Biblia

Căutare

3590 rezultate pentru: i-a

• Estera 9:14 - Şi a poruncit regele să se facă aşa; s-a dat poruncă în Suza şi pe cei zece fii ai lui Aman i-au spânzurat.
• Estera 9:15 - Şi s-au adunat Iudeii cei din Suza şi în ziua a paisprezecea a lunii lui Adar şi au omorât trei sute de oameni, dar la jaf nu şi-au întins mâinile.
• Estera 9:16 - Iar ceilalţi Iudei care se aflau în ţările regelui s-au adunat ca să-şi apere viaţa lor şi să fie netulburaţi de vrăjmaşii lor. Aceştia au omorât din duşmanii lor şaptezeci şi cinci de mii, iar la jaf nu şi-au întins mâinile.
• Estera 10:3 - De asemenea e arătat acolo că iudeul Mardoheu era al doilea după regele Artaxerxe, mare înaintea Iudeilor şi iubit între mulţimile fraţilor săi, căci căuta binele poporului său şi vorbea în folosul neamului lui. Şi zicea Mardoheu: "De la Dumnezeu a fost aceasta, că eu mi-am adus aminte de visul pe care l-am visat despre aceste întâmplări, că n-a rămas neîmplinit nimic din el. Izvorul cel mic s-a făcut râu mare şi a fost lumină, soare şi mulţime de apă; acest râu este Estera, pe care şi-a luat-o de femeie regele şi a făcut-o regină. Iar cei doi balauri sunt eu şi Aman. Popoarele sunt cei ce s-au unit să stârpească numele Iudeilor; iar poporul meu sunt Israeliţii, care au strigat către Dumnezeu şi au fost izbăviţi. A izbăvit Dumnezeu pe poporul Său şi ne-a izbăvit Domnul din toate relele acestea. Săvârşit-a Dumnezeu semne şi minuni mari, cum n-au fost printre neamuri. Aşa a rânduit Dumnezeu doi sorţi: unul pentru poporul lui Dumnezeu, iar celălalt pentru neamuri. Aceşti doi sorii au ieşit în ceasul, la vremea şi în ziua judecăţii înaintea lui Dumnezeu şi a tuturor neamurilor. Atunci şi-a adus aminte Domnul de poporul Său şi a dat dreptate moştenirii Sale. Aceste zile ale lunii lui Adar, adică a paisprezecea şi a cincisprezecea ale acestei luni, se vor prăznui veşnic cu alai, cu bucurie şi veselie înaintea lui Dumnezeu în poporul Său Israel. în anul al patrulea al domniei lui Ptolomeu şi a Cleopatrei, Dositei, care se spune că a fost preot şi levit şi Ptolomeu, fiul său, au adus în Alexandria această scrisoare despre Purim. Această scrisoare se spune că a tâlcuit-o Lisimah, fiul lui Ptolomeu, care fusese la Ierusalim.
• Iov 1:14 - A sosit un vestitor la Iov şi i-a spus: "Boii erau la arătură şi asinele păşteau pe lângă ei;
• Iov 1:15 - Atunci Sabeenii au năvălit asupra lor, au pus mâna pe vite, şi pe robi i-au trecut prin ascuţişul sabiei. Şi am scăpat numai eu singur şi am venit să-ţi dau de veste !"
• Iov 1:16 - Nu a sfârşit vorba bine şi altul a sosit şi a spus: "Focul lui Dumnezeu a căzut din cer şi a ars oile tale şi pe robii tăi şi i-a mistuit. Şi am scăpat numai eu singur şi am venit să-ţi dau de veste !"
• Iov 1:17 - Nu a sfârşit vorba bine şi altul a sosit şi a spus: "Caldeii, împărţiţi în trei cete, au dat năvală peste cămilele tale şi le-au ridicat şi pe robi i-au trecut prin ascuţişul sabiei. Şi am scăpat numai eu singur şi am venit să-ţi dau de veste !"
• Iov 1:20 - Atunci Iov s-a sculat şi-a sfâşiat veşmântul, s-a ras pe cap şi, căzând la pământ, s-a închinat,
• Iov 2:10 - Dar Iov i-a răspuns: "Vorbeşti cum ar vorbi una din femeile nebune ! Ce ? Dacă am primit de la Dumnezeu cele bune, nu vom primi oare şi pe cele rele ?" Şi în toate acestea, Iov n-a păcătuit de loc cu buzele sale.
• Iov 2:12 - Şi când ei şi-au ridicat ochii de departe nu l-au mai recunoscut. Atunci au slobozit glasurile lor, s-au tânguit şi şi-au sfâşiat fiecare veşmântul şi şi-au presărat capul cu ţărână.
• Iov 3:11 - De ce n-am murit când eram în sânul mamei mele ? Şi nu mi-am dat duhul, ieşind din pântecele ei ?
• Iov 3:12 - De ce m-au primit cei doi genunchi şi de ce cei doi sâni mi-au dat să sug ?
• Iov 3:14 - Cu împăraţii şi cu dregătorii pământului, care şi-au zidit morminte în singurătate,
• Iov 4:5 - Acum când ţi-a venit şi ţie rândul, eşti la strâmtorare şi ţi-ai pierdut firea; acum când lovitura te-a ajuns, te-ai spăimântat !
• Iov 4:14 - Cutremur m-a apucat şi fiori mi-au scuturat toate oasele.
• Iov 7:3 - Astfel şi eu am avut parte de luni de durere, şi mi-au fost date nopţi de suferinţă.
• Iov 7:20 - Dacă am greşit, ce ţi-am făcut ţie, Păzitorule de oameni ? De ce m-ai luat ţintă pentru săgeţile Tale şi de ce ţi-am ajuns povară ?
• Iov 8:4 - Dacă feciorii tăi au păcătuit faţă de El, El i-a lăsat să se prăbuşească sub povara nelegiuirii lor.
• Iov 9:5 - El mişcă munţii din loc fără ca ei să prindă de veste că El i-a răsturnat în mânia Lui.
• Iov 9:30 - Dacă m-aş spăla cu zăpadă şi mi-aş curăţi mâinile cu leşie,
• Iov 10:12 - Apoi mi-ai dat viaţă, şi bunăvoinţa Ta şi purtarea Ta de grijă au ţinut vie suflarea mea,
• Iov 14:5 - Deoarece zilele lui sunt măsurate şi ştii socoteala lunilor lui şi i-ai pus un hotar peste care nu va trece.
• Iov 14:13 - O, de m-ai ascunde în împărăţia morţilor, ca să mă ţii acolo până când va trece mânia Ta, şi de mi-ai soroci o vreme, când iarăşi să-ţi aduci aminte de mine !
• Iov 16:7 - În ceasul de faţă, Dumnezeu mi-a luat toată vlaga; toată ticăloşia mea mă împresoară, Doamne !
• Iov 18:17 - Pomenirea lui se şterge de pe pământ şi în toată lumea numele i-a pierit.
• Iov 18:18 - De la lumină i-au dat brânci în întuneric şi de pretutindeni e scos afară.
• Iov 19:9 - M-a dezbrăcat de mărirea mea şi mi-a smuls cununa de pe cap.
• Iov 19:20 - Oasele mele ies afară din piele şi nu mi-au mai rămas tefere decât gingiile.
• Iov 23:5 - Aş şti atunci cuvintele cu care mi-ar răspunde şi aş înţelege rostul spuselor Lui.
• Iov 23:6 - Şi-ar dezlănţui El oare toată puterea în cearta Lui cu mine ? Nu, El ar sta şi m-ar asculta.
• Iov 27:18 - Casa pe care şi-a zidit-o este casa unei molii şi ca o colibă pe care şi-o face un pândar.
• Iov 28:9 - Dar omul a ajuns cu mâna lui la aceste stânci de cremene şi munţii i-a răsturnat din temelie.
• Iov 28:27 - Atunci El a văzut înţelepciunea ş i a cântărit-o, atunci a pus-o în lumină şi i-a măsurat adâncimea.
• Iov 30:11 - Cel ce şi-a deznodat ştreangul robiei mă asupreşte şi tot aşa cel ce şi-a scos zăbalele din gură.
• Iov 30:12 - În dreapta mea se ridică martori potrivnici mie, în cursa lor au prins picioarele mele şi şi-au croit drumuri împotrivă-mi.
• Iov 30:19 - Mi-a dat brânci în noroi şi am ajuns să fiu la fel cu praful şi cu cenuşa.
• Iov 30:27 - Măruntaiele mele au fiert în clocote fără încetare; zile de jale grea mi-au sosit înainte.
• Iov 31:24 - Mi-am pus eu încrederea în aur sau am zis aurului lămurit: Tu eşti nădejdea mea ?
• Iov 32:7 - Mi-am zis: vârsta trebuie să vorbească şi mulţimea anilor să ne înveţe înţelepciunea.
• Iov 34:13 - Cine i-a încredinţat cârmuirea pământului şi cine i-a dat în grijă această lume întreagă ?
• Iov 36:23 - Cine I-a dat învăţătură cum să se poarte ? Şi cine poate să-I spună: "Aceasta ai făcut-o rău ?"
• Iov 37:20 - Acum, când eu vorbesc, cine-I dă de veste ce zic eu ? Când a vorbit cineva ceva, El o ştie fiindcă I-a Spus altul ?
• Iov 38:1 - Atunci Dumnezeu i-a răspuns lui Iov, din sânul vijeliei, şi i-a zis:
• Iov 38:9 - Şi când i-am dat ca veşmânt negura şi norii drept scutece,
• Iov 38:10 - Apoi i-am hotărnicit hotarul Meu şi i-am pus porţi şi zăvoare
• Iov 38:12 - Ai poruncit tu dimineţii, vreodată în viaţa ta, şi i-ai arătat aurorei care este locul ei,
• Iov 38:36 - Cine a pus atâta înţelepciune în pasărea ibis sau cine i-a dat pricepere cocoşului ?
• Iov 39:6 - I-am dat pustiul ca să-l locuiască şi pământul sărat i l-am hărăzit ocol;
• Iov 39:19 - Tu eşti cel ce dai putere calului ? Tu i-ai împodobit gâtul cu falnica lui coamă ?