Biblia

Căutare

467 rezultate pentru: oşteni

• 1 Regi/1 Samuel 18:5 - David însă lucra cu pricepere peste tot, oriunde-l trimetea Saul; şi Saul l-a făcut căpetenie peste oşteni; iar aceasta a plăcut la tot poporul şi slujitorilor lui Saul.
• 1 Regi/1 Samuel 26:5 - Şi sculându-se David pe ascuns, s-a dus la locul unde se aşezase Saul cu tabăra şi a văzut David locul unde dormea Saul şi Abner, fiul lui Ner, căpetenia oştirii lui. Saul însă dormea în cort, iar oştenii erau aşezaţi împrejurul lui.
• 1 Regi/1 Samuel 26:7 - Şi au venit David şi Abişai la oamenii lui Saul, noaptea. Saul era culcat şi dormea în cort; suliţa lui era înfiptă în pământ la căpătâiul lui; iar Abner şi oştenii dormeau împrejurul lui.
• 1 Regi/1 Samuel 26:14 - A strigat David către oşteni şi către Abner, fiul lui Ner şi a zis: "Ei ! Abner !" Iar Abner a zis: "Cine eşti şi de ce strigi să-l tulburi pe rege ?"
• 1 Regi/1 Samuel 26:19 - Să asculte dar regele, stăpânul meu, cuvintele robului său: Dacă Domnul te-a îndemnat împotriva mea, să fie aceasta din partea ta jertfă cu bună mireasmă; iar dacă fiii oamenilor te-au pus la cale, blestemaţi să fie ei înaintea Domnului, căci ei m-au izgonit acum, ca să nu mai fac parte din moştenirea Domnului, zicând: Mergi de slujeşte la dumnezei străini.
• 1 Regi/1 Samuel 30:9 - Atunci s-a dus David el însuşi şi cei şase sute de bărbaţi care erau cu el şi, sosind la pârâul Besor, s-au oprit acolo cei osteniţi.
• 2 Regi/2 Samuel 10:9 - Văzând Ioab că oştirea duşmană era aşezată împotriva lui şi înainte şi în urmă, a ales oştenii cei mai de seamă ai lui Israel şi i-a pus în rânduri de luptă împotriva Sirienilor.
• 2 Regi/2 Samuel 14:7 - Şi iată s-au sculat toate rudele asupra roabei tale şi zic: "Dă-ne pe ucigaşul fratelui său să-l omorâm pentru sufletul fratelui său pe care l-a pierdut el şi vom pierde chiar şi pe moştenitorul lui". Şi aşa vor să stingă ei şi cea din urmă scânteie a mea, ca să nu mai lase bărbatului meu nici nume, nici urmaşi pe faţa pământului".
• 2 Regi/2 Samuel 14:16 - De bună seamă regele va asculta şi va izbăvi pe roaba sa din mâna oamenilor care voiesc să mă piardă împreună cu fiul meu din moştenirea lui Dumnezeu.
• 2 Regi/2 Samuel 17:2 - Şi voi năvăli asupra lui când va fi ostenit şi cu mâinile slăbănogite, şi-l voi umple de groază şi toţi oamenii care sunt cu el se vor împrăştia şi voi ucide numai pe rege,
• 2 Regi/2 Samuel 17:29 - Miere, unt, oi şi brânză de vaci şi le-au dat lui David şi oamenilor care erau cu el, căci zicea: "Poporul este flămând şi ostenit şi a suferit de sete în pustie".
• 2 Regi/2 Samuel 20:19 - Eu sunt din cetăţile paşnice şi credincioase ale lui Israel, şi tu voieşti să strici o cetate şi încă mama cetăţilor lui Israel. De ce să strici tu moştenirea Domnului ?"
• 2 Regi/2 Samuel 21:3 - "Ce să fac pentru voi, a zis David către Ghibeoniţi, şi cu ce să vă împac, ca să binecuvântaţi moştenirea Domnului ?"
• 3 Regi/1 Împărați 8:36 - Atunci Tu să asculţi din cer şi să ierţi păcatul robilor Tăi şi al poporului Tău Israel, arătându-le calea cea bună pe care să meargă, şi să trimiţi ploaie pământului Tău pe care l-ai dat poporului Tău de moştenire !
• 3 Regi/1 Împărați 8:51 - Căci ei sunt poporul Tău şi moştenirea Ta, pe care l-ai scos din Egipt, din cuptorul cel de fier !
• 3 Regi/1 Împărați 8:53 - Că Tu ţi r-ai ales spre moştenire dintre toata popoarele pământului, precum ai grăit prin Moise, robul Tău, când ai scos pe părinţii noştri din Egipt, Stăpâne Doamne !"
• 3 Regi/1 Împărați 12:16 - Iar când toţi Israeliţii au văzut că regele n-a vrut să-i asculte, a răspuns şi poporul regelui şi i-a zis: "Ce parte avem noi cu David ? Nici o moştenire nu avem noi cu fiul lui Iesei. Pleacă, dar, la corturile tale, Israele ! Şi tu, Davide, cunoaşte-ţi acum casa ta ! Şi s-a împrăştiat Israel la corturile lui.
• 3 Regi/1 Împărați 12:24 - Aşa zice Domnul: Să nu mergeţi, nici să nu începeţi război cu fraţii voştri, fiii lui Israel. Să vă întoarceţi fiecare la casele voastre, căci de la Mine a fost aceasta ! Şi au ascultat ei de cuvântul Domnului şi s-au întors înapoi după cuvântul Domnului. Şi a răposat regele Solomon cu părinţii lui şi a fost înmormântat la un loc cu părinţii lui în cetatea lui David, tatăl său; iar în locul lui în Ierusalim s-a făcut rege Roboam, fiul său. Roboam era de patruzeci şi unu de ani când s-a făcut rege şi şaptesprezece ani a domnit el în Ierusalim. Pe mama lui o chema Naama şi a fost fiica lui Ana, fiul lui Nahaş, regele fiilor Amoniţilor. Şi a făcut fapte ce nu erau plăcute înaintea ochilor Domnului şi nici n-a umblat pe căile lui David, strămoşul său. Solomon însă avusese un rob, un om din muntele lui Efraim, pe care-l chema Ieroboam, iar pe mama lui o chema Ţerua, femeie desfrânată. Şi l-a pus Solomon între dregătorii cei peste lucrătorii de corvoadă ai casei lui Iosif. Şi a zidit lui Solomon cetatea Tirţa, din muntele lui Efraim. Şi avea sub el trei sute de care cu cai. El a zidit Milo cu lucrătorii de corvoadă ai casei lui Efraim; tot el a reparat şi stricăciunile de la cetatea lui David şi a fost conducător peste regat. Şi a căutat Solomon să-l omoare. şi s-a temut Ieroboam şi a fugit la; Şişac, regele Egiptului. şi a fost la Şişac până a murit Solomon. şi a auzit Ieroboam, pe când se afla încă în Egipt, că a murit Solomon. A şoptit el la urechile lui Şişac, regele Egiptului, zicând: "Dă-mi drumul, ca să mă duc în ţara mea". Ţi i-a zis Şişac: Cere ce doreşti şi îţi voi da. Şi Şişac i-a dat lui Ieroboam de femeie pe Ano, sora cea mai mare a Tafnesei, femeia lui. Aceasta era cea mai mare între fiicele regelui, şi i-a născut lui Ieroboam pe Abia, fiul lui. Şi a zis Ieroboam lui Şişac: "De bună seamă, dă-mi drumul, că am să mă duc". Şi a plecat Ieroboam din Egipt şi a venit în pământul Tirţa, din muntele Efraim. Şi s-a adunat acolo toată seminţia lui Efraim. Şi a zidit Ieroboam acolo tabere. Şi i s-a îmbolnăvit copilul lui de o boală foarte grea. Şi s-a dus Ieroboam să întrebe pentru copil. Şi a zis către Ano, femeia lui: "Scoală-te şi du-te de întreabă pe un om al lui Dumnezeu pentru copil dacă el are să scape cu viaţă din boala lui". Şi era un om în Şilo, pe care-l chema Ahia. Acesta era un bărbat ca de şaizeci de ani şi cuvântul Domnului era cu el. Şi a zis Ieroboam către femeia lui: "Scoală-te şi ia în mâna ta pentru omul lui Dumnezeu pâini şi turte pentru copiii lui şi struguri şi un ulcior cu miere". şi s-a sculat femeia şi a luat în mâna ei pâini şi două turte, struguri şi un ulcior cu miere pentru Ahia. Şi omul acesta era bătrân şi nu putea să vadă, căci ochii lui i se uscaseră de bătrâneţe. Şi s-a sculat şi a plecat din Tirţa. Şi, pe când venea ea în cetate la Ahia Şilonitul, a zis Ahia către fiul lui: "Ieşi pentru întâmpinarea Anoei, femeia lui Ieroboam, şi-i spune: Intră şi nu sta, căci aşa zice Domnul: Eu sunt trimis la tine ca să-ţi vestesc lucruri grozave ! şi a intrat Ano la omul lui Dumnezeu. Şi i-a zis Ahia: Pentru ce mi-ai adus pâinile, strugurii şi ulciorul cu miere ? Aşa zice Domnul: "Iată, tu vei pleca de la mine, şi când vei intra în Tirţa, în cetate, îţi vor ieşi locuitorii în întâmpinare şi îţi vor spune: Copilul a murit. Căci aşa zice Domnul: Iată, Eu voi pierde din ai lui Ieroboam pe tot sufletul de parte bărbătească. Cine va muri din ai lui Ieroboam în cetate, pe acela îl vor linge câinii; iar cine va muri în câmp, pe acela păsările cerului îl vor mânca şi copilul va fi mult jelit. Vai, Doamne, căci numai în el din casa lui Ieroboam s-a găsit ceva bun înaintea Domnului". Şi a plecat înapoi femeia când a auzit aceasta. şi când a intrat în Tirţa, copilul a murit. Şi i-a ieşit în întâmpinare ţipătul cel de jale. şi s-a dus Ieroboam la Sichem, cetatea cea din muntele lui Efraim. Şi s-au adunat acolo seminţiile lui Israel. Şi a mers acolo şi Roboam, fiul lui Solomon. şi cuvântul Domnului a fost către Şemaia Enlamitul, zicând: "Ia-ţi o haină nouă, care n-a fost spălată cu apă, şi o rupe în douăsprezece bucăţi şi i le dă lui Ieroboam şi-i spune: "Aşa zice Domnul: Ia-ţi pentru tine zece bucăţi, ca să te încingi". Şi a luat Ieroboam, şi a zis Şemaia: "Aşa zice Domnul: Să fii peste cele zece seminţii ale lui Israel !" şi a zis poporul către Roboam, fiul lui Solomon: "Tatăl tău a pus jug greu pe noi şi şi-a îngreuiat bucatele mesei lui; tu însă acum uşurează-l de pe noi şi-ţi vom sluji ţie !" Şi a zis Roboam către popor: "Până în trei zile eu vă voi da răspunsul". Şi a zis Roboam: "Aduceţi-mi pe cei bătrâni, ca să mă sfătuiesc cu ei pentru cuvântul care voi răspunde poporului în ziua a treia". Şi a grăit Roboam la urechile lor pentru cuvântul care i-a trimis poporul la el. Şi au zis bătrânii poporului pentru acel cuvânt, care i-a grăit poporul. şi a lepădat Roboam sfatul lor, pentru că nu se potrivea cu părerea lui. Şi a trimis şi a adunat pe cei ce crescuseră împreună cu el şi le-a grăit: "Acestea şi acestea a trimis poporul la mine, ca să-mi spună". şi au zis cei ce crescuseră împreună cu el: "Aşa vei grăi poporului: Degetul meu cel mic este mai gros decât mijlocul tatălui meu. Tatăl meu v-a biciuit cu biciul, iar eu vă voi bate cu scorpioane". Şi i-a plăcut lui Roboam acest cuvânt şi a răspuns el poporului în felul cum l-au sfătuit cei ce crescuseră şi copilăriseră împreună cu el. Şi a zis tot poporul, fiecare cu vecinul său până într-un om, şi au strigat toţi cu glas mare şi au zis: "Nici o parte n-avem noi cu David, nici o moştenire cu fiul lui Iesei ! Fiecare la corturile sale, Israele ! Căci omul acesta n-a fost nici căpetenie şi nici conducător peste regat". Şi s-a împrăştiat tot poporul de la Sichem şi s-a dus fiecare la cortul lui. Iar Roboam, scăpând cu fuga, s-a suit în una din căruţele lui şi a venit la Ierusalim. Şi l-au urmat numai seminţia lui Iuda şi seminţia lui Veniamin. Iar când a fost începutul anului, Roboam a adunat pe toţi bărbaţii lui Iuda şi ai lui Veniamin şi a plecat ca să se bată cu Ieroboam la Sichem. Şi a fost cuvântul Domnului către Şemaia, omul lui Dumnezeu, zicând: "Spune-i lui Roboam, regele lui Iuda, şi la toată casa lui Iuda şi a lui Veniamin şi la celălalt popor, zicând: Aşa zice Domnul, să nu mergeţi, nici să începeţi război cu fraţii voştri, fiii lui Israel, ci să vă întoarceţi fiecare la corturile voastre, că de la Mine a fost aceasta !" Şi au ascultat ei de cuvântul Domnului şi s-au oprit de a mai începe războiul, după cuvântul Domnului.
• 3 Regi/1 Împărați 21:3 - Nabot însă a zis către Ahab: "Să mă ferească Dumnezeu să-ţi dau eu moştenirea părinţilor mei !"
• 3 Regi/1 Împărați 21:4 - Şi a venit Ahab acasă trist şi mânios pentru cuvântul care i-l spusese Nabot Izreeliteanul, zicând: Nu-îi dau moştenirea părinţilor mei. Şi cu duhul tulburat, s-a culcat în patul său, s-a întors cu faţa la perete şi n-a mâncat.
• 3 Regi/1 Împărați 21:6 - Iar el a zis: "Când am vorbit cu Nabot Izreeliteanul şi i-am zis: Dă-mi via ta pe bani, sau dacă vrei, să-îi dau altă vie în locul ei, el a zis: Nu-ţi dau via mea, că este moştenirea părinţilor mei".
• 3 Regi/1 Împărați 21:19 - Şi spune-i: Aşa grăieşte Domnul: Ai ucis şi vrei încă să intri în moştenire ? Şi să-i mai spui: Aşa zice Domnul: În locul unde au lins câinii sângele lui Nabot, acolo vor linge câinii şi sângele tău !",
• 4 Regi/2 Împărați 10:25 - Iar după ce s-a isprăvit arderea de tot, Iehu a zis către oştenii săi şi către căpeteniile lor: "Duceţi-vă şi-i ucideţi şi să nu scape nici unul". Oştenii şi căpeteniile i-au lovit cu ascuţişul sabiei şi i-au aruncat acolo.
• 4 Regi/2 Împărați 11:11 - Şi s-au aşezat oştenii, fiecare cu arma în mână, împrejurul regelui, de la dreapta templului până la stânga lui şi până la jertfelnic.
• 4 Regi/2 Împărați 21:14 - Şi voi lepăda rămăşita moştenirii Mele şi-i voi da în mâinile vrăjmaşilor lor, şi vor fi de pradă şi de jaf pentru toţi prietenii lor,
• 4 Regi/2 Împărați 25:19 - Iar din cetate a luat un eunuc, care era căpetenie peste oşteni şi cinci oameni, care stăteau înaintea regelui şi care acum se aflau în cetate; pe căpetenia cea mare a oştirii, care înscria la oaste poporul şi şaizeci de oameni din poporul ţării, care se aflau în cetate.
• 1 Paralipomena/1 Cronici 11:26 - Iar dintre oştenii cei mai de seamă erau: Asael, fratele lui Ioab; Elhanan, fiul lui Dodo, din Betleem;
• 1 Paralipomena/1 Cronici 12:36 - Din Aşer au venit oşteni, gata de luptă, patruzeci de mii;
• 1 Paralipomena/1 Cronici 12:38 - Toţi aceşti oşteni, gata de luptă şi cu toată inima, au venit la Hebron să facă rege pe David peste Israel. Dar şi toţi ceilalţi Israeliţi erau într-un cuget pentru a fi făcut rege David.
• 1 Paralipomena/1 Cronici 16:18 - Zicând: ţie-ţi voi da pământul Canaan, ca partea voastră de moştenire.
• 1 Paralipomena/1 Cronici 19:10 - Ioab, văzând că are a lupta pe două laturi, una în faţă şi alta în spate, a ales oşteni din toţi cei mai de seamă din Israel şi i-a rânduit contra Sirienilor.
• 1 Paralipomena/1 Cronici 28:8 - Şi acum înaintea ochilor a tot Israelul, a adunării Domnului şi în auzul Dumnezeului nostru vă grăiesc: Păziţi şi ţineţi toate poruncile Domnului Dumnezeului vostru, ca să stăpâniţi tot pământul cel bun şi să-l lăsaţi după voi moştenire copiilor voştri pe veci.
• 2 Paralipomena/2 Cronici 6:27 - Atunci să asculţi din cer şi să ierţi păcatul robilor Tăi, al poporului Tău Israel, arătându-le calea cea bună pe care să meargă, şi să trimiţi ploaie pământului Tău, pe care l-ai dat poporului Tău de moştenire.
• 2 Paralipomena/2 Cronici 20:11 - Iată ei vor să ne răsplătească, fiindcă au venit să ne izgonească din stăpânirea Ta care ne-ai dat-o de moştenire.
• 2 Paralipomena/2 Cronici 32:32 - Celelalte fapte ale lui Iezechia şi milosteniile lui sunt scrise în vedenia lui Isaia-proorocul, fiul lui Amos, şi în cartea regilor lui Iuda şi Israel.
• Ezdra 9:12 - Deci pe fetele voastre să nu le daţi după feciorii lor şi pe fetele lor să nu le luaţi pentru feciorii voştri şi pacea lor şi bunurile lor să nu le căutaţi în veci, ca să vă întăriţi şi să vă hrăniţi cu bunătăţile pământului aceluia şi să-l lăsaţi moştenire veşnică fiilor voştri.
• Neemia 9:23 - Tu ai înmulţit pe fiii lui ca stelele cerului şi i-ai dus în ţara de care ai spus părinţilor lor că o vor moşteni.
• Neemia 9:24 - Şi fiii lor au intrat şi au moştenit ţara aceea; ai supus înaintea lor pe locuitorii pământului aceluia, pe Canaanei şi i-ai dat pe aceştia în mâna lor cu regele şi cu tot poporul băştinaş, ca să le facă ce vor vrea.
• Estera 4:17 - Atunci s-a dus Mardoheu şi a făcut cum îi poruncise Estera. El s-a rugat Domnului, pomenind toate lucrurile Domnului şi zicând: "Doamne, Doamne, Împărate atotţiitorule, toţi sunt în puterea Ta şi nu este cine să se împotrivească ţie când vei voi să izbăveşti pe Israel. Tu ai făcut cerul şi pământul şi toate cele minunate de sub cer. Tu eşti Domnul tuturor şi nu este cine să se împotrivească ţie, Doamne ! Tu toate le ştii Doamne, Tu ştii că eu nu din mândrie, nici din trufie, nici ca să jignesc nu m-am închinat lui Aman cel mândru, căci eu cu plăcere m-aş fi apucat să sărut tălpile picioarelor lui pentru izbăvirea lui Israel. Dar eu am făcut aceasta ca să nu dau slavă oamenilor mai presus de slava lui Dumnezeu şi nu m-am închinat nimănui, decât numai ţie, Domnului meu şi nici nu voi face aceasta din mândrie. Şi acum, Doamne Dumnezeule, Împărate, Dumnezeul lui Avraam, cruţă pe poporul Tău, căci se pune la cale pieirea noastră şi voiesc să piardă moştenirea Ta cea dintru început. Nu trece cu vederea partea Ta pe care ai răscumpărat-o pentru Tine din ţara Egiptului. Auzi rugăciunea mea şi Te milostiveşte spre moştenirea Ta; întoarce plânsul nostru în veselie ca, vii fiind noi, să lăudăm numele Tău, Doamne, şi nu astupa gura celor ce Te preamăresc pe Tine". Şi toţi Israeliţii au strigat din toate puterile lor că moartea era înaintea ochilor lor. Şi a alergat şi Estera la Domnul, cuprinsă de groaza morţii şi, dezbrăcându-se de hainele slavei sale, s-a îmbrăcat în haine de deznădejde şi de jale, iar în locul unsorilor celor scumpe, cu cenuşă şi cu ţărână şi-a presărat capul său; şi-a smerit cumplit trupul său şi tot locul împodobit altădată l-a umplut de păr smuls din capul său şi, rugându-se Domnului, Dumnezeului lui Israel, a zis: "Domnul meu, numai Tu singur eşti Împăratul nostru; ajută-mi mie celei singuratice şi fără ajutor afară de Tine, că pieirea mea e aproape ! Eu am auzit, Doamne, de la tatăl meu, în neamul meu părintesc, că Tu ţi-ai ales pe Israel din toate popoarele şi pe părinţii noştri din toţi strămoşii lor, ca să fie moştenirea Ta veşnică şi ai făcut pentru ei toate câte ai zis. Acum noi am greşit înaintea Ta şi Tu ne-ai dat în mâinile vrăjmaşilor noştri, pentru că am lăudat pe dumnezeii lor; drept eşti Tu, Doamne ! Dar ei acum nu se mai mulţumesc cu robia noastră amară, ci şi-au dat mâna cu idolii lor, ca să răstoarne poruncile gurii Tale şi să stârpească moştenirea Ta şi să astupe gura celor ce Te slăvesc pe Tine şi să stingă slava casei Tale şi jertfelnicul Tău, să dezlege gura popoarelor pentru a preaslăvi pe dumnezeii lor cei mincinoşi şi pentru ca regele cel pământesc să fie admirat totdeauna. Nu da, Doamne, sceptrul Tău dumnezeilor celor ce nu sunt, ca să nu se bucure vrăjmaşii de căderea noastră, ci întoarce uneltirea lor asupra lor înşişi, iar pe uneltitorul împotriva noastră dă-l ruşinii. Adu-ţi aminte, Doamne, arată-Te nouă în vremea necazului nostru şi-mi dă mie curaj. Împărate al dumnezeilor şi Stăpâne a toată stăpânirea, dăruieşte gurii mele cuvânt cu trecere înaintea leului acestuia şi umple inima lui de ură către cel ce ne prigoneşte pe noi, spre pieirea lui şi a celor de un gând cu el. Iar pe noi ne izbăveşte cu mâna Ta şi-mi ajută mie celei singure, care nu am alt ajutor decât pe Tine, Doamne; Tu ai ştiinţă de toate şi cunoşti că eu urăsc slava celor fără de lege şi mi-e silă de patul celor netăiaţi împrejur şi de tot cel de alt neam. De asemenea cunoşti nevoia mea, că nu pot suferi semnul mândriei mele care se află pe capul meu în zilele când mă arăt, mi-e silă de el, ca de o haină întinată cu sânge şi nici nu-l port când sunt singură. Roaba Ta n-a mâncat din masa lui Aman, nici n-a preţuit ospăţul regesc; vin jertfit la idoli n-am băut, nici nu s-a veselit roaba Ta din vremea schimbării soartei mele şi până acum decât numai de Tine, Doamne Dumnezeul lui Avraam. Dumnezeule, Cel ce ai putere peste toate, auzi glasul celor fără de nădejde şi ne izbăveşte din mâinile uneltitorilor de rele, scăpându-mă din frica mea".
• Estera 9:22 - Întrucât acestea sunt zilele în care Iudeii au fost lăsaţi în pace de vrăjmaşii lor şi întrucât aceasta este luna în care întristarea lor s-a prefăcut în bucurie şi tânguirea în zi de sărbătoare. Să facă dar din ele zile de petrecere şi de veselie, trimiţându-şi unii altora daruri şi dând milostenie la săraci.
• Estera 10:3 - De asemenea e arătat acolo că iudeul Mardoheu era al doilea după regele Artaxerxe, mare înaintea Iudeilor şi iubit între mulţimile fraţilor săi, căci căuta binele poporului său şi vorbea în folosul neamului lui. Şi zicea Mardoheu: "De la Dumnezeu a fost aceasta, că eu mi-am adus aminte de visul pe care l-am visat despre aceste întâmplări, că n-a rămas neîmplinit nimic din el. Izvorul cel mic s-a făcut râu mare şi a fost lumină, soare şi mulţime de apă; acest râu este Estera, pe care şi-a luat-o de femeie regele şi a făcut-o regină. Iar cei doi balauri sunt eu şi Aman. Popoarele sunt cei ce s-au unit să stârpească numele Iudeilor; iar poporul meu sunt Israeliţii, care au strigat către Dumnezeu şi au fost izbăviţi. A izbăvit Dumnezeu pe poporul Său şi ne-a izbăvit Domnul din toate relele acestea. Săvârşit-a Dumnezeu semne şi minuni mari, cum n-au fost printre neamuri. Aşa a rânduit Dumnezeu doi sorţi: unul pentru poporul lui Dumnezeu, iar celălalt pentru neamuri. Aceşti doi sorii au ieşit în ceasul, la vremea şi în ziua judecăţii înaintea lui Dumnezeu şi a tuturor neamurilor. Atunci şi-a adus aminte Domnul de poporul Său şi a dat dreptate moştenirii Sale. Aceste zile ale lunii lui Adar, adică a paisprezecea şi a cincisprezecea ale acestei luni, se vor prăznui veşnic cu alai, cu bucurie şi veselie înaintea lui Dumnezeu în poporul Său Israel. în anul al patrulea al domniei lui Ptolomeu şi a Cleopatrei, Dositei, care se spune că a fost preot şi levit şi Ptolomeu, fiul său, au adus în Alexandria această scrisoare despre Purim. Această scrisoare se spune că a tâlcuit-o Lisimah, fiul lui Ptolomeu, care fusese la Ierusalim.
• Iov 20:29 - Aceasta este partea hărăzită de Dumnezeu omului nelegiuit, aceasta este moştenirea pe care el o primeşte de la Domnul".
• Iov 27:13 - Iată partea pe care Dumnezeu o păstrează celui rău şi moştenirea pe care asupritorii vor primi-o de la Cel Atotputernic.
• Iov 42:15 - Iar în toată ţara nu se găseau femei atât de frumoase ca fetele lui Iov, şi tatăl lor le-a făcut părtaşe la moştenire, lângă fraţii lor.
• Psalmi 1:8 - Cere de la Mine şi-ţi voi da neamurile moştenirea Ta şi stăpânirea Ta, marginile pământului.
• Psalmi 2:8 - Cere de la Mine şi-Ţi voi da neamurile moştenirea Ta şi stăpânirea Ta marginile pământului.
• Psalmi 6:6 - Ostenit-am întru suspinul meu, spăla-voi în fiecare noapte patul meu, cu lacrimile mele aşternutul meu voi uda.
• Psalmi 15:5 - Domnul este partea moştenirii mele şi a paharului meu. Tu eşti Cel care îmi aşezi mie iarăşi moştenirea mea.
• Psalmi 15:6 - Sorţii mi-au căzut între cei puternici, că moştenirea mea este puternică.
• Psalmi 23:5 - Acesta va lua binecuvântare de la Domnul şi milostenie de la Dumnezeu, Mântuitorul său.