Biblia

Căutare

3526 rezultate pentru: ţii

• Neemia 8:16 - Atunci poporul s-a dus să caute crengi şi a făcut fiecare cort pe acoperişul casei lor, în curtea sa, în curtea templului Domnului şi în piaţa de dinaintea Porţii Apelor şi în piaţa de dinaintea Porţii lui Efraim.
• Neemia 9:5 - Şi leviţii Iosua, Cadmiel, Bani, Haşabneia, Şerebia, Hodia, Şebania şi Petahia au zis: "Sculaţi-vă şi binecuvântaţi pe Domnul Dumnezeul vostru din veac în veac !"Dumnezeule - a zis Ezdra - slăvească-se numele Tău cel slăvit şi mai presus de urice laudă şi slăvire !
• Neemia 9:10 - Tu ai făcut semne şi minuni înaintea lui Faraon, împotriva tuturor slugilor lui şi împotriva întregului popor din ţara lui, pentru că Tu ai văzut cu câtă răutate s-au purtat ei cu părinţii noştri şi ţi-ai făcut nume până în ziua de astăzi.
• Neemia 9:16 - Dar părinţii noştri s-au îndărătnicit şi şi-au învârtoşat cerbicia lor; n-au ascultat poruncile Tale, nici s-au supus şi au uitat minunile pe care le-ai făcut pentru ei.
• Neemia 9:32 - Şi acum, Dumnezeul nostru, Dumnezeul cel mare, puternic şi înfricoşător, Cel ce ţii legământul Tău şi faci milă, nu socoţi ca puţin lucru suferinţele ce am îndurat noi, regii noştri, căpeteniile noastre, preoţii noştri, proorocii noştri, părinţii noştri şi tot poporul Tău din vremea regilor Asiriei până în ziua aceasta.
• Neemia 9:34 - Regii noştri, căpeteniile noastre, preoţii noştri şi părinţii noştri n-au păzit legea Ta şi n-au luat aminte nici la poruncile Tale, nici la îndemnurile ce le-ai dat.
• Neemia 9:38 - Pentru toate acestea facem legământ pe care şi noi înşine cu iscălitură, şi căpeteniile, leviţii şi preoţii noştri îl întăresc cu pecetea".
• Neemia 10:2 - Preoţii: Sedechia, Seraia, Azaria, Ieremia,
• Neemia 10:9 - Leviţii: Iosua, fiul lui Azania, Binui, din fiii lui Henadad, Cadmiel;
• Neemia 10:10 - Şi fraţii lor: Şebania, Hodia, Chelita, Pelaia, Hanan,
• Neemia 10:28 - Celălalt popor: preoţi, leviţi, portari, cântăreţi, cei încredinţaţi templului şi toţi cei ce s-au despărţit de popoarele străine, ca să urmeze legea lui Dumnezeu, femeile lor, băieţii lor şi fetele lor, toţi cei ce erau în stare să priceapă şi să înţeleagă
• Neemia 10:29 - S-au unit cu fraţii şi cu căpeteniile lor şi au făgăduit cu blestem şi jurământ şi au jurat să se poarte după legea lui Dumnezeu, dată prin Moise, sluga lui Dumnezeu, să păzească şi să împlinească toate poruncile Domnului, Stăpânul nostru, hotărârile şi legile Lui.
• Neemia 10:34 - Apoi au tras la sorti preoţii, leviţii şi poporul, după casele noastre părinteşti, ca să se ştie cine şi când trebuie să aducă în fiecare an, la anumită vreme, lemne în templul Dumnezeului nostru, spre a se arde pe altarul Domnului Dumnezeului nostru, după cum este scris în lege.
• Neemia 10:38 - Un preot, fiu al lui Aaron, va fi cu leviţii, când aceştia vor lua zeciuiala; şi din zeciuiala luată, leviţii vor duce zeciuială în templul Dumnezeului nostru, în odăile vistieriei.
• Neemia 10:39 - Căci în aceste odăi atât fiii lui Israel, cât şi fiii leviţilor trebuie să aducă prinoase de pâine, de vin şi de untdelemn. Acolo sunt casele sfinte şi stau preoţii care slujesc şi portarii şi cântăreţii. Astfel noi nu vom lăsa în părăsire templul Dumnezeului nostru.
• Neemia 11:3 - Iată căpeteniile ţării care s-au aşezat în Ierusalim şi în cetăţile lui Iuda, locuind fiecare pe moşia sa, în cetatea sa: Israeliţii, preoţii şi leviţii, cei încredinţaţi templului şi urmaşii slujitorilor lui Solomon.
• Neemia 11:9 - Ioil, fiul lui Zicri, era căpetenia lor, iar Iuda, fiul lui Senua, era a doua căpetenie a cetăţii.
• Neemia 11:12 - Şi fraţii lor, care se îndeletnicesc cu slujba în templul Domnului, opt sute douăzeci şi doi; Adaia, fiul lui Ieroham, fiul lui Pelalia, fiul lui Amţi, fiul lui Zaharia, fiul lui Paşhur, fiul lui Malchia,
• Neemia 11:13 - Şi fraţii săi, căpeteniile caselor părinteşti, două sute patruzeci şi doi; şi Amasai, fiul lui Azareel, fiul lui Ahzai, fiul lui Meşilemot, fiul lui Imer,
• Neemia 11:14 - Şi fraţii lor, bărbaţi de oaste, o sută douăzeci şi opt; Zabdiel, fiul lui Ghedolim, era căpetenia lor.
• Neemia 11:17 - Matania, fiul lui Mica, fiul lui Zabdi, fiul lui Asaf, căpetenia care începea laudele în timpul rugăciunii, şi Bacbuchia, al doilea între fraţii săi şi Abda, fiul lui Şamua, fiul lui Galal, fiul lui Iedutun.
• Neemia 11:18 - Toţi leviţii în cetatea sfântă erau două sute optzeci şi patru.
• Neemia 11:19 - Portarii: Acub, Talmon şi fraţii lor, păzitorii porţilor, o sută şaptezeci şi doi.
• Neemia 12:1 - Iată preoţii şi leviţii care au venit cu Zorobabel, fiul lui Salatiel, şi cu Iosua: Seraia, Ieremia, Ezdra,
• Neemia 12:8 - Leviţii au fost: Iosua, Binui, Cadmiel, Şerebia, Iuda, Matania, care împreună cu fraţii săi conducea pe cântăreli în timpul slujbelor de laudă;
• Neemia 12:9 - Bacbuchia şi Uni, care împreună cu fraţii lor cântau de cealaltă parte.
• Neemia 12:22 - În zilele lui Eliaşib, ale lui Ioiada, ale lui Iohanan şi ale lui Iadua, leviţii, căpetenii de case, au fost înscrişi cu preoţii până la domnia lui Darie Persanul;
• Neemia 12:24 - Căpeteniile leviţilor erau deci: Haşabia, Şerebia şi Iosua, fiul lui Cadmiel; iar fraţii lor alcătuiau ceata a doua pentru a lăuda şi a slăvi numele lui Dumnezeu, după rânduiala lui David, omul lui Dumnezeu, răspunzând o ceată celeilalte.
• Neemia 12:25 - Matania, Bacbuchia şi Obadia, Meşulam, Talmon şi Acub aveau slujba de portari şi străjuiau când se aduna poporul înaintea porţii.
• Neemia 12:27 - La sfinţirea zidului Ierusalimului încă s-au chemat leviţii din toate locurile, poruncindu-li-se să vină la Ierusalim pentru săvârşirea sfinţirii şi pentru sărbătoarea veselă cu doxologii şi cântări, în sunetul chimvalelor, lirelor şi harfelor.
• Neemia 12:29 - Din Bet-Ghilgal, din şesurile Ghebei, din Azmavet, căci cântăreţii îşi făcuseră satele în apropiere de Ierusalim.
• Neemia 12:30 - Şi preoţii şi leviţii s-au curăţit şi au sfinţit poporul, porţile şi zidurile.
• Neemia 12:36 - Şi fraţii lui: Şemaia, Azareel, Milalai, Ghilalai, Maai, Natanael, Iuda şi Hanani cu instrumentele muzicale ale lui David, omul lui Dumnezeu, iar înaintea lor se afla cărturarul Ezdra.
• Neemia 12:41 - Şi preoţii: Eliachim, Maaseia, Miniamin, Mica, Elioenai, Zaharia, Hanania cu trâmbiţe,
• Neemia 12:42 - Maaseia, Şemaia, Eleazar, Uzi, Iohanan, Malchia, Elam şi Ezer. Cântăreţii cântau sub conducerea lui Izrahia.
• Neemia 12:45 - Îndeplinind toate cele pentru slujba dumnezeiască şi pentru curăţire. Cântăreţii şi portarii şi-au îndeplinit datoria lor după porunca lui David şi a lui Solomon, fiul lui;
• Neemia 12:47 - În zilele lui Zorobabel şi Neemia, tot Israelul dădea parte cântăreţilor şi portarilor pentru fiecare zi; şi dădeau leviţilor darurile sfinţite, şi leviţii le dădeau de asemenea darurile sfinţite urmaşilor lui Aaron.
• Neemia 13:10 - Am mai înţeles de asemenea că părţile ce se cuveneau leviţilor nu le fuseseră date şi că leviţii şi cântăreţii, însărcinaţi să facă slujbă, fugiseră pe la ţarinile lor.
• Neemia 13:18 - Oare nu aşa au făcut părinţii voştri şi nu din pricina aceasta a adus Dumnezeul nostru aceste necazuri asupra voastră şi asupra acestei cetăţi ? Şi voi atrageţi din nou mânia Lui asupra lui Israel, necinstind ziua odihnei !"
• Estera 1:5 - După sfârşitul acestor zile, regele a făcut şi pentru poporul său care se afla în capitala Suza, de la mic până la mare, ospăţ de şapte zile, în grădina curţii sale domneşti,
• Estera 1:13 - Din pricina aceasta s-a mâniat regele tare şi s-a aprins într-însul urgie mare şi a zis către înţelepţii care ştiau datinile din trecut, (căci aşa era rânduiala ca orice pricină a regelui să se spună înaintea celor ce cunoşteau legile şi dreptul):
• Estera 1:17 - Pentru că purtarea reginei Vasti va ajunge la ştirea tuturor femeilor, şi vor nesocoti şi acelea pe bărbaţii lor şi vor zice: Regele Artaxerxe a poruncit să fie adusă regina Vasti înaintea feţei sale şi ea n-a venit.
• Estera 1:18 - De acum soţiile dregătorilor din Persia şi Media, care vor auzi de purtarea reginei, vor zice la fel dregătorilor regelui, şi va fi destul dispreţ şi mânie.
• Estera 1:20 - Când se va auzi de această hotărâre a regelui, care se va împrăştia în toată împărăţia lui cât este ea de mare, atunci toate femeile îşi vor cinsti bărbaţii de la mic până la mare".
• Estera 4:1 - Când Mardoheu a aflat tot ce se făcuse, şi-a rupt hainele sale, şi-a pus pe sine sac şi cenuşă şi, ieşind în mijlocul cetăţii, a ridicat strigăt amarnic.
• Estera 4:6 - Mergând Hatac la Mardoheu, în piaţa oraşului cea din faţa curţii regelui,
• Estera 4:11 - "Toţi cei ce slujesc regelui şi popoarele din ţările regelui ştiu că tot cel ce va intra la rege înăuntrul curţii, bărbat sau femeie, fără să fie chemat, ia o singură osândă: moartea. Numai acela spre care va întinde regele sceptrul său de aur scapă cu viaţă. Eu însă n-am fost chemată la rege de mai bine de treizeci de zile".
• Estera 4:17 - Atunci s-a dus Mardoheu şi a făcut cum îi poruncise Estera. El s-a rugat Domnului, pomenind toate lucrurile Domnului şi zicând: "Doamne, Doamne, Împărate atotţiitorule, toţi sunt în puterea Ta şi nu este cine să se împotrivească ţie când vei voi să izbăveşti pe Israel. Tu ai făcut cerul şi pământul şi toate cele minunate de sub cer. Tu eşti Domnul tuturor şi nu este cine să se împotrivească ţie, Doamne ! Tu toate le ştii Doamne, Tu ştii că eu nu din mândrie, nici din trufie, nici ca să jignesc nu m-am închinat lui Aman cel mândru, căci eu cu plăcere m-aş fi apucat să sărut tălpile picioarelor lui pentru izbăvirea lui Israel. Dar eu am făcut aceasta ca să nu dau slavă oamenilor mai presus de slava lui Dumnezeu şi nu m-am închinat nimănui, decât numai ţie, Domnului meu şi nici nu voi face aceasta din mândrie. Şi acum, Doamne Dumnezeule, Împărate, Dumnezeul lui Avraam, cruţă pe poporul Tău, căci se pune la cale pieirea noastră şi voiesc să piardă moştenirea Ta cea dintru început. Nu trece cu vederea partea Ta pe care ai răscumpărat-o pentru Tine din ţara Egiptului. Auzi rugăciunea mea şi Te milostiveşte spre moştenirea Ta; întoarce plânsul nostru în veselie ca, vii fiind noi, să lăudăm numele Tău, Doamne, şi nu astupa gura celor ce Te preamăresc pe Tine". Şi toţi Israeliţii au strigat din toate puterile lor că moartea era înaintea ochilor lor. Şi a alergat şi Estera la Domnul, cuprinsă de groaza morţii şi, dezbrăcându-se de hainele slavei sale, s-a îmbrăcat în haine de deznădejde şi de jale, iar în locul unsorilor celor scumpe, cu cenuşă şi cu ţărână şi-a presărat capul său; şi-a smerit cumplit trupul său şi tot locul împodobit altădată l-a umplut de păr smuls din capul său şi, rugându-se Domnului, Dumnezeului lui Israel, a zis: "Domnul meu, numai Tu singur eşti Împăratul nostru; ajută-mi mie celei singuratice şi fără ajutor afară de Tine, că pieirea mea e aproape ! Eu am auzit, Doamne, de la tatăl meu, în neamul meu părintesc, că Tu ţi-ai ales pe Israel din toate popoarele şi pe părinţii noştri din toţi strămoşii lor, ca să fie moştenirea Ta veşnică şi ai făcut pentru ei toate câte ai zis. Acum noi am greşit înaintea Ta şi Tu ne-ai dat în mâinile vrăjmaşilor noştri, pentru că am lăudat pe dumnezeii lor; drept eşti Tu, Doamne ! Dar ei acum nu se mai mulţumesc cu robia noastră amară, ci şi-au dat mâna cu idolii lor, ca să răstoarne poruncile gurii Tale şi să stârpească moştenirea Ta şi să astupe gura celor ce Te slăvesc pe Tine şi să stingă slava casei Tale şi jertfelnicul Tău, să dezlege gura popoarelor pentru a preaslăvi pe dumnezeii lor cei mincinoşi şi pentru ca regele cel pământesc să fie admirat totdeauna. Nu da, Doamne, sceptrul Tău dumnezeilor celor ce nu sunt, ca să nu se bucure vrăjmaşii de căderea noastră, ci întoarce uneltirea lor asupra lor înşişi, iar pe uneltitorul împotriva noastră dă-l ruşinii. Adu-ţi aminte, Doamne, arată-Te nouă în vremea necazului nostru şi-mi dă mie curaj. Împărate al dumnezeilor şi Stăpâne a toată stăpânirea, dăruieşte gurii mele cuvânt cu trecere înaintea leului acestuia şi umple inima lui de ură către cel ce ne prigoneşte pe noi, spre pieirea lui şi a celor de un gând cu el. Iar pe noi ne izbăveşte cu mâna Ta şi-mi ajută mie celei singure, care nu am alt ajutor decât pe Tine, Doamne; Tu ai ştiinţă de toate şi cunoşti că eu urăsc slava celor fără de lege şi mi-e silă de patul celor netăiaţi împrejur şi de tot cel de alt neam. De asemenea cunoşti nevoia mea, că nu pot suferi semnul mândriei mele care se află pe capul meu în zilele când mă arăt, mi-e silă de el, ca de o haină întinată cu sânge şi nici nu-l port când sunt singură. Roaba Ta n-a mâncat din masa lui Aman, nici n-a preţuit ospăţul regesc; vin jertfit la idoli n-am băut, nici nu s-a veselit roaba Ta din vremea schimbării soartei mele şi până acum decât numai de Tine, Doamne Dumnezeul lui Avraam. Dumnezeule, Cel ce ai putere peste toate, auzi glasul celor fără de nădejde şi ne izbăveşte din mâinile uneltitorilor de rele, scăpându-mă din frica mea".
• Estera 5:1 - După trei zile de rugăciune Estera şi-a dezbrăcat hainele cele de jale şi s-a îmbrăcat în cele de regină şi, făcându-se strălucită şi chemând pe Dumnezeul cel atoatevăzător şi mântuitor, a luat cu ea două slujnice: una de care se sprijinea oarecum din alintare, iar alta care, urmându-i, îi ţinea hainele. Ea era minunată, în culmea frumuseţii sale şi faţa sa era veselă ca şi cum ar fi fost plină de iubire, iar inima ei era apăsată de frică. S-a oprit în curtea dinăuntru a casei regelui, la uşa regelui. Regele şedea atunci pe tronul său domnesc, în casa domnească, chiar în dreptul uşii, îmbrăcat în toate hainele măririi sale, tot în aur şi în pietre scumpe, dar cumplit de posomorât. Când regele a văzut pe regina Estera stând afară, aceasta a aflat milă în ochii lui. Întorcându-şi faţa înflăcărată de slavă, el a privit cu mânie straşnică. Atunci regina a căzut cu duhul, s-a schimbat la faţă din pricina slăbiciunii ce i-a venit şi s-a aplecat pe capul slujnicei care o însoţea. Dar Dumnezeu a schimbat duhul regelui în blândeţe şi, sculându-se cu grăbire de pe tronul său, a cuprins-o în braţele sale, până ea şi-a venit în fire. Apoi a mângâiat-o cu vorbe bune, zicându-i: "Ce ai Estera ? Eu sunt fratele tău ! Linişteşte-te, că nu vei muri, căci stăpânirea ne este comună. Apropie-te !"
• Estera 6:9 - Apoi să se dea hainele, coroana şi calul unuia dintre cei dintâi dregători ai regelui, ca să îmbrace pe omul acela, pe care vrea regele să-l cinstească şi să-l plimbe călare pe cal prin piaţa cetăţii şi să se strige înaintea lui: Aşa se face omului, pe care vrea regele să-l cinstească !"