Biblia

Căutare

35610 rezultate pentru: r

• Plângeri 3:39 - De ce suspină omul toată viaţa, fiecare pentru păcatul lui ?
• Plângeri 3:40 - Să cercetăm căile noastre, luând aminte şi întorcându-ne la Domnul !
• Plângeri 3:41 - Să ridicăm inimile şi mâinile noastre la Domnul din cer !
• Plângeri 3:42 - Noi am păcătuit şi ne-am răzvrătit şi Tu ne-ai iertat.
• Plângeri 3:43 - Tu Te-ai învesmântat cu mânie şi ne-ai urmărit; Tu ai ucis fără milă;
• Plângeri 3:44 - Tu Te-ai ascuns în nori, ca să nu străbată rugăciunea la Tine;
• Plângeri 3:45 - Tu ai făcut din mine o măturătură şi un gunoi, în mijlocul popoarelor.
• Plângeri 3:46 - Toţi duşmanii noştri au deschis gura împotriva noastră;
• Plângeri 3:47 - De spaimă şi de groapă am avut parte, de pustiire şi de ruină.
• Plângeri 3:48 - Şuvoaie de apă lăcrimează ochiul meu, din pricina prăpădului fiicei poporului meu.
• Plângeri 3:49 - Ochiul meu varsă lacrimi fără încetare, căci nu este uşurare,
• Plângeri 3:50 - Până să se uite în jos şi să privească Domnul din ceruri.
• Plângeri 3:51 - Ochiul meu mă doare din pricina fiicelor cetăţii mele.
• Plângeri 3:52 - Ca pe o pasăre m-au vânat fără cuvânt vrăjmaşii mei,
• Plângeri 3:53 - Au vrut să nimicească în groapă viaţa mea, şi au aruncat cu pietre în mine.
• Plângeri 3:54 - Ape năvăleau peste capul meu şi cugetam: "Sunt pierdut !"
• Plângeri 3:55 - Chemat-am numele Tău, Doamne, din groapa cea mai dedesubt.
• Plângeri 3:56 - Tu ai auzit glasul meu: "Nu astupa urechea la suspinul şi strigătul meu".
• Plângeri 3:57 - Tu erai aproape în ziua când Te-am strigat şi ai zis: "Nu-ţi fie frică !"
• Plângeri 3:58 - O, Doamne, Tu ai judecat pricina mea, Tu ai izbăvit viaţa mea !
• Plângeri 3:59 - Văzut-ai, Doamne, apăsarea mea, ajută-mi şi-mi fă dreptate !
• Plângeri 3:60 - Tu ai văzut toată răzbunarea lor, toate uneltirile lor împotriva mea;
• Plângeri 3:61 - O, Doamne, Tu ai auzit ocările lor, toate chibzuielile lor împotriva mea,
• Plângeri 3:62 - Graiurile potrivnicilor mei şi gândul lor ascuns împotriva mea.
• Plângeri 3:63 - Priveşte: de stau sau de se scoală, eu sunt de râsul lor !
• Plângeri 3:64 - Răsplăteşte-le, Doamne, după faptele mâinilor lor,
• Plângeri 3:65 - Dă-le învârtoşare inimii, blestemul Tău să fie pentru ei !
• Plângeri 3:66 - Urmăreşte-i cu mânie şi nimiceşte-i sub cerurile Tale, Doamne !
• Plângeri 4:1 - O, cum s-a întunecat aurul, şi cel mai curat aur şi-a schimbat faţa; pietrele nestemate vărsate au fost la colţul tuturor uliţelor !
• Plângeri 4:2 - Feciorii Sionului, cei mai de seamă altădată, cântăriţi cu aur, cum au ajuns să fie socotiţi ca vasele de lut, lucru de mână de olar !
• Plângeri 4:3 - Chiar şi şacalii îşi dau sânul, ca puii lor să sugă, dar fiica poporului meu ajuns-a crudă, ca struţii în pustiu.
• Plângeri 4:4 - Din pricina setei lipitu-s-a limba sugaciului de cerul gurii lui; copiii cer pâine, dar nimeni nu le-o întinde.
• Plângeri 4:5 - Cei care mâncau odinioară mâncăruri alese cad de foame pe uliţe; cei care au fost crescuţi în purpură stau trântiţi în gunoi.
• Plângeri 4:6 - Vina fiicei poporului meu a fost mai mare decât a Sodomei, prăbuşită într-o clipă, nu de mână omenească.
• Plângeri 4:7 - Căpeteniile ei erau mai strălucitoare decât zăpada, mai albe decât laptele; trupul lor era mai roşu decât mărgeanul, ca safirul era înfăţişarea lor.
• Plângeri 4:8 - Chipul lor a ajuns mai negru decât funinginea, pe uliţe nu-i poţi cunoaşte; pielea lor s-a zbârcit pe oase, s-a uscat ca o aşchie de lemn.
• Plângeri 4:9 - Mai fericiţi au fost cei care au căzut de sabie, decât cei morţi de foame, care se prăpădesc încet, doborâţi de lipsa roadelor de pe câmp.
• Plângeri 4:10 - Femeile, deşi miloase, au fiert cu mâinile lor copiii şi i-au mâncat în vremea căderii fiicei poporului meu.
• Plângeri 4:11 - Sfârşit-a Domnul mânia, vărsat-a pe deplin urgia aprinderii Lui; şi în Sion a aprins un fac care l-a mistuit.
• Plângeri 4:12 - Nici n-ar fi putut să creadă regii pământului şi toţi locuitorii lumii că vrăjmaşul şi apăsătorul ar putea să intre pe porţile Ierusalimului !
• Plângeri 4:13 - Dar s-a întâmplat, din pricina păcatelor profeţilor (mincinoşi) şi a fărădelegilor preoţilor, care au vărsat în mijlocul lui sângele celor drepţi.
• Plângeri 4:14 - Pe uliţe rătăceau pătaţi de sânge, şi nimeni nu se atingea de hainele lor.
• Plângeri 4:15 - "Păziţi-vă ! Un necurat !" Striga lumea după ei. "Fugiţi, la o parte, nu-i atingeţi !" Şi dacă mai voiesc să rătăcească undeva - se zicea printre neamuri - n-ar trebui să rămână aici !
• Plângeri 4:16 - Faţa plină de mânie a Domnului i-a risipit pe ei. Pe preoţi nimeni nu-i mai lua în seamă, de bătrâni nu se îndura.
• Plângeri 4:17 - Şi ochii noştri se sting de supărare, aşteptând zadarnic un ajutor ! Din turnul nostru ne-am uitat departe spre un popor al cărui ajutor nu vine.
• Plângeri 4:18 - Şi pândeau paşii noştri ca să nu umblăm prin pieţele noastre. Sfârşitul nostru se apropia, sosise !
• Plângeri 4:19 - Prigonitorii noştri erau mai iuţi decât vulturii de pe cer; umblau după noi prin munţi, ne pândeau în pustiu.
• Plângeri 4:20 - Suflarea vieţii noastre, unsul Domnului, a fost prins în groapa lor - acela despre care noi ziceam: "La umbra lui vom vieţui printre popoare".
• Plângeri 4:21 - Bucură-te şi te veseleşte, fiica Edomului, tu care locuieşti în pământul Uţ; şi la tine va veni cupa; vei bea şi te vei lăsa goală.
• Plângeri 4:22 - Fărădelegea ta, o, fiică a Sionului, s-a sfârşit; la fel robia. Dar ţie îţi cercetează păcatele, o, fiică a Edomului, şi dă pe faţă fărădelegile tale !