Biblia

Căutare

3978 rezultate pentru: zis

• Neemia 2:4 - "Şi ce doreşti tu ?" - întrebă regele. Eu însă, după ce m-am rugat Dumnezeului ceresc, am zis către rege:
• Neemia 2:6 - Iar regele şi regina, care şedea lângă el, mi-au zis: "Cât timp are să dureze călătoria ta şi când ai să te întorci ?" Şi după ce am arătat cât timp am să lipsesc, regele a binevoit să mă trimită în Iuda.
• Neemia 2:7 - La plecare însă am zis către rege: "De binevoieşte regele, să-mi dea scrisori către guvernatorii de peste fluviu, ca să-mi dea drumul să pot ajunge în Iuda,
• Neemia 2:17 - Atunci însă le-am zis: "Voi vedeţi în ce stare rea ne aflăm: Ierusalimul este dărâmat şi porţile lui mistuite de foc. Hai să zidim zidurile Ierusalimului şi nu vom mai fi de batjocură !"
• Neemia 2:18 - Şi le-am istorisit cum mâna binefăcătoare a lui Dumnezeu fusese peste mine şi cum mi-a vorbit regele. Atunci ei au zis: "Hai să zidim !" Şi s-au întărit ei în această hotărâre bună.
• Neemia 2:19 - Dar auzind despre aceasta, Sanbalat Horonitul, Tobie, robul amonit şi Gheşem Arabul au râs de noi şi cu dispreţ ne-au zis: "Ce v-aţi apucat să faceţi voi aici ? Nu cumva gândiţi să vă răzvrătiţi împotriva regelui ?"Dumnezeul cel ceresc ne va ajuta, le răspunsei eu. Noi, slujitorii Lui, ne vom apuca de zidit, iar voi n-aveţi nici parte, nici drept, nici pomenire în Ierusalim".
• Neemia 4:2 - Şi de faţă cu fraţii săi şi de faţă cu ostaşii samarineni a zis: "Ce fac aceşti Iudei neputincioşi ? Se poate oare să li se îngăduie aceasta ? Se poate oare să aducă jertfe ? Se poate oare să li se îngăduie aceasta ? Se poate oare să dezgroape pietrele din movilele de moloz şi încă arse ?"
• Neemia 4:3 - Iar Tobie Amonitul de lângă el a zis: "Lasă-i să zidească, fiindcă are să vină o vulpe şi are să le strice zidul lor cel de piatră !"
• Neemia 4:10 - Iudeii însă au zis: "Puterile salahorilor au slăbit şi moloz e foarte mult; noi nu mai suntem în stare să facem zidul".
• Neemia 4:14 - Apoi am cercetat toate şi, sculându-mă, am zis celor mai de seamă şi căpeteniilor şi celuilalt popor: "Nu vă temeţi de ei ! Aduceţi-vă aminte de Domnul cel mare şi înfricoşător şi luptaţi-vă pentru fraţii voştri, pentru fiii voştri, pentru fiicele voastre, pentru femeile voastre şi pentru casele voastre !"
• Neemia 4:19 - Şi eu am zis celor mai însemnaţi şi căpeteniilor şi poporului de rând: "Lucrul este mult şi greu şi noi suntem risipiţi pe ziduri şi depărtaţi unii de alţii.
• Neemia 4:22 - Afară de aceasta, tot atunci am mai zis poporului să rămână toii în Ierusalim cu robii lor, străjuind în timpul nopţii, iar în timpul zilei lucrând.
• Neemia 5:7 - Inima mea s-a tulburat şi am dojenit aspru pe cei mai însemnaţi şi pe căpetenii. "Voi luaţi mită de la fraţii voştri", le-am zis eu. Şi am făcut împotriva lor o adunare mare,
• Neemia 5:8 - Şi le-am zis: "Noi, pe cât ne-au ajutat puterile, am răscumpărat fraţi de ai noştri, Iudei, care fuseseră vânduţi păgânilor; iar voi vindeţi pe fraţii voştri". Ei însă tăceau şi nu găseau răspuns.
• Neemia 5:9 - "Nu faceţi bine - am zis eu mai departe. Nu vi se cuvine oare să umblaţi în frica lui Dumnezeu, ca să înlăturaţi ocara neamurilor vrăjmaşe nouă ?
• Neemia 5:12 - "Se vor întoarce şi nu vom mai cere de la ei - ziseră ei. Vom face aşa cum zici tu". Atunci am chemat preoţii şi le-am poruncit să le ia jurământ că vor face aşa.
• Neemia 5:13 - Iar eu mi-am scuturat haina şi am zis: "Aşa să scuture Dumnezeu şi de casă şi de avere pe fiecare om care nu-şi va ţine cuvântul său şi aşa să fie el scuturat şi gol. "Amin" - zise toată adunarea. Atunci am preaslăvit pe Dumnezeu şi poporul şi-a împlinit cuvântul.
• Neemia 6:10 - Şi am mers eu în casa lui Şemaia, fiul lui Delaia, fiul lui Mehetabeel, şi el, încuindu-se, a zis: "Să ne adunăm în templul lui Dumnezeu, în mijlocul lui, şi să încuiem uşile, căci au să vină să te ucidă, şi au să vină noaptea să te ucidă".
• Neemia 7:3 - Şi le-am zis: "Să nu se deschidă porţile Ierusalimului până nu răsare soarele, şi să le închidă şi să le încuie în faţa voastră". Şi am pus străjeri pe locuitorii Ierusalimului, fiecare când îi venea rândul şi fiecare în fata casei sale.
• Neemia 7:65 - Şi guvernatorul le-a zis să nu mănânce din lucrurile de mare sfinţenie până nu se va ridica un preot cu Urim şi Tumim.
• Neemia 8:1 - Atunci s-a adunat tot poporul ca un singur om în piaţa cea din faţa Porţii Apelor şi a zis lui Ezdra cărturarul să aducă el cartea legii lui Moise pe care a dat-o Domnul lui Israel.
• Neemia 8:9 - Atunci Neemia, guvernatorul, Ezdra preotul şi cărturarul, şi leviţii care învăţau poporul au zis către tot poporul: "Ziua aceasta este închinată Domnului Dumnezeului vostru, să nu fiţi trişti, nici să plângeţi ! Căci tot poporul plângea, auzind cuvintele legii.
• Neemia 9:5 - Şi leviţii Iosua, Cadmiel, Bani, Haşabneia, Şerebia, Hodia, Şebania şi Petahia au zis: "Sculaţi-vă şi binecuvântaţi pe Domnul Dumnezeul vostru din veac în veac !"Dumnezeule - a zis Ezdra - slăvească-se numele Tău cel slăvit şi mai presus de urice laudă şi slăvire !
• Neemia 9:15 - Tu le-ai dat din înălţimea cerului pâine, când au flămânzit şi le-ai scos apă din piatră, când au însetat, şi le-ai zis să intre şi să moştenească ţara pe care cu jurământ le-ai făgăduit-o.
• Neemia 9:18 - Chiar când şi-au făcut un viţel turnat şi au zis: "Iată dumnezeul tău care te-a scos din Egipt !" şi s-au dedat la hule mari împotriva Ta,
• Neemia 13:11 - De aceea am mustrat pe căpetenii şi am zis: "Pentru ce a fost părăsit templul lui Dumnezeu ?" Şi i-am adunat pe leviţi şi pe cântăreţi şi i-am pus la locurile lor.
• Neemia 13:17 - Şi am mustrat pe mai-marii Iudeilor şi le-am zis: "Ce înseamnă aceste fapte urâte, pe care le faceţi voi, pângărind ziua odihnei ?
• Estera 1:10 - În ziua a şaptea, când inima regelui s-a înveselit de vin, acesta a zis către Mehuman, Bizeta, Harbona, Bigta, Abgata, Zetar şi Carcas, cei şapte eunuci care slujeau înaintea feţei regelui Artaxerxe,
• Estera 1:13 - Din pricina aceasta s-a mâniat regele tare şi s-a aprins într-însul urgie mare şi a zis către înţelepţii care ştiau datinile din trecut, (căci aşa era rânduiala ca orice pricină a regelui să se spună înaintea celor ce cunoşteau legile şi dreptul):
• Estera 2:2 - Iar oamenii regelui, care-i slujeau lui, au zis: "Să se caute pentru rege fete tinere şi frumoase.
• Estera 2:15 - Când a venit vremea Esterei, fiica lui Abihail, unchiul lui Mardoheu, care o luase la sine ca fiică, să meargă la rege, atunci ea nu a cerut nimic, decât numai ceea ce-i zisese Hegai, eunucul regelui, păzitorul femeilor. Ea a aflat trecere înaintea tuturor celor ce o vedeau.
• Estera 4:17 - Atunci s-a dus Mardoheu şi a făcut cum îi poruncise Estera. El s-a rugat Domnului, pomenind toate lucrurile Domnului şi zicând: "Doamne, Doamne, Împărate atotţiitorule, toţi sunt în puterea Ta şi nu este cine să se împotrivească ţie când vei voi să izbăveşti pe Israel. Tu ai făcut cerul şi pământul şi toate cele minunate de sub cer. Tu eşti Domnul tuturor şi nu este cine să se împotrivească ţie, Doamne ! Tu toate le ştii Doamne, Tu ştii că eu nu din mândrie, nici din trufie, nici ca să jignesc nu m-am închinat lui Aman cel mândru, căci eu cu plăcere m-aş fi apucat să sărut tălpile picioarelor lui pentru izbăvirea lui Israel. Dar eu am făcut aceasta ca să nu dau slavă oamenilor mai presus de slava lui Dumnezeu şi nu m-am închinat nimănui, decât numai ţie, Domnului meu şi nici nu voi face aceasta din mândrie. Şi acum, Doamne Dumnezeule, Împărate, Dumnezeul lui Avraam, cruţă pe poporul Tău, căci se pune la cale pieirea noastră şi voiesc să piardă moştenirea Ta cea dintru început. Nu trece cu vederea partea Ta pe care ai răscumpărat-o pentru Tine din ţara Egiptului. Auzi rugăciunea mea şi Te milostiveşte spre moştenirea Ta; întoarce plânsul nostru în veselie ca, vii fiind noi, să lăudăm numele Tău, Doamne, şi nu astupa gura celor ce Te preamăresc pe Tine". Şi toţi Israeliţii au strigat din toate puterile lor că moartea era înaintea ochilor lor. Şi a alergat şi Estera la Domnul, cuprinsă de groaza morţii şi, dezbrăcându-se de hainele slavei sale, s-a îmbrăcat în haine de deznădejde şi de jale, iar în locul unsorilor celor scumpe, cu cenuşă şi cu ţărână şi-a presărat capul său; şi-a smerit cumplit trupul său şi tot locul împodobit altădată l-a umplut de păr smuls din capul său şi, rugându-se Domnului, Dumnezeului lui Israel, a zis: "Domnul meu, numai Tu singur eşti Împăratul nostru; ajută-mi mie celei singuratice şi fără ajutor afară de Tine, că pieirea mea e aproape ! Eu am auzit, Doamne, de la tatăl meu, în neamul meu părintesc, că Tu ţi-ai ales pe Israel din toate popoarele şi pe părinţii noştri din toţi strămoşii lor, ca să fie moştenirea Ta veşnică şi ai făcut pentru ei toate câte ai zis. Acum noi am greşit înaintea Ta şi Tu ne-ai dat în mâinile vrăjmaşilor noştri, pentru că am lăudat pe dumnezeii lor; drept eşti Tu, Doamne ! Dar ei acum nu se mai mulţumesc cu robia noastră amară, ci şi-au dat mâna cu idolii lor, ca să răstoarne poruncile gurii Tale şi să stârpească moştenirea Ta şi să astupe gura celor ce Te slăvesc pe Tine şi să stingă slava casei Tale şi jertfelnicul Tău, să dezlege gura popoarelor pentru a preaslăvi pe dumnezeii lor cei mincinoşi şi pentru ca regele cel pământesc să fie admirat totdeauna. Nu da, Doamne, sceptrul Tău dumnezeilor celor ce nu sunt, ca să nu se bucure vrăjmaşii de căderea noastră, ci întoarce uneltirea lor asupra lor înşişi, iar pe uneltitorul împotriva noastră dă-l ruşinii. Adu-ţi aminte, Doamne, arată-Te nouă în vremea necazului nostru şi-mi dă mie curaj. Împărate al dumnezeilor şi Stăpâne a toată stăpânirea, dăruieşte gurii mele cuvânt cu trecere înaintea leului acestuia şi umple inima lui de ură către cel ce ne prigoneşte pe noi, spre pieirea lui şi a celor de un gând cu el. Iar pe noi ne izbăveşte cu mâna Ta şi-mi ajută mie celei singure, care nu am alt ajutor decât pe Tine, Doamne; Tu ai ştiinţă de toate şi cunoşti că eu urăsc slava celor fără de lege şi mi-e silă de patul celor netăiaţi împrejur şi de tot cel de alt neam. De asemenea cunoşti nevoia mea, că nu pot suferi semnul mândriei mele care se află pe capul meu în zilele când mă arăt, mi-e silă de el, ca de o haină întinată cu sânge şi nici nu-l port când sunt singură. Roaba Ta n-a mâncat din masa lui Aman, nici n-a preţuit ospăţul regesc; vin jertfit la idoli n-am băut, nici nu s-a veselit roaba Ta din vremea schimbării soartei mele şi până acum decât numai de Tine, Doamne Dumnezeul lui Avraam. Dumnezeule, Cel ce ai putere peste toate, auzi glasul celor fără de nădejde şi ne izbăveşte din mâinile uneltitorilor de rele, scăpându-mă din frica mea".
• Estera 5:2 - Apoi regele şi-a întins spre Estera sceptrul său cel de aur, care era în mâna sa. Atunci Estera s-a apropiat şi s-a atins de vârful sceptrului, iar regele i-a pus sceptrul pe grumazul ei şi a sărutat-o, zicându-i: "Vorbeşte-mi !" Şi ea a zis: "Stăpânul meu, eu am văzut în tine parcă pe îngerul lui Dumnezeu şi s-a tulburat inima mea de frică în faţa slavei tale, că minunat eşti stăpâne şi faţa ta este plină de har". Şi când vorbea ea, a căzut din pricina slăbiciunii şi regele s-a tulburat şi toate slugile lui o mângâiau.
• Estera 5:3 - Apoi regele i-a zis: "Ce voieşti, regină Estera şi care-ţi este cererea ? Chiar şi jumătate din regat ţi se va da".
• Estera 5:4 - Şi a zis Estera: "Eu am acum zi de sărbătoare. De binevoieşte regele, să vină cu Aman astăzi la ospăţul pe care i l-am pregătit eu".
• Estera 5:5 - Iar regele a zis: "Mergi degrabă după Aman, ca să se facă după cuvântul Esterei". Şi a venit regele cu Aman la ospăţul ce-l pregătise Estera.
• Estera 5:6 - La băutură regele a zis către Estera: "Ce dorinţă ai ? Ea ţi se va îndeplini. Care este cererea ta ? Ea ţi se va împlini chiar şi până la jumătate din regatul meu !"
• Estera 5:7 - Atunci Estera a răspuns şi a zis: "Iată dorinţa şi cererea mea:
• Estera 5:12 - "Ba şi regina Estera, a zis mai departe Aman, pe nimeni afară de mine n-a chemat cu regele la ospăţul pe care l-a pregătit. Chiar şi mâine sunt chemat la ea la ospăţ.
• Estera 5:14 - La acestea Zereş, soţia sa, şi prietenii săi i-au zis: "Să se pregătească spânzurătoare înaltă de cincizeci de coţi şi mâine dimineaţă cere regelui să fie spânzurat Mardoheu şi apoi vei merge voios la ospăţ cu regele". Acest cuvânt a plăcut lui Aman şi a pus să se pregătească spânzurătoarea.
• Estera 6:3 - Atunci a zis regele: "Ce cinste şi răsplată s-a dat lui Mardoheu pentru aceasta ?" Iar oamenii regelui, care-i slujeau, au zis: "Nu i s-a făcut nimic".
• Estera 6:4 - Când întreba regele de binefacerile lui Mardoheu, a venit Aman în curte, iar regele a zis: "Cine este în curte ?" Aman însă venise în curtea de afară a casei regelui să vorbească cu regele, ca să fie spânzurat Mardoheu în spânzurătoarea pe care i-o pregătise el.
• Estera 6:5 - Şi oamenii regelui au zis: "Iată Aman stă în curte". Regele a zis: "Să intre ! "
• Estera 6:6 - Aman a intrat, iar regele i-a zis: "Ce să se facă omului pe care regele vrea să-l cinstească ?>> Aman socotea în inima sa: "Pe cine altul voieşte regele să cinstească, dacă nu pe mine ?"
• Estera 6:7 - Şi a zis Aman: "Pentru omul pe care vrea să-l cinstească regele,
• Estera 6:10 - Atunci regele a zis lui Aman: "Bine ai zis ! Ia repede haine şi cal, cum ai spus, şi fă aşa iudeului Mardoheu, care şade la poarta regelui. Să nu laşi nimic din toate câte ai zis".
• Estera 6:13 - şi a spus Aman soţiei sale, Zereş şi tuturor prietenilor săi toate câte se petrecuseră cu el. Iar înţelepţii lui şi Zereş, femeia sa, i-au zis: "Dacă Mardoheu, din pricina căruia a început căderea ta, e din neamul iudeilor, atunci tu nu vei putea face nimic împotriva lui, ci vei cădea sigur înaintea lui, căci cu el este Dumnezeul cel viu>.
• Estera 7:2 - În timpul ospăţului, regele a zis iarăşi către Estera: "Care este dorinţa ta, regină Estera ? Că ea îţi va fi împlinită. Şi care este rugămintea ta, că ţi se va împlini chiar şi până la jumătate din regatul meu".
• Estera 7:8 - Când s-a întors regele din grădina palatului, Aman tocmai se aruncase pe patul pe care se afla Estera. Şi a zis regele: "Vrei încă să şi siluieşti pe regină aici, în casa mea ?" Acest cuvânt, ieşit din gura regelui, acoperi de tulburare fata lui Aman.
• Estera 7:9 - Atunci Harbona, unul din eunucii regelui, a zis: "Iată şi spânzurătoarea pe care a pregătit-o Aman pentru Mardoheu, care a grăit de bine pe rege, stă la casa lui Aman, înaltă de cincizeci de coţi". Iar regele a zis: "Spânzuraţi-l acolo !"