Biblia

Căutare

24495 rezultate pentru: v

• Plângeri 4:2 - Feciorii Sionului, cei mai de seamă altădată, cântăriţi cu aur, cum au ajuns să fie socotiţi ca vasele de lut, lucru de mână de olar !
• Plângeri 4:6 - Vina fiicei poporului meu a fost mai mare decât a Sodomei, prăbuşită într-o clipă, nu de mână omenească.
• Plângeri 4:10 - Femeile, deşi miloase, au fiert cu mâinile lor copiii şi i-au mâncat în vremea căderii fiicei poporului meu.
• Plângeri 4:11 - Sfârşit-a Domnul mânia, vărsat-a pe deplin urgia aprinderii Lui; şi în Sion a aprins un fac care l-a mistuit.
• Plângeri 4:12 - Nici n-ar fi putut să creadă regii pământului şi toţi locuitorii lumii că vrăjmaşul şi apăsătorul ar putea să intre pe porţile Ierusalimului !
• Plângeri 4:13 - Dar s-a întâmplat, din pricina păcatelor profeţilor (mincinoşi) şi a fărădelegilor preoţilor, care au vărsat în mijlocul lui sângele celor drepţi.
• Plângeri 4:15 - "Păziţi-vă ! Un necurat !" Striga lumea după ei. "Fugiţi, la o parte, nu-i atingeţi !" Şi dacă mai voiesc să rătăcească undeva - se zicea printre neamuri - n-ar trebui să rămână aici !
• Plângeri 4:17 - Şi ochii noştri se sting de supărare, aşteptând zadarnic un ajutor ! Din turnul nostru ne-am uitat departe spre un popor al cărui ajutor nu vine.
• Plângeri 4:19 - Prigonitorii noştri erau mai iuţi decât vulturii de pe cer; umblau după noi prin munţi, ne pândeau în pustiu.
• Plângeri 4:20 - Suflarea vieţii noastre, unsul Domnului, a fost prins în groapa lor - acela despre care noi ziceam: "La umbra lui vom vieţui printre popoare".
• Plângeri 4:21 - Bucură-te şi te veseleşte, fiica Edomului, tu care locuieşti în pământul Uţ; şi la tine va veni cupa; vei bea şi te vei lăsa goală.
• Plângeri 5:1 - Adu-ţi aminte, Doamne, de cele întâmplate, şi vezi ocara noastră !
• Plângeri 5:3 - Am ajuns orfani, fără de tată, mamele noastre sunt văduve.
• Plângeri 5:5 - Pe grumajii noştri stau prigonitorii şi, deşi n-avem puteri, nu ne dau răgaz.
• Plângeri 5:8 - Slugi ne stăpânesc şi nimeni nu vine să ne scoată din mina lor.
• Plângeri 5:9 - Cu primejdia vieţii noastre ne agonisim pâinea, în faţa sabiei care ne ameninţă în pustiu.
• Plângeri 5:10 - Pielea noastră s-a înnegrit ca un cuptor de văpaia foametei.
• Plângeri 5:13 - Flăcăii au învârtit la râşniţă şi tinerii s-au poticnit cărând lemne.
• Plângeri 5:15 - S-a dus veselia inimii noastre, jocul nostru s-a schimbat în plâns.
• Plângeri 5:16 - Căzut-a cununa de pe capul nostru; vai nouă, că am păcătuit !
• Plângeri 5:18 - Muntele Sionului a rămas pustiu şi pe el se plimbă vulpile.
• Plângeri 5:19 - Tu, Doamne, împărăţeşti în veci şi scaunul Tău în neam de neam !
• Plângeri 5:20 - Pentru ce vrei să ne uiţi, să ne părăseşti atât de multă vreme ?
• Plângeri 5:21 - Întoarce-Te către noi şi ne vom întoarce; înnoieşte zilele noastre ca în vremea cea de demult !
• Iezechiel 1:1 - În anul al treizecilea, în ziua a cincea a lunii a patra, când mă aflam între robi, la râul Chebar, mi s-au deschis cerurile şi am văzut nişte vedenii dumnezeieşti.
• Iezechiel 1:3 - A fost cuvântul Domnului către mine, preotul Iezechiel, fiul lui Buzi, preotul, la râul Chebar, în ţara Caldeilor. Acolo a fost peste mine mâna Domnului.
• Iezechiel 1:4 - Eu priveam şi iată venea dinspre miazănoapte un vânt vijelios, un nor mare şi un val de foc, care răspândea în toate părţile raze strălucitoare; iar în mijlocul focului strălucea ca un metal în văpaie.
• Iezechiel 1:5 - Şi în mijloc am văzut ceva ca patru fiare, a căror înfăţişare semăna cu chipul omenesc.
• Iezechiel 1:6 - Fiecare din ele avea patru feţe şi fiecare din ele avea patru aripi.
• Iezechiel 1:7 - Picioarele lor erau drepte, iar copitele picioarelor lor erau cum sunt copitele picioarelor de viţel şi scânteiau ca arama strălucitoare, iar aripile lor erau sprintene.
• Iezechiel 1:8 - De cele patru părţi ele aveau sub aripi mâini de om şi toate patru îşi aveau feţele lor şi aripile lor.
• Iezechiel 1:10 - Feţele lor ? - Toate patru aveau câte o fată de om înainte, toate patru aveau câte o faţă de leu la dreapta, toate patru aveau câte o faţă de bou la stânga şi toate patru mai aveau şi câte o faţă de vultur în spate.
• Iezechiel 1:15 - Când mă uitam eu la fiare, iată am văzut jos, lângă aceste fiare, câte o roată la fiecare din cele patru feţe ale lor.
• Iezechiel 1:16 - Aceste roţi, după înfăţişarea lor, parcă erau de crisolit, iar după făptură toate aveau aceeaşi înfăţişare. Şi după alcătuirea şi după făptura lor ele parcă erau vârâte una în alta.
• Iezechiel 1:20 - Ele mergeau încotro le da duhul să meargă şi roţile se ridicau împreună, căci duh de viaţă era şi în roţi.
• Iezechiel 1:21 - Când mergeau acelea, mergeau şi acestea, şi când acelea se opreau, se opreau şi acestea; iar când acelea se ridicau de la pământ, atunci împreună cu ele se ridicau şi roţile, pentru că duh de viaţă era şi în roţi.
• Iezechiel 1:22 - Deasupra capetelor fiarelor se vedea un fel de boltă, întinsă sus, deasupra capetelor lor, care semăna cu cristalul cel mai curat;
• Iezechiel 1:23 - Iar sub bolta aceasta erau întinse aripile fiarelor una spre alta, şi fiecare fiară mai avea câte două aripi, care le acopereau trupurile;
• Iezechiel 1:24 - Când mergeau fiarele, auzeam fâlfâitul aripilor lor, ca un vuiet de ape mari, ca glasul Celui Atotputernic zgomot straşnic, ca zgomotul dintr-un lagăr ostăşesc; iar când ele se opreau, îşi lăsau aripile în jos.
• Iezechiel 1:26 - Pe bolta de deasupra capetelor fiarelor era ceva care semăna cu un tron şi la înfăţişare era ca piatra de safir; iar sus pe acest tron era ca un chip de om.
• Iezechiel 1:27 - Şi am mai văzut ceva, ca un metal înroşit în foc, ca nişte foc, sub care se afla acel chip de om şi care lumina împrejur; de la coapsele acelui chip de om în sus şi de la coapsele chipului aceluia în jos se vedea un fel de foc, un fel de lumină strălucitoare care-l împresura de jur împrejur.
• Iezechiel 1:28 - Cum este curcubeul ce se află pe cer la vreme de ploaie, aşa era înfăţişarea acelei lumini strălucitoare care-l înconjura. Astfel era chipul slavei Domnului. Şi când am văzut eu aceasta, am căzut cu faţa la pământ.
• Iezechiel 2:1 - Atunci am auzit glasul Unuia care mi-a zis: "Fiul omului, scoală în picioare, că am să-ţi vorbesc !"
• Iezechiel 2:2 - Şi cum mi-a zis Acela vorbele acestea, a intrat Duhul în mine şi m-a ridicat în picioare, şi am ascultat pe Cel ce-mi vorbea.
• Iezechiel 2:3 - Acela mi-a zis: "Fiul omului, am să te trimit la fiii lui Israel, la aceşti oameni neascultători, care s-au răzvrătit împotriva Mea; ei, ca şi părinţii lor, păcătuiesc înaintea Mea până în ziua de astăzi.
• Iezechiel 2:6 - Dar tu, fiul omului, să nu te temi de ei şi de cuvintele lor să nu te sperii, deşi ei vor fi pentru tine spini şi ciulini, şi ai să trăieşti între ei, ca între scorpii; să nu te temi de cuvintele lor şi de faţa lor să nu te sperii, deşi sunt un neam îndărătnic,
• Iezechiel 2:7 - Ci să le spui cuvintele Mele, ori te-or asculta, ori nu te-or asculta, căci sunt un neam de răzvrătiţi.
• Iezechiel 2:8 - Tu însă, fiul omului, ascultă ce voiesc să-ii spun ! Nu fi îndărătnic, ca acest neam de răzvrătiţi ! Deschide-ii gura şi mănâncă ceea ce am să-ţi dau !"
• Iezechiel 2:9 - Şi privind eu, am văzut o mână întinsă spre mine şi în ea o hârtie strânsă sul;
• Iezechiel 2:10 - Şi a desfăşurat-o înaintea mea, şi am văzut că era scrisă şi pe o parte şi pe alta: plângere, tânguire şi jale era scris în ea.