Biblia

Căutare

18718 rezultate pentru: -

• Tobit 8:4 - Iar când au rămas numai amândoi în cameră, Tobie s-a sculat din pat şi a zis: "Scoală, soro, să ne rugăm ca să ne miluiască Domnul !"
• Tobit 8:6 - Tu ai făcut pe Adam şi Tu ai făcut pe Eva, femeia lui, pentru a-i fi ajutor şi sprijin, şi din ei s-a născut neamul omenesc. Tu ai zis: "Nu este bine să fie omul singur; să-i facem un ajutor asemenea lui".
• Tobit 8:10 - Iar Raguel, sculându-se, s-a dus şi a săpat o groapă, zicând: "Nu cumva va muri şi acesta ?"
• Tobit 8:12 - "Trimite pe una din slujnice să vadă de este viu; iar de nu, să-l îngropăm fără să ştie nimeni".
• Tobit 8:14 - Şi ieşind, le-a spus că este viu.
• Tobit 8:16 - Binecuvântat eşti Tu că m-ai bucurat şi nu mi s-a întâmplat cum socoteam, ci ai făcut cu noi după mila Ta cea mare !
• Tobit 8:17 - Binecuvântat eşti Tu, că ai miluit pe doi copii, singuri la părinţii lor ! Miluieşte-i pe ei, Stăpâne, şi dă-le să-şi termine viaţa cu sănătate, cu veselie şi cu milă !"
• Tobit 8:19 - Şi le-a făcut ospăţ de nuntă, paisprezece zile.
• Tobit 9:2 - "Frate Azaria, ia cu tine un rob şi două cămile şi te coboară la Gabael în Ragheşul Mediei, şi adu-mi argintul şi adu-l şi pe el aici la nuntă,
• Tobit 9:3 - Căci Raguel m-a legat cu jurământ ca să nu plec.
• Tobit 9:5 - Şi s-a dus Rafael şi a fost găzduit la Gabael, şi i-a dat înscrisul; el a adus pungile pecetluite şi le-a dat.
• Tobit 9:6 - Şi a doua zi, dis-de-dimineaţă, s-au sculat şi au venit împreună la nuntă. Şi Gabael a binecuvântat pe Tobie şi pe femeia sa.
• Tobit 10:1 - Iar Tobit, tatăl său, a numărat fiecare zi; şi când s-au împlinit zilele socotite pentru călătorie, şi Tobie nu venise,
• Tobit 10:2 - El a zis: "Nu cumva au fost opriţi acolo ? Sau poate a murit Gabael şi n-are cine să le dea argintul ?"
• Tobit 10:3 - şi s-a întristat foarte tare.
• Tobit 10:4 - Şi i-a zis lui femeia: "A pierit fiul nostru, de aceea întârzie !" Şi a început să-l plângă şi a zis:
• Tobit 10:5 - "Cât de rău îmi pare că te-am lăsat să pleci, fiul meu, lumina ochilor mei !"
• Tobit 10:6 - Iar Tobit i-a zis: "Taci, nu te mai tulbura, căci el este sănătos".
• Tobit 10:7 - Ea însă i-a răspuns: "Ba taci tu, şi nu mă mai amăgi ! Copilaşul meu a pierit !" Şi ieşea ea în fiecare zi afară din cetate pe drumul pe care plecase el. Ziua nu mânca pâine, şi noaptea nu înceta a plânge pe fiul său, Tobie, până când s-au împlinit cele paisprezece zile ale nunţii, pe care Raguel îl jurase să le petreacă acolo.
• Tobit 10:8 - Atunci Tobie a zis către Raguel: "Dă-mi drumul, că tatăl şi mama mea nu nădăjduiesc să mă mai vadă".
• Tobit 10:9 - Iar socrul i-a zis: "Rămâi la mine, şi eu voi trimite la tatăl tău şi i se va duce ştirea despre tine".
• Tobit 10:10 - Şi Tobie a zis: "Ba nu, lasă-mă să mă duc la tatăl meu !"
• Tobit 10:11 - Atunci s-a sculat Raguel şi i-a dat pe Sara, femeia lui, şi jumătate din avere, robi şi vite şi argint,
• Tobit 10:12 - Şi, lăsându-i să plece mulţumiţi, i-a binecuvântat, zicând lui Tobie: "Sănătate bună, copilul meu, şi călătorie bună ! Domnul cerului să vă fie în ajutor, ţie şi femeii tale, Sara ! Nădăjduiesc să văd pe copiii voştri înainte de a muri". Apoi a zis către Sara, fiica sa: "Să cinsteşti pe socrul şi pe soacra ta ! De acum, ei îţi sunt părinţi ! Doresc să aud veste bună de tine !" Şi a sărutat-o.
• Tobit 10:13 - Şi Edna a zis către Tobie: "Iubite frate, să te înalţe Domnul cerului şi să-mi dăruiască să-ţi văd copii de la Sara, fiica mea, ca să mă bucur înaintea Domnului. Iată, îţi dau pe fiica mea în grijă; să n-o amărăşti".
• Tobit 10:14 - După aceea Tobie a plecat, binecuvântând pe Dumnezeu, pentru că i-a îndreptat calea, şi a binecuvântat şi pe Raguel şi pe Edna, femeia lui.
• Tobit 11:1 - Şi au mers ei până s-au apropiat de Caserin în faţa Ninivei.
• Tobit 11:6 - Şi zărindu-l că vine, a zis către tatăl lui: "Iată, vine fiul tău cu tovarăşul său de drum".
• Tobit 11:9 - Şi, alergând, Ana s-a aruncat de gâtul fiului său şi i-a zis: "Bine că te-am văzut, copilul meu ! De acum pot să mor !" Şi au plâns amândoi.
• Tobit 11:10 - Atunci Tobit a ieşit în uşă şi s-a împiedicat. Fiul său a alergat înaintea lui,
• Tobit 11:11 - A sprijinit pe tatăl său şi i-a uns ochii cu fiere, zicând: "Ai încredere, tată !" şi l-a lăsat câtva timp.
• Tobit 11:12 - Şi au început să-l usture ochii şi el i-a şters şi s-a desprins albeaţa de pe marginea ochilor lui.
• Tobit 11:15 - Pentru că m-ai pedepsit şi m-ai miluit. Iată, acum eu văd pe Tobie, fiul meu !" Şi a intrat fiul său cu bucurie şi a povestit tatălui său despre lucrurile minunate ce s-au petrecut cu el în Media.
• Tobit 11:16 - Şi a ieşit Tobit întru întâmpinarea nurorii sale, către poarta Ninivei, bucurându-se şi binecuvântând pe Dumnezeu. Iar cei ce-l vedeau umblând se mirau cum de vede. Şi Tobit mărturisea înaintea lor că Dumnezeu l-a miluit.
• Tobit 11:17 - Şi dacă s-a apropiat Tobit de Sara, nora sa, a binecuvântat-o şi a zis: "Bine ai venit, fiică ! Binecuvântat este Dumnezeu, Cel care te-a adus la noi ! Binecuvântaţi să fie tatăl tău şi mama ta ! Binecuvântat să fie fiul meu Tobie şi binecuvântată să fii tu, fiica mea ! Binevenită să fii în casa ta, în bucurie şi binecuvântare ! Intră, fiica mea !"
• Tobit 11:18 - Şi s-au bucurat în ziua aceea toţi fraţii lui din Ninive.
• Tobit 12:1 - Şi chemând Tobit pe fiul său, Tobie, i-a zis: "Fiule, pregăteşte plata omului care a fost cu tine ! Trebuie să-i mai adăugăm ceva".
• Tobit 12:2 - Şi el a răspuns: "Tată, socot că n-am să fiu în pagubă de îi voi da jumătate din cele ce am adus;
• Tobit 12:3 - Pentru că el m-a adus la tine sănătos şi pe femeia mea a lecuit-o; mi-a adus argintul şi te-a vindecat şi pe tine !"
• Tobit 12:5 - Şi a chemat pe înger şi i-a zis: "Ia jumătate din toate cele ce aţi adus, şi mergi în pace !"
• Tobit 12:6 - Atunci îngerul i-a chemat pe amândoi deoparte şi le-a zis: "Binecuvântaţi pe Dumnezeu, slăviţi-L şi cunoaşteţi slava Lui şi mărturisiţi înaintea tuturor celor vii ce a făcut El pentru voi ! Bun lucru este a binecuvânta pe Dumnezeu, a preaînălţa numele Lui şi a vesti, slăvind faptele lui Dumnezeu ! Şi voi să nu vă leneviţi a-L preaslăvi.
• Tobit 12:7 - Taina regelui se cuvine s-o păstrezi, iar lucrurile lui Dumnezeu este de laudă să le vesteşti. Faceţi bine şi răul nu vă va ajunge !
• Tobit 12:11 - Nimic n-am să ascund de voi şi v-am şi spus: "Taina regelui se cuvine s-o păstrezi, iar lucrurile lui Dumnezeu este de laudă să le vesteşti".
• Tobit 12:13 - şi când tu nu te-ai lenevit să te scoli şi să-ţi laşi prânzul tău ca să te duci să ridici pe cel mort, binefacerea ta nu s-a ascuns de mine, ci eu eram cu tine.
• Tobit 12:14 - Şi acum Dumnezeu m-a trimis, să te vindec pe tine şi pe nora ta, Sara.
• Tobit 12:16 - Atunci s-au înspăimântat amândoi şi au căzut cu faţa la pământ, căci erau cuprinşi de frică.
• Tobit 12:17 - Dar el le-a zis: "Nu vă temeţi ! Pace veţi avea ! Binecuvântaţi pe Dumnezeu în veac !
• Tobit 12:18 - Căci eu n-am venit de voia mea, ci după voia Dumnezeului nostru, de aceea să-L şi binecuvântaţi în veac.
• Tobit 12:19 - În toate zilele am fost văzut de voi, dar eu n-am mâncat nici n-am băut, ci numai ochilor voştri s-a părut aceasta.
• Tobit 12:20 - Aşadar, preaslăviţi acum pe Dumnezeu, căci eu mă înalţ la Cel Care m-a trimis, şi scrieţi într-o carte toate cele ce s-au săvârşit".