Biblia

Căutare

15505 rezultate pentru: la

• Tobit 1:6 - Mă duceam adesea singur la Ierusalim, de sărbători, ca să împlinesc legea ce îndatorează pe tot Israelul pentru totdeauna. Mă duceam la Ierusalim cu pârgă din roade şi din animale, cu dijmă din vite şi cu prima tunsoare a oilor.
• Tobit 1:7 - Şi le dam preoţilor, fiii lui Aaron, pentru jertfelnic, iar o zeciuială din vin şi grâu, din măsline, din rodie şi din celelalte roade ale pământului o dădeam fiilor lui Levi care slujeau în Ierusalim; a doua zeciuială o vindeam şi în fiecare an mă duceam şi o cheltuiam la Ierusalim;
• Tobit 1:8 - Iar o a treia o dădeam orfanilor, văduvelor şi străinilor care locuiesc cu Israeliţii; le-o aduceam ca dar din trei în trei ani. Noi o mâncam, credincioşi în acelaşi timp sfaturilor Deborei, mama tatălui meu, Ananiel, căci eu, după moartea tatălui meu, am rămas orfan.
• Tobit 1:10 - Şi când am fost dus în robie la Ninive, toţi fraţii mei şi toţi cei de un neam cu mine au mâncat din mâncărurile acelora.
• Tobit 1:13 - Şi mi-a dăruit Cel Preaînalt milă şi bunăvoinţă înaintea lui Salmanasar şi am fost omul lui de încredere.
• Tobit 1:14 - M-am dus în Media şi am dat lui Gabael, fratele lui Gabri, din Ragheşul Mediei, zece talanţi de argint să-i păstreze.
• Tobit 1:17 - Celor flămânzi le dădeam pâinea mea, celor goi, hainele mele, şi de vedeam pe careva din neamul meu mort şi aruncat peste zidurile Ninivei, îl îngropam.
• Tobit 1:19 - Şi s-a dus unul dintre niniviteni şi m-a pârât la rege, că eu i-am îngropat, şi atunci eu m-am ascuns. Aflând însă că mă caută să mă ucidă, de frică am fugit din cetate.
• Tobit 1:22 - Şi a mijlocit Ahiacar pentru mine şi m-am întors la Ninive. Ahiacar însă era şi paharnic şi păstrătorul sigiliului, cârmuitor al casei şi vistiernic. Şi Asarhadon l-a pus al doilea după el, şi el era fiul fratelui meu.
• Tobit 2:1 - Iar când m-am întors eu la casa mea şi mi-au fost daţi înapoi Ana, femeia mea, şi fiul meu, Tobie, în ziua Cincizecimii, sărbătoarea Săptămânilor, s-a pregătit la mine un prânz bun şi m-am aşezat la masă.
• Tobit 2:5 - Şi apoi, întorcându-mă, m-am spălat şi mi-am mâncat pâinea cu întristare.
• Tobit 2:6 - Atunci mi-am adus aminte de proorocia lui Amos, care zice: "Prăznuirile voastre se vor preface în jale şi toate cântările voastre în tânguire". Şi am plâns.
• Tobit 2:9 - Şi chiar în noaptea aceea, după ce m-am întors de la înmormântare, fiind necurat, m-am culcat să dorm afară lingă zidul curţii, cu faţa descoperită.
• Tobit 2:10 - Şi n-am băgat de seamă că pe zid erau vrăbii. Şi pe când stam cu ochii deschişi, vrăbiile au lăsat de sus necurăţie în ochii mei şi am făcut albeaţă. Şi m-am dus eu la doctori, pentru îngrijire. Ei mi-au uns ochii cu o alifie, dar am rămas orb. Fraţii au rămas adânc întristaţi de aceasta. Ahiacar a purtat grijă de întreţinerea mea timp de doi ani, înainte de a pleca la Elimaida.
• Tobit 2:11 - Şi atunci Ana, femeia mea, a luat de lucru ca muncitoare, să toarcă lână şi să ţeasă pânză.
• Tobit 2:12 - Ea aducea lucrul făcut şi i se plătea; şi o dată, peste plată, a primit ca dar un ied pentru mâncare.
• Tobit 2:14 - Atunci ea mi-a răspuns: "Mi-a fost dăruit peste plată". Şi eu n-am crezut-o şi i-am zis să-l dea stăpânului şi m-am înroşit înaintea ei. Ea însă mi-a răspuns: "Unde-ţi sunt milosteniile şi faptele tale cele bune ? Toată lumea ştie ce ţi-au adus".
• Tobit 3:1 - şi cu sufletul adânc întristat, am suspinat, am plâns şi m-am rugat cu durere, zicând:
• Tobit 3:2 - "Drept eşti Tu, Doamne, şi toate lucrurile Tale sunt drepte şi căile Tale sunt milă şi adevăr, şi Tu eşti judecătorul lumii !
• Tobit 3:4 - Şi am călcat poruncile Tale, şi Tu ne-ai dat spre jaf la robie şi la moarte, ca să fim pildă de batjocură şi de ocară la toate popoarele printre care Tu ne-ai risipit !
• Tobit 3:5 - Şi acum toate hotărârile Tale sunt drepte, când Tu faci cu mine după păcatele mele şi după păcatele părinţilor mei, pentru că n-am împlinit poruncile Tale şi n-am umblat întru adevăr înaintea Ta.
• Tobit 3:6 - Fă deci cu mine ceea ce binevoieşti ! Porunceşte să mi se ia duhul, ca să mă desfac şi să mă întorc în pământ, fiindcă mi-e mai bine să mor decât să trăiesc, căci mi s-au făcut învinuiri nedrepte şi sunt cumplit de amărât ! Porunceşte să fiu scăpat de această povară în locaşul de veci, şi nu-ţi întoarce faţa Ta de la mine !"
• Tobit 3:7 - Tot în ziua aceea s-a întâmplat ca şi Sara, fiica lui Raguel din Ecbatana Mediei, să sufere ocări de la una din slujnicele tatălui său,
• Tobit 3:8 - Pentru că ea fusese măritată după şapte bărbaţi. Şi Asmodeu, duhul cel rău, îi ucisese înainte de a trăi ea cu ei ! Şi-i zicea slujnica: "Da, tu eşti cea care ţi-ai ucis bărbaţii ? Căci, iată, ai fost dată în căsătorie la şapte, şi n-ai avut noroc de nici unul !
• Tobit 3:9 - Dacă bărbaţii tăi au murit, nu trebuie să ne pedepsiţi pe noi. Du-te şi tu după ei, ca să nu vedem de la tine fiu sau fiică niciodată !"
• Tobit 3:10 - Auzind acestea, în acea zi ea s-a întristat foarte tare, plângea cu hohote şi s-a suit în camera tatălui său cu gândul să se spânzure, dar chibzuind ea, gândi: "Sunt singură la tatăl meu. De voi face aceasta, va fi necinstire pentru el şi voi coborî bătrâneţea lui cu amărăciune în locaşul morţilor. Aş face mai bine să nu mă spânzur, ci să rog pe Domnul să-mi dea moarte, ca să nu mai aud ocări în viata mea !"
• Tobit 3:11 - Şi în clipa aceea, întinzând braţele spre fereastră se ruga astfel: "Binecuvântat eşti Tu, Doamne Dumnezeul meu şi binecuvântat să fie numele Tău cel sfânt şi slăvit în veci ! Să Te binecuvânteze pe Tine toate făpturile Tale în veci !
• Tobit 3:15 - Şi nu mi-am necinstit numele, nici numele tatălui meu în pământul robiei mele. Sunt singură la tatăl meu, el n-are alt copil ca să-l moştenească, nici frate pe lângă el, nici rudă, pentru care să fiu păstrată spre a-i fi soţie. Până acum am pierdut şapte bărbaţi. De ce aş mai trăi ? Iar dacă Tu nu binevoieşti să faci să mor, atunci binevoieşte a căuta spre mine şi a mă milui, ca să nu mai aud ocări !"
• Tobit 3:16 - Şi a fost auzită rugăciunea amândurora înaintea slavei marelui Dumnezeu.
• Tobit 3:17 - Şi Rafael a fost trimis să-i vindece pe amândoi: să ridice albeaţa lui Tobit, ca să vadă cu ochii săi lumina lui Dumnezeu şi să dea pe Sara, fiica lui Raguel, de soţie lui Tobie, fiul lui Tobit, legând pe Asmodeu, duhul cel rău; căci Tobie era menit s-o moştenească. Şi în acelaşi timp Tobit, după întoarcere, a intrat în casa sa, iar Sara, fiica lui Raguel, s-a coborât din foişorul său.
• Tobit 4:2 - Şi el şi-a zis în sine: "Eu mi-am cerut moarte. Aş face bine să chem pe fiul meu Tobie, ca să-i spun de aceşti talanţi până nu mor !"
• Tobit 4:3 - Şi chemându-l, i-a zis: "Fiule, când voi muri, să mă îngropi şi să nu părăseşti pe mama ta; cinsteşte-o în toate zilele vieţii tale, fă ce-i place ei şi să nu-i pricinuieşti amărăciuni !
• Tobit 4:4 - Adu-ţi aminte, fiule, că ea a înfruntat multe primejdii pentru tine, când te-a purtat în pântece. Şi când ea va muri, s-o îngropi lângă mine în acelaşi mormânt.
• Tobit 4:6 - Căci dacă tu lucrezi întru adevăr, vei izbuti în toate lucrările tale, ca toţi cei ce umblă după adevăr !
• Tobit 4:7 - Dă milostenie din averea ta şi să nu aibă ochiul tău părere de rău când vei face milostenie. De la nici un sărac să nu-ţi întorci faţa ta, şi atunci nici de la tine nu se va întoarce faţa lui Dumnezeu.
• Tobit 4:10 - Că milostenia izbăveşte de la moarte şi nu te lasă să te cobori în întuneric.
• Tobit 4:13 - Aşadar, fiule, să iubeşti pe fraţii tăi, şi să nu te mândreşti în inima ta faţă de fraţii tăi şi faţă de fiii şi fiicele poporului tău, încât să nu-ţi iei femeie de la ei, pentru că din mândrie izvorăşte pieire şi mare neorânduire, iar din lene, sărăcie şi lipsă mare, căci lenea este mama foamei.
• Tobit 4:14 - Plata celor care lucrează pentru tine nu o amâna pe mâine, ci dă-le-o îndată, căci şi ţie ţi se va răsplăti, de vei sluji lui Dumnezeu. Ia seama, fiul meu, în toate lucrările tale şi fii bine crescut în toată purtarea ta !
• Tobit 4:15 - Ceea ce urăşti tu însuţi, aceea nimănui să nu faci. Vin până la îmbătare să nu bei şi beţia să nu călătorească cu tine pe cale !
• Tobit 4:16 - Dă celui flămând din pâinea ta şi celui gol din hainele tale. Din toate câte ai din belşug, fă milostenie, şi să nu-i pară rău ochiului tău când vei face milostenie !
• Tobit 4:17 - Fii darnic cu pâinea şi cu vinul tău la mormântul celor drepţi, dar păcătoşilor să nu dai !
• Tobit 4:18 - De la tot înţeleptul să ceri sfat şi sfatul folositor să nu-l dispreţuieşti.
• Tobit 4:19 - Binecuvintează pe Domnul Dumnezeu în tot timpul şi cere de la El să călăuzească căile tale şi ca toate gândurile tale să izbândească, căci înţelepciunea nu este dată la tot neamul, şi Domnul dă tot binele şi, pe cine voieşte, îl ridică sau îl coboară până în adâncul locaşului morţilor. Ţine minte deci, fiule, poruncile mele şi să nu se şteargă ele din inima ta.
• Tobit 4:20 - Şi acum îţi descopăr că am dat zece talanţi de argint în păstrarea lui Gabael, fiul lui Gabri, din Ragheşul Mediei. Nu te teme, fiule, că am sărăcit ! Tu ai o mare bogăţie, dacă te vei teme de Domnul şi, îndepărtându-te de orice păcat, vei face cele plăcute înaintea Lui".
• Tobit 5:2 - Dar cum voi putea să primesc argintul ? El nu mă cunoaşte pe mine, şi nici eu nu-l cunosc pe el. Ce semn de recunoaştere îi voi da, ca să mă creadă şi să-mi dea argintul ? Şi nu cunosc nici drumurile pentru această călătorie în Media".
• Tobit 5:3 - Atunci tatăl i-a dat înscrisul şi i-a zis: "Găseşte-ţi un om care să te întovărăşească şi îi voi plăti eu şi du-te după argint până sunt încă în viaţă !"
• Tobit 5:5 - Şi i-a zis: "Poţi să mergi cu mine la Ragheşul Mediei ? Cunoşti tu locurile acelea ?"
• Tobit 5:6 - Şi îngerul i-a răspuns: "Pot să merg cu tine şi ştiu drumul; ba chiar am găzduit la Gabael, fratele nostru !"
• Tobit 5:8 - Şi acela a zis: "Du-te, numai nu zăbovi !"
• Tobit 5:9 - Şi a venit el şi a zis către tatăl său: "Iată, mi-am găsit tovarăş !" Iar tatăl a zis: "Cheamă-l la mine, ca să aflu din ce seminţie este el şi dacă este om de încredere ca să meargă cu tine".