Biblia

Căutare

22014 rezultate pentru: Ce

• Iacov 1:5 - Şi de este cineva din voi lipsit de înţelepciune, să o ceară de la Dumnezeu, Cel ce dă tuturor fără deosebire şi fără înfruntare; şi i se va da.
• Iacov 1:6 - Să ceară însă cu credinţă, fără să aibă nici o îndoială, pentru că cine se îndoieşte este asemenea valului mării, mişcat de vânt şi aruncat încoace şi încolo.
• Iacov 1:7 - Să nu gândească omul acela că va lua ceva de la Dumnezeu.
• Iacov 1:9 - Iar fratele cel smerit să se laude întru înălţimea sa,
• Iacov 1:10 - Şi cel bogat întru smerenia sa, pentru că va trece ca floarea ierbii.
• Iacov 1:12 - Fericit este bărbatul care rabdă ispita, căci lămurit făcându-se va lua cununa vieţii, pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce Îl iubesc pe El.
• Iacov 1:15 - Apoi pofta, zămislind, naşte păcat, iar păcatul, odată săvârşit, aduce moarte.
• Iacov 1:17 - Toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de sus este, pogorându-se de la Părintele luminilor, la Care nu este schimbare sau umbră de mutare.
• Iacov 1:18 - După voia Sa ne-a născut prin cuvântul adevărului, ca să fim începătură făpturilor Lui.
• Iacov 1:19 - Să ştiţi, iubiţii mei fraţi: orice om să fie grabnic la ascultare, zăbavnic la vorbire, zăbavnic la mânie.
• Iacov 1:21 - Pentru aceea, lepădând toată spurcăciunea şi prisosinţa răutăţii, primiţi cu blândeţe cuvântul sădit în voi, care poate să mântuiască sufletele voastre.
• Iacov 1:22 - Dar faceţi-vă împlinitori ai cuvântului, nu numai ascultători ai lui, amăgindu-vă pe voi înşivă.
• Iacov 1:24 - S-a privit pe sine şi s-a dus şi îndată a uitat ce fel era.
• Iacov 1:25 - Cine s-a uitat, însă, de aproape în legea cea desăvârşită a libertăţii şi a stăruit în ea, făcându-se nu ascultător care uită, ci împlinitor al lucrului, acela fericit va fi în lucrarea sa.
• Iacov 1:26 - Dacă cineva socoteşte că e cucernic, dar nu îşi ţine limba în frâu, ci îşi amăgeşte inima, cucernicia acestuia este zadarnică.
• Iacov 1:27 - Cucernicia curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu şi Tatăl, aceasta este: să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor, şi să ne păzim pe noi fără de pată din partea lumii.
• Iacov 2:3 - Iar voi puneţi ochii pe cel care poartă haină strălucită şi-i ziceţi: Tu şezi bine aici, pe când săracului îi ziceţi: Tu stai acolo, în picioare, sau: Şezi jos, la picioarele mele,
• Iacov 2:5 - Ascultaţi, iubiţii mei fraţi: Au nu Dumnezeu i-a ales pe cei ce sunt săraci în ochii lumii, dar bogaţi în credinţă şi moştenitori ai împărăţiei pe care a făgăduit-o El celor ce Îl iubesc ?
• Iacov 2:6 - Iar voi aţi necinstit pe cel sărac ! Oare nu bogaţii vă asupresc pe voi şi nu ei vă târăsc la judecăţi ?
• Iacov 2:7 - Nu sunt ei cei ce hulesc numele cel bun întru care aţi fost chemaţi ?
• Iacov 2:8 - Dacă, într-adevăr, împliniţi legea împărătească, potrivit Scripturii: "Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi", bine faceţi;
• Iacov 2:9 - Iar de căutaţi la faţa omului, faceţi păcat şi legea vă osândeşte ca pe nişte călcători de lege.
• Iacov 2:11 - Căci Cel ce a zis: "Să nu săvârşeşti adulter", a zis şi: "Să nu ucizi". Şi dacă nu săvârşeşti adulter, dar ucizi, te-ai făcut călcător de lege.
• Iacov 2:13 - Căci judecata este fără milă pentru cel care n-a făcut milă. Şi mila biruieşte în faţa judecăţii.
• Iacov 2:14 - Ce folos, fraţii mei, dacă zice cineva că are credinţă, iar fapte nu are ? Oare credinţa poate să-l mântuiască ?
• Iacov 2:15 - Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana cea de toate zilele,
• Iacov 2:16 - Şi cineva dintre voi le-ar zice: Mergeţi în pace ! Încălziţi-vă şi vă săturaţi, dar nu le daţi cele trebuincioase trupului, care ar fi folosul ?
• Iacov 2:18 - Dar va zice cineva: Tu ai credinţă, iar eu am fapte; arată-mi credinţa ta fără fapte şi eu îţi voi arăta, din faptele mele, credinţa mea.
• Iacov 2:23 - Şi s-a împlinit Scriptura care zice: "Şi a crezut Avraam lui Dumnezeu şi i s-a socotit lui ca dreptate" şi "a fost numit prieten al lui Dumnezeu".
• Iacov 2:25 - La fel şi Rahav, desfrânata, au nu din fapte s-a îndreptat când a primit pe cei trimişi şi i-a scos afară, pe altă cale ?
• Iacov 3:1 - Nu vă faceţi voi mulţi învăţători, fraţii mei, ştiind că (noi, învăţătorii) mai mare osândă vom lua.
• Iacov 3:2 - Pentru că toţi greşim în multe chipuri; dacă nu greşeşte cineva în cuvânt, acela este bărbat desăvârşit, în stare să înfrâneze şi tot trupul.
• Iacov 3:3 - Dar, dacă noi punem în gura cailor frâul, ca să ni-i supunem, ducem după noi şi trupul lor întreg.
• Iacov 3:6 - Foc este şi limba, lume a fărădelegii ! Limba îşi are locul ei între mădularele noastre, dar spurcă tot trupul şi aruncă în foc drumul vieţii, după ce aprinsă a fost ea de flăcările gheenei.
• Iacov 3:7 - Pentru că orice fel de fiare şi de păsări, de târâtoare şi de vietăţi din mare se domoleşte şi s-a domolit de firea omenească,
• Iacov 3:10 - Din aceeaşi gură ies binecuvântarea şi blestemul. Nu trebuie, fraţii mei, să fie acestea aşa.
• Iacov 3:11 - Oare izvorul aruncă din aceeaşi vână, şi apa dulce şi pe cea amară ?
• Iacov 3:12 - Nu cumva poate smochinul, fraţilor, să facă măsline, sau viţa de vie să facă smochine ? Tot aşa, izvorul sărat nu poate să dea apă dulce.
• Iacov 3:13 - Cine este, între voi, înţelept şi priceput ? Să arate, din buna-i purtare, faptele lui, în blândeţea înţelepciunii.
• Iacov 3:15 - Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, trupească, demonică.
• Iacov 3:16 - Deci, unde este pizmă şi zavistie, acolo este neorânduială şi orice lucru rău.
• Iacov 3:17 - Iar înţelepciunea cea de sus întâi este curată, apoi paşnică, îngăduitoare, ascultătoare, plină de milă şi de roade bune, neîndoielnică şi nefăţarnică.
• Iacov 3:18 - Şi roada dreptăţii se seamănă întru pace de cei ce lucrează pacea.
• Iacov 4:1 - De unde vin războaiele şi de unde certurile dintre voi ? Oare, nu de aici: din poftele voastre care se luptă în mădularele voastre ?
• Iacov 4:2 - Poftiţi şi nu aveţi; ucideţi şi pizmuiţi şi nu puteţi dobândi ce doriţi; vă sfătuiţi şi vă războiţi, şi nu aveţi, pentru că nu cereţi.
• Iacov 4:3 - Cereţi şi nu primiţi, pentru că cereţi rău, ca voi să risipiţi în plăceri.
• Iacov 4:4 - Preadesfrânaţilor ! Nu ştiţi, oare, că prietenia lumii este duşmănie faţă de Dumnezeu ? Cine deci va voi să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş lui Dumnezeu.
• Iacov 4:6 - Nu, ci dă mai mare har. Pentru aceea, zice: "Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har".
• Iacov 4:8 - Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi Se va apropia şi El de voi. Curăţiţi-vă mâinile, păcătoşilor, şi sfinţiţi-vă inimile, voi cei îndoielnici.
• Iacov 4:11 - Nu vă grăiţi de rău unul pe altul, fraţilor. Cel ce grăieşte de rău pe frate, ori judecă pe fratele său, grăieşte de rău legea şi judecă legea; iar dacă judeci legea nu eşti împlinitor al legii, ci judecător.