Biblia

Căutare

18411 rezultate pentru: or

• Marcu 2:2 - Şi îndată s-au adunat mulţi, încât nu mai era loc, nici înaintea uşii, şi le grăia lor cuvântul.
• Marcu 2:5 - Şi văzând Iisus credinţa lor, i-a zis slăbănogului: Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale !
• Marcu 2:6 - Şi erau acolo unii dintre cărturari, care şedeau şi cugetau în inimile lor:
• Marcu 2:7 - Pentru ce vorbeşte Acesta astfel ? El huleşte. Cine poate să ierte păcatele, fără numai unul Dumnezeu ?
• Marcu 2:8 - Şi îndată cunoscând Iisus, cu duhul Lui, că aşa cugetau ei în sine, le-a zis lor: De ce cugetaţi acestea în inimile voastre ?
• Marcu 2:9 - Ce este mai uşor a zice slăbănogului: Iertate îţi sunt păcatele, sau a zice: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă ?
• Marcu 2:12 - Şi s-a sculat îndată şi, luându-şi patul, a ieşit înaintea tuturor, încât erau toţi uimiţi şi slăveau pe Dumnezeu, zicând: Asemenea lucruri n-am văzut niciodată.
• Marcu 2:16 - Iar cărturarii şi fariseii, văzându-L că mănâncă împreună cu vameşii şi păcătoşii, ziceau către ucenicii Lui: De ce mănâncă şi bea Învăţătorul vostru cu vameşii şi păcătoşii ?
• Marcu 2:17 - Dar, auzind, Iisus le-a zis: Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. N-am venit să chem pe cei drepţi ci pe păcătoşi la pocăinţă.
• Marcu 2:18 - Ucenicii lui Ioan şi ai fariseilor posteau şi au venit şi I-au zis Lui: De ce ucenicii lui Ioan şi ucenicii fariseilor postesc, iar ucenicii Tăi nu postesc ?
• Marcu 2:20 - Dar vor veni zile, când se va lua mirele de la ei şi atunci vor posti în acele zile.
• Marcu 2:23 - Şi pe când mergea El într-o sâmbătă prin semănături, ucenicii Lui, în drumul lor, au început să smulgă spice.
• Marcu 2:26 - Cum a intrat în casa lui Dumnezeu, în zilele lui Abiatar arhiereul, şi a mâncat pâinile punerii înainte, pe care nu se cuvenea să le mănânce decât numai preoţii, şi a dat şi celor ce erau cu el ?
• Marcu 2:27 - Şi le zicea lor: Sâmbăta a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru sâmbătă.
• Marcu 3:4 - Şi a zis lor: Se cuvine, sâmbăta, a face bine sau a face rău, a mântui un suflet sau a-l pierde ? Dar ei tăceau;
• Marcu 3:5 - Şi privindu-i pe ei cu mânie şi întristându-Se de învârtoşarea inimii lor, a zis omului: Întinde mâna ta ! Şi a întins-o, şi mâna lui s-a făcut sănătoasă.
• Marcu 3:8 - Din Ierusalim, din Idumeea, de dincolo de Iordan, dimprejurul Tirului şi Sidonului, mulţime mare, care, auzind câte făcea, a venit la El.
• Marcu 3:9 - Şi a zis ucenicilor Săi să-I fie pusă la îndemână o corăbioară, ca să nu-L îmbulzească mulţimea;
• Marcu 3:17 - Pe Iacov al lui Zevedeu şi pe Ioan, fratele lui Iacov, şi le-a pus lor numele Boanerghes, adică fii tunetului.
• Marcu 3:22 - Iar cărturarii, care veneau din Ierusalim, ziceau că are pe Beelzebul şi că, cu domnul demonilor, alungă demonii.
• Marcu 3:23 - Şi chemându-i la Sine, le-a vorbit în pilde: Cum poate satana să alunge pe satana ?
• Marcu 3:28 - Adevărat grăiesc vouă că toate vor fi iertate fiilor oamenilor, păcatele şi hulele câte vor fi hulit;
• Marcu 3:32 - Iar mulţimea şedea împrejurul Lui. Şi I-au zis unii: Iată mama Ta şi fraţii Tăi şi surorile Tale sunt afară. Te caută.
• Marcu 3:33 - Şi, răspunzând lor, le-a zis: Cine este mama Mea şi fraţii Mei ?
• Marcu 3:35 - Că oricine va face voia lui Dumnezeu, acesta este fratele Meu şi sora Mea şi mama Mea.
• Marcu 4:1 - Şi iarăşi a început Iisus să înveţe, lângă mare, şi s-a adunat la El mulţime foarte multă, încât El a intrat în corabie şi şedea pe mare, iar toată mulţimea era lângă mare, pe uscat.
• Marcu 4:3 - Ascultaţi: Iată, ieşit-a semănătorul să semene.
• Marcu 4:14 - Semănătorul seamănă cuvântul.
• Marcu 4:15 - Cele de lângă cale sunt aceia în care se seamănă cuvântul, şi, când îl aud, îndată vine satana şi ia cuvântul cel semănat în inimile lor.
• Marcu 4:17 - Dar n-au rădăcină în ei, ci ţin până la un timp; apoi când se întâmplă strâmtorare sau prigoană pentru cuvânt, îndată se smintesc.
• Marcu 4:19 - Dar grijile veacului şi înşelăciunea bogăţiei şi poftele după celelalte, pătrunzând în ei, înăbuşă cuvântul şi îl fac neroditor.
• Marcu 4:24 - Şi le zicea: Luaţi seama la ce auziţi: Cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura; iar vouă celor ce ascultaţi, vi se va da şi vă va prisosi.
• Marcu 4:34 - Iar fără pildă nu le grăia; şi ucenicilor Săi le lămurea toate, deosebi.
• Marcu 4:36 - Şi lăsând ei mulţimea, L-au luat cu ei în corabie, aşa cum era, căci erau cu El şi alte corăbii.
• Marcu 4:37 - Şi s-a pornit o furtună mare de vânt şi valurile se prăvăleau peste corabie, încât corabia era aproape să se umple.
• Marcu 4:38 - Iar Iisus era la partea dindărăt a corăbiei, dormind pe căpătâi. L-au deşteptat şi I-au zis: Învăţătorule, nu-Ţi este grijă că pierim ?
• Marcu 4:39 - Şi El, sculându-Se, a certat vântul şi a poruncit mării: Taci ! Încetează ! Şi vântul s-a potolit şi s-a făcut linişte mare.
• Marcu 4:40 - Şi le-a zis lor: Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi ? Cum de nu aveţi credinţă ?
• Marcu 5:1 - Şi a venit de cealaltă parte a mării în ţinutul Gadarenilor.
• Marcu 5:2 - Iar după ce a ieşit din corabie, îndată L-a întâmpinat, din morminte, un om cu duh necurat,
• Marcu 5:3 - Care îşi avea locuinţa în morminte, şi nimeni nu putea să-l lege nici măcar în lanţuri,
• Marcu 5:4 - Pentru că de multe ori fiind legat în obezi şi lanţuri, el rupea lanţurile, şi obezile le sfărâma, şi nimeni nu putea să-l potolească;
• Marcu 5:5 - Şi neîncetat noaptea şi ziua era prin morminte şi prin munţi, strigând şi tăindu-se cu pietre.
• Marcu 5:11 - Iar acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci, care păştea.
• Marcu 5:12 - Şi L-au rugat, zicând: Trimite-ne pe noi în porci, ca să intrăm în ei.
• Marcu 5:13 - Şi El le-a dat voie. Atunci, ieşind, duhurile necurate au intrat în porci şi turma s-a aruncat de pe ţărmul înalt, în mare. Şi erau ca la două mii şi s-au înecat în mare.
• Marcu 5:16 - Iar cei ce au văzut le-au povestit cum a fost cu demonizatul şi despre porci.
• Marcu 5:17 - Şi ei au început să-L roage să se ducă din hotarele lor.
• Marcu 5:18 - Iar intrând El în corabie, cel ce fusese demonizat Îl ruga ca să-l ia cu El.
• Marcu 5:21 - Şi trecând Iisus cu corabia iarăşi de partea cealaltă, s-a adunat la El mulţime multă şi era lângă mare.