Biblia

Căutare

20338 rezultate pentru: Sa

• Marcu 2:28 - Astfel că Fiul Omului este domn şi al sâmbetei.
• Marcu 3:2 - Şi Îl pândeau pe Iisus să vadă dacă îl va vindeca sâmbăta, ca să-L învinuiască.
• Marcu 3:4 - Şi a zis lor: Se cuvine, sâmbăta, a face bine sau a face rău, a mântui un suflet sau a-l pierde ? Dar ei tăceau;
• Marcu 3:5 - Şi privindu-i pe ei cu mânie şi întristându-Se de învârtoşarea inimii lor, a zis omului: Întinde mâna ta ! Şi a întins-o, şi mâna lui s-a făcut sănătoasă.
• Marcu 3:6 - Şi ieşind, fariseii au făcut îndată sfat cu irodianii împotriva Lui, ca să-L piardă.
• Marcu 3:8 - Din Ierusalim, din Idumeea, de dincolo de Iordan, dimprejurul Tirului şi Sidonului, mulţime mare, care, auzind câte făcea, a venit la El.
• Marcu 3:9 - Şi a zis ucenicilor Săi să-I fie pusă la îndemână o corăbioară, ca să nu-L îmbulzească mulţimea;
• Marcu 3:10 - Fiindcă vindecase pe mulţi, de aceea năvăleau asupra Lui, ca să se atingă de El toţi câţi erau bolnavi.
• Marcu 3:12 - Şi El le certa mult ca să nu-L dea pe faţă.
• Marcu 3:14 - Şi a rânduit pe cei doisprezece, pe care i-a numit apostoli, ca să fie cu El şi să-i trimită să propovăduiască,
• Marcu 3:15 - Şi să aibă putere să vindece bolile şi să alunge demonii.
• Marcu 3:20 - Şi a venit în casă, şi iarăşi mulţimea s-a adunat, încât ei nu puteau nici să mănânce.
• Marcu 3:21 - Şi auzind ai Săi, au ieşit ca să-L prindă, că ziceau: Şi-a ieşit din fire.
• Marcu 3:22 - Iar cărturarii, care veneau din Ierusalim, ziceau că are pe Beelzebul şi că, cu domnul demonilor, alungă demonii.
• Marcu 3:23 - Şi chemându-i la Sine, le-a vorbit în pilde: Cum poate satana să alunge pe satana ?
• Marcu 3:25 - Şi dacă o casă se va dezbina în sine, casa aceea nu va mai putea să se ţină.
• Marcu 3:26 - Şi dacă satana s-a sculat împotriva sa însuşi şi s-a dezbinat, nu poate să dăinuiască, ci are sfârşit.
• Marcu 3:27 - Dar nimeni nu poate, intrând în casa celui tare, să-i răpească lucrurile, de nu va lega întâi pe cel tare, şi atunci va jefui casa lui.
• Marcu 3:29 - Dar cine va huli împotriva Duhului Sfânt nu are iertare în veac, ci este vinovat de osânda veşnică.
• Marcu 4:1 - Şi iarăşi a început Iisus să înveţe, lângă mare, şi s-a adunat la El mulţime foarte multă, încât El a intrat în corabie şi şedea pe mare, iar toată mulţimea era lângă mare, pe uscat.
• Marcu 4:2 - Şi-i învăţa multe în pilde, şi în învăţătura Sa le zicea:
• Marcu 4:3 - Ascultaţi: Iată, ieşit-a semănătorul să semene.
• Marcu 4:4 - Şi pe când semăna el, o sămânţă a căzut lângă cale şi păsările cerului au venit şi au mâncat-o.
• Marcu 4:5 - Şi alta a căzut pe loc pietros, unde nu avea pământ mult, şi îndată a răsărit, pentru că nu avea pământ mult.
• Marcu 4:7 - Altă sămânţă a căzut în spini, a crescut, dar spinii au înăbuşit-o şi rod n-a dat.
• Marcu 4:8 - Şi altele au căzut pe pământul cel bun şi, înălţându-se şi crescând, au dat roade şi au adus: una treizeci, alta şaizeci, alta o sută.
• Marcu 4:9 - Şi zicea: Cine are urechi de auzit să audă.
• Marcu 4:11 - Şi le-a răspuns: Vouă vă e dat să cunoaşteţi taina împărăţiei lui Dumnezeu, dar pentru cei de afară totul se face în pilde,
• Marcu 4:12 - Ca uitându-se, să privească şi să nu vadă, şi, auzind, să nu înţeleagă, ca nu cumva să se întoarcă şi să fie iertaţi.
• Marcu 4:15 - Cele de lângă cale sunt aceia în care se seamănă cuvântul, şi, când îl aud, îndată vine satana şi ia cuvântul cel semănat în inimile lor.
• Marcu 4:17 - Dar n-au rădăcină în ei, ci ţin până la un timp; apoi când se întâmplă strâmtorare sau prigoană pentru cuvânt, îndată se smintesc.
• Marcu 4:19 - Dar grijile veacului şi înşelăciunea bogăţiei şi poftele după celelalte, pătrunzând în ei, înăbuşă cuvântul şi îl fac neroditor.
• Marcu 4:20 - Iar cele semănate pe pământul cel bun sunt cei ce aud cuvântul şi-l primesc şi aduc roade: unul treizeci, altul şaizeci şi altul o sută.
• Marcu 4:21 - Şi le zicea: Se aduce oare făclia ca să fie pusă sub obroc sau sub pat ? Oare nu ca să fie pusă în sfeşnic ?
• Marcu 4:22 - Căci nu e nimic ascuns ca să nu se dea pe faţă; nici n-a fost ceva tăinuit, decât ca să vină la arătare.
• Marcu 4:23 - Cine are urechi de auzit să audă.
• Marcu 4:26 - Şi zicea: Aşa este împărăţia lui Dumnezeu, ca un om care aruncă sămânţa în pământ,
• Marcu 4:27 - Şi doarme şi se scoală, noaptea şi ziua, şi sămânţa răsare şi creşte, cum nu ştie el.
• Marcu 4:30 - Şi zicea: Cum vom asemăna împărăţia lui Dumnezeu, sau în ce pildă o vom închipui ?
• Marcu 4:32 - Dar, după ce s-a semănat, creşte şi se face mai mare decât toate legumele şi face ramuri mari, încât sub umbra lui pot să sălăşluiască păsările cerului.
• Marcu 4:33 - Şi cu multe pilde ca acestea le grăia cuvântul după cum puteau să înţeleagă.
• Marcu 4:34 - Iar fără pildă nu le grăia; şi ucenicilor Săi le lămurea toate, deosebi.
• Marcu 4:35 - Şi în ziua aceea, când s-a înserat, a zis către ei: Să trecem pe ţărmul celălalt.
• Marcu 4:36 - Şi lăsând ei mulţimea, L-au luat cu ei în corabie, aşa cum era, căci erau cu El şi alte corăbii.
• Marcu 4:37 - Şi s-a pornit o furtună mare de vânt şi valurile se prăvăleau peste corabie, încât corabia era aproape să se umple.
• Marcu 4:40 - Şi le-a zis lor: Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi ? Cum de nu aveţi credinţă ?
• Marcu 4:41 - Şi s-au înfricoşat cu frică mare şi ziceau unul către altul: Cine este oare, Acesta, că şi vântul şi marea I se supun ?
• Marcu 5:3 - Care îşi avea locuinţa în morminte, şi nimeni nu putea să-l lege nici măcar în lanţuri,
• Marcu 5:4 - Pentru că de multe ori fiind legat în obezi şi lanţuri, el rupea lanţurile, şi obezile le sfărâma, şi nimeni nu putea să-l potolească;
• Marcu 5:7 - Şi strigând cu glas puternic, a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiule al lui Dumnezeu Celui Preaînalt ? Te jur pe Dumnezeu să nu mă chinuieşti.