Biblia

Căutare

10547 rezultate pentru: Di

• Judecătorii 20:24 - Şi a ieşit Veniamin asupra lor din Ghibeea a doua zi şi au mai pus la pământ din fiii lui Israel încă optsprezece mii de oameni purtători de sabie.
• Judecătorii 20:31 - Iar fiii lui Veniamin au ieşit asupra poporului şi s-au depărtat de cetate, începând, ca şi mai înainte, a ucide din popor pe căile ce duceau una spre Betleem, iar alta spre Ghibeea, peste câmp; şi au ucis până la treizeci de inşi dintre Israeliţi.
• Judecătorii 20:33 - Atunci toţi Israeliţii s-au sculat de la locurile lor şi au tăbărât la Baal-Tamar. Iar oamenii de pază ai lui Israel au alergat de la locul lor, din partea de apus a Ghibeii.
• Judecătorii 20:34 - Şi au sosit înaintea Ghibeii zece mii de oameni aleşi din tot Israelul şi s-a început o luptă crâncenă; dar fiii lui Veniamin nu ştiau că-i ameninţă primejdia.
• Judecătorii 20:35 - Şi a lovit Domnul pe Veniamin înaintea Israeliţilor şi Israeliţii au răpus în ziua aceea din fiii lui Veniamin douăzeci şi cinci de mii o sută de oameni purtători de sabie.
• Judecătorii 20:36 - Atunci au văzut fiii lui Veniamin că sunt înfrânţi; căci Israeliţii nu se retrăgeau din faţa fiilor lui Veniamin, decât pentru că se bizuiau pe oamenii pe care ei îi puseseră de pază împotriva Ghibeii.
• Judecătorii 20:38 - Israeliţii însă se înţeleseseră cu oamenii de pază ca să le fie semn al năvălirii fumul ce se va ridica din cetate.
• Judecătorii 20:39 - Deci când Israeliţii s-au tras înapoi de la locul de luptă, Veniamin a început să lovească şi a rănit până la vreo treizeci de Israeliţi, şi ziceau: "Iarăşi au să cadă înaintea noastră, ca şi în luptele dinainte !"
• Judecătorii 20:40 - Atunci a început să se ridice din cetate un stâlp de fum. Şi uitându-se Veniamin înapoi, iată din toată cetatea se înălţa fum spre cer.
• Judecătorii 20:41 - În clipa aceasta Israeliţii se întoarseră, iar Veniamin s-a speriat, căci a văzut că-l ajunsese primejdia;
• Judecătorii 20:42 - Şi au fugit ei de Israeliţi pe calea ce ducea spre pustie; dar măcelul îi urmărea şi cei ce ieşeau din cetate erau ucişi pe loc.
• Judecătorii 20:44 - Atunci au căzut din fiii lui Veniamin optsprezece mii de inşi, toţi bărbaţi voinici.
• Judecătorii 20:45 - Iar câţi au rămas s-au abătut şi au fugit în pustiu spre stânca lui Rimon şi au mai ucis Israeliţii pe drum cinci mii de oameni; alergând după ei până la Ghideom au mai ucis din ei încă două mii de oameni.
• Judecătorii 21:1 - Şi s-au jurat Israeliţii în Miţpa, zicând: "Nimeni din noi să nu-şi dea fetele sale de sorii după fiii lui Veniamin".
• Judecătorii 21:2 - Apoi a venit poporul la Betel şi a stat acolo până seara înaintea lui Dumnezeu, şi a ridicat glasul său şi a plâns cu jale mare,
• Judecătorii 21:3 - Zicând: "Doamne, Dumnezeul lui Israel, pentru ce oare s-a petrecut aceasta în Israel, că iată acum lipseşte din Israel o seminţie ?"
• Judecătorii 21:4 - Iar a doua zi s-a sculat poporul de dimineaţă şi a făcut acolo jertfelnic şi a adus arderi de tot şi jertfe de izbăvire.
• Judecătorii 21:5 - Apoi au zis fiii lui Israel: "Cine oare n-a venit la adunarea ce s-a ţinut înaintea Domnului dintre toate seminţiile lui Israel ?" Căci blestem mare se rostise asupra acelora care nu aveau să vină înaintea Domnului în Miţpa şi se zisese că aceia să fie daţi morţii.
• Judecătorii 21:6 - Şi s-au înduioşat fiii lui Israel faţă de Veniamin, fratele lor, zicând: "Acum s-a tăiat o seminţie din Israel.
• Judecătorii 21:7 - Ce vom face pentru a găsi femei celor care au rămas, deoarece ne-am jurat înaintea Domnului să nu le dăm femei din fetele noastre ?
• Judecătorii 21:8 - Atunci s-a văzut că din Iabeş-Galaad nu venise nimeni înaintea Domnului la adunarea din tabără.
• Judecătorii 21:9 - Şi s-a cercetat poporul şi iată nu era acolo nici unul din locuitorii Iabeşului din Galaad.
• Judecătorii 21:10 - Atunci a trimis acolo obştea douăsprezece mii de oameni, bărbaţi voinici şi le-a dat poruncă, zicând: "Mergeţi şi loviţi pe locuitorii din Iabeşul Galaadului cu sabia, şi femeile, şi copiii.
• Judecătorii 21:12 - Şi au găsit ei printre locuitorii din Iabeşul Galaadului patru sute de fete care nu cunoscuseră bărbat şi le-au adus în tabără la Şilo, care e în pământul Canaan.
• Judecătorii 21:14 - Şi s-au întors fiii lui Veniamin la Israeliţi şi Israeliţii le-au dat soţii din femeile rămase în viaţă din Iabeşul Galaadului. Dar curând s-a văzut că acestea nu erau de ajuns.
• Judecătorii 21:17 - Apoi au zis: "Pământul de moştenire să rămână în întregime fiilor lui Veniamin, ca să nu piară seminţia lui din Israel.
• Judecătorii 21:18 - Dar noi nu le putem da femei din fetele noastre, căci fiii lui Israel s-au jurat, zicând: Blestemat să fie cel ce va da femei lui Veniamin !"
• Judecătorii 21:20 - Drept aceea au poruncit fiilor lui Veniamin şi au zis: "Mergeţi şi pândiţi din vii
• Judecătorii 21:21 - Şi băgaţi de seamă când vor ieşi fetele din Şilo să joace la horă; atunci să ieşiţi din vii şi să vă luaţi femei din fetele din Şilo şi mergeţi în pământul lui Veniamin.
• Judecătorii 21:22 - Iar când vor veni părinţii lor sau fraţii lor cu plângere la noi, noi le vom zice: "Iertaţi-i pentru noi, căci noi n-am luat în război femei pentru fiecare dintre ei şi nici voi nu le-aţi dat; acum şi voi sunteţi de vină".
• Judecătorii 21:23 - Şi fiii lui Veniamin aşa au şi făcut şi şi-au luat femei după numărul lor din cele ce erau la horă şi pe care ei le-au răpit şi s-au dus înapoi în moştenirea lor şi au zidit cetăţi şi au început să trăiască în ele.
• Rut 1:1 - În zilele acelea, când cârmuiau în Israel judecătorii, s-a întâmplat foamete pe pământ. Atunci un om din Betleemul lui Iuda s-a dus cu femeia sa şi cu cei doi feciori ai săi să locuiască în şesul Moabiţilor.
• Rut 1:2 - Numele omului aceluia era Elimelec; pe femeia sa o chema Noemina, iar numele celor doi feciori ai lor erau Mahlon şi Chilion. Aceştia erau Efrateni din Betleemul lui Iuda şi, venind în şesul Moabiţilor, au rămas acolo.
• Rut 1:4 - Aceştia şi-au luat soţii dintre moabitence: numele uneia era Orfa, iar numele celeilalte era Rut. Aceştia au trăit acolo ca la zece ani.
• Rut 1:6 - Atunci s-a hotărât ea cu nurorile sale să se întoarcă din şesul Moabiţilor, căci auzise ea în şesul Moabiţilor că Dumnezeu a cercetat pe poporul Său şi i-a dat pâine.
• Rut 1:7 - Deci a plecat ea din locul acela în care trăia, împreună cu cele două nurori ale sale. Dar mergând ele pe cale, pentru a se întoarce în pământul lui Iuda,
• Rut 1:14 - Atunci ele din nou şi-au ridicat glasul şi au început a plânge. Apoi Orfa şi-a luat rămas bun de la soacra sa şi s-a întors la poporul său, iar Rut a rămas cu ea.
• Rut 1:22 - Aşa s-a întors Noemina cu nora sa Rut moabiteanca, venind din şesul Moabiţilor şi au intrat în Betleem pe la începutul secerişului orzului.
• Rut 2:1 - Noemina avea rudă după bărbatul său pe un om foarte bogat, din neamul lui Elimelec, al cărui nume era Booz.
• Rut 2:3 - Şi plecând ea, s-a dus în ţarină să adune spice de pe urma secerătorilor. Şi s-a întâmplat că acea parte de ţarină era a lui Booz, din neamul lui Elimelec.
• Rut 2:6 - Iar sluga care era pusă peste secerători a răspuns şi a zis: "Această femeie tânără este moabiteanca aceea care a venit cu Noemina din ţara Moabiţilor.
• Rut 2:7 - Ea m-a rugat: "Voi culege şi voi aduna spice printre snopi pe urma secerătorilor. Şi se află aici de azi dimineaţă şi acasă şade foarte puţin".
• Rut 2:10 - Şi a căzut ea cu fala la pământ şi s-a închinat până la pământ şi a zis către el: "Cu ce am dobândit eu milă înaintea ta de mă primeşti, cu toate că sunt străină ?"
• Rut 2:13 - Iar ea a zis: "Domnul meu, fie să am milă înaintea ochilor tăi ! Tu m-ai mângâiat şi ai vorbit după inima roabei tale, deşi nu sunt măcar ca una din slujnicele tale !"
• Rut 2:16 - Ba şi din snopi să aruncaţi şi să lăsaţi pentru ea; lăsaţi-o să adune şi să mănânce; să n-o ocărâţi".
• Rut 2:18 - Şi luând aceasta, s-a dus în cetate şi soacra sa a văzut ce adunase. Apoi a scos Rut din sin şi i-a dat ceea ce-i rămăsese după ce se săturase.
• Rut 2:20 - Şi a zis Noemina către nora sa: "Binecuvântat este el de Domnul, Ca re n-a lipsit de mila Sa nici pe cei vii, nici pe cei morţi !" Apoi Noemina a adăugat: "Omul acela e aproape de noi, e una din rudeniile noastre".
• Rut 3:8 - Pe la miezul nopţii însă a tresărit el şi s-a ridicat; şi iată la picioarele lui o femeie culcată.
• Rut 3:14 - Şi a dormit ea la picioarele lui până dimineaţa. Apoi s-a sculat înainte de a se fi putut ea cunoaşte unul pe altul. Şi a zis Booz: "Să nu se ştie că a venit femeia la arie !"
• Rut 4:2 - Şi a luat Booz zece oameni dintre bătrânii cetăţii şi a zis: "Şedeţi aici !" şi ei au şezut.