adu-Ţi aminte însă de cuvântul pe care l-ai spus robului Tău Moise, când ai zis: "De veţi păcătui, vă voi împrăştia printre popoare;
• Neemia 1:9 - Iar când vă veţi întoarce la Mine şi veţi păzi poruncile Mele şi le veţi împlini, atunci, de aţi fi izgoniţi chiar şi la marginea cerului, şi de acolo vă voi aduna şi vă voi aduce la locul pe care l-am ales, ca să-Mi pun numele Meu acolo".
• Neemia 1:10 - Aceştia însă sunt robii Tăi şi poporul Tău, pe care Tu l-ai răscumpărat cu puterea Ta şi cu mâna Ta cea puternică.
• Neemia 1:11 - Rogu-Te dar, o, Doamne, să fie urechile Tale cu luare-aminte la rugăciunea robului Tău şi la rugăciunea robilor Tăi, cărora le place să se teamă de numele Tău, şi ajută robului Tău acum şi-i dă să dobândească milă la omul acesta. Căci eu eram paharnicul regelui".
• Neemia 2:1 - "În luna Nisan, în anul al douăzecilea al regelui Artaxerxe, având vinul în seama mea, am luat vin şi am dat regelui şi niciodată, mi se pare, nu m-am arătat trist înaintea lui.
• Neemia 2:2 - Dar regele mi-a zis: "De ce este tristă faţa ta ? De bolnav, nu eşti bolnav ! Se vede că ai vre-o întristare la inimă !"
• Neemia 2:3 - Şi m-am speriat straşnic şi am răspuns regelui: "în veci să trăiască regele ! Cum să nu fie tristă fata mea, când cetatea, casa mormintelor părinţilor mei, este pustiită şi porţile ei arse cu foc !"
• Neemia 2:4 - "Şi ce doreşti tu ?" - întrebă regele. Eu însă, după ce m-am rugat Dumnezeului ceresc, am zis către rege:
• Neemia 2:5 - "De binevoieşte regele şi de are robul tău trecere la tine, atunci trimite-mă în Iuda, la cetatea unde sunt mormintele părinţilor mei, ca să o zidesc".
• Neemia 2:6 - Iar regele şi regina, care şedea lângă el, mi-au zis: "Cât timp are să dureze călătoria ta şi când ai să te întorci ?" Şi după ce am arătat cât timp am să lipsesc, regele a binevoit să mă trimită în Iuda.
• Neemia 2:7 - La plecare însă am zis către rege: "De binevoieşte regele, să-mi dea scrisori către guvernatorii de peste fluviu, ca să-mi dea drumul să pot ajunge în Iuda,
• Neemia 2:8 - Precum şi o scrisoare către Asaf, păzitorul pădurilor regelui, ca să-mi dea lemn pentru porţile cetăţii, cele dinspre templul Domnului, şi pentru zidul cetăţii şi pentru casa mea de locuit". Şi mi-a dat regele scrisori, pentru că mâna binefăcătoare a Dumnezeului meu era peste mine.
• Neemia 2:9 - Şi am mers la guvernatorii de peste fluviu şi le-am dat scrisorile regelui. Regele însă trimisese cu mine căpetenii militare cu călăreţi.
• Neemia 2:10 - Dar când au auzit de aceasta Sanbalat Horonitul şi Tobie, robul amonit, le-a părut foarte rău că a. venit un om să se îngrijească de binele fiilor lui Israel.
• Neemia 2:11 - Iar după ce am ajuns la Ierusalim şi am stat acolo trei zile,
• Neemia 2:12 - M-am sculat noaptea cu puţini oameni ai mei să cercetez cetatea. Nu spusesem însă nimănui ce-mi dăduse Dumnezeu în gând să fac pentru Ierusalim şi nu se afla acolo la mine nici o vită, decât numai aceea pe care încălecasem eu.
• Neemia 2:13 - Şi am ieşit atunci noaptea pe Poarta Văii şi m-am îndreptat spre izvorul Dragonului şi spre Poarta Gunoiului şi am cercetat zidurile Ierusalimului cele stricate şi porţile lui cele arse.
• Neemia 2:14 - Şi m-am apropiat de poarta Izvorului şi de iazul Regelui, dar nu era ioc să treacă dobitocul care mă purta.
• Neemia 2:15 - Şi de aceea m-am suit înapoi pe vale şi am cercetat din nou zidurile şi, intrând tot pe Poarta Văii, m-am înapoiat.
• Neemia 2:16 - Căpeteniile însă nu ştiau unde fusesem eu şi ce făcusem. Până atunci eu nu spusesem nimic nici Iudeilor, nici preoţilor, nici celor mai de seamă, nici căpeteniilor, nici celorlalţi care se îndeletniceau cu felurite lucrări.
• Neemia 2:17 - Atunci însă le-am zis: "Voi vedeţi în ce stare rea ne aflăm: Ierusalimul este dărâmat şi porţile lui mistuite de foc. Hai să zidim zidurile Ierusalimului şi nu vom mai fi de batjocură !"
• Neemia 2:18 - Şi le-am istorisit cum mâna binefăcătoare a lui Dumnezeu fusese peste mine şi cum mi-a vorbit regele. Atunci ei au zis: "Hai să zidim !" Şi s-au întărit ei în această hotărâre bună.