Biblia

Căutare

5406 rezultate pentru: rea

• Ecclesiastul 7:12 - Că aşa este ocrotirea înţelepciunii şi a banului; dar folosul ştiinţei este că înţelepciunea ţine cu viaţă pe stăpânul ei.
• Ecclesiastul 7:16 - Nu fii drept peste măsură şi nu te arăta prea înţelept ! Pentru ce vrei să te nimiceşti ?
• Ecclesiastul 7:23 - Toate acestea le-am încercat prin înţelepciune şi am zis: "Vreau să fiu înţelept !" dar înţelepciunea a rămas departe de mine.
• Ecclesiastul 8:1 - Cine este ca înţeleptul şi cine poate să ştie ca el tâlcuirea lucrurilor ? Înţelepciunea unui om îi luminează fata şi asprimea felei lui i se schimbă.
• Ecclesiastul 8:6 - Pentru orice lucru este un timp şi o judecată; că mare este nenorocirea care apasă asupra omului,
• Ecclesiastul 8:8 - Omul nu este stăpân pe duhul său de viaţă, ca să-l poată opri; la fel nu este stăpân pe ziua morţii şi în această luptă nu încape amânare. Nelegiuirea nu va scăpa pe cel care o săvârşeşte.
• Ecclesiastul 8:9 - Am văzut toate aceste lucruri şi mi-am sârguit inima mea spre tot lucrul care se face sub soare într-o vreme când omul stăpâneşte pe altul spre nenorocirea lui.
• Ecclesiastul 8:11 - Din pricină că hotărârea pentru pedepsirea răutăţii nu este îndeplinită de îndată, pentru aceasta se umple de răutate inima oamenilor ca să facă rău.
• Ecclesiastul 8:12 - Dar deşi păcătosul face rău de o sută de ori şi îşi lungeşte zilele, eu ştiu că fericirea este a acelora care se tem de Dumnezeu şi se sfiesc în faţa Lui.
• Ecclesiastul 8:13 - Fericirea nu va fi pentru cel fără de lege, care, asemenea umbrei, nu-şi va lungi viaţa, fiindcă el nu se teme de Domnul.
• Ecclesiastul 8:16 - Când mi-am îndreptat inima ca să cunosc înţelepciunea şi să pătrund care este menirea omului pe pământ, căci nici zi, nici noapte ochii lui nu văd somnul,
• Ecclesiastul 8:17 - Atunci mi-am dat seama, privind lucrarea lui Dumnezeu, că omul nu poate să înţeleagă toate câte se fac sub soare, dar se osteneşte căutându-le, fără să le dea de rost; iar dacă înţeleptul crede că le cunoaşte, el nu poate să le pătrundă.
• Ecclesiastul 9:1 - Cu adevărat toate acestea le-am pus la inimă şi inima mea le-a văzut: că cei drepţi şi cei înţelepţi împreună cu toate faptele lor sunt în mina lui Dumnezeu. Nici măcar iubirea, nici ura nu o cunoaşte omul; ci totul este deşertăciune înaintea oamenilor,
• Ecclesiastul 9:11 - Şi iarăşi am văzut sub soare că izbânda în alergare nu este a celor iuţi şi biruinţa a celor viteji, şi pâinea a celor înţelepţi, nici bogăţia a celor pricepuţi, nici faima pentru cei învăţaţi, căci timpul şi întâmplarea întâmpină pe toţi.
• Ecclesiastul 9:16 - Şi am zis: "Mai bună este înţelepciunea decât puterea; dar înţelepciunea celui sărac este urgisită, şi cuvintele lui nu sunt luate în seamă".
• Ecclesiastul 10:2 - Inima celui înţelept este la dreapta lui, iar inima celui nebun la stânga.
• Ecclesiastul 10:3 - La fel celui nebun când merge pe drum îi lipseşte dreapta pricepere, iar toată lumea zice: "E nebun !"
• Ecclesiastul 10:4 - Dacă mânia stăpânitorului se ridică împotriva ta, nu te clinti din locul tău. Căci firea domoală înlătură mari neajunsuri.
• Ecclesiastul 10:19 - Ospeţele se fac pentru a gusta plăcerea; vinul înveseleşte viaţa şi banii răspund la toate.
• Ecclesiastul 11:5 - După cum nu ştii care este calea vântului, cum se întocmesc oasele în pântecele maicii, tot aşa nu cunoşti lucrarea lui Dumnezeu, care face toate.
• Ecclesiastul 12:3 - Atunci este vremea când străjerii casei tremură şi oamenii cei tari se încovoaie la pământ şi cele ce macină nu mai lucrează, căci sunt puţine la număr şi privitoarele de la ferestre se întunecă;
• Ecclesiastul 12:5 - Şi te temi să mai urci colina şi spaimele pândesc în cale şi capul se face alb ca floarea de migdal şi lăcusta sprintenă se face grea şi toţi mugurii s-au deschis, fiindcă omul merge la locaşul său de veci şi bocitoarele dau târcoale pe uliţă;
• Ecclesiastul 12:7 - Şi ca pulberea să se întoarcă în pământ cum a fost, iar sufletul să se întoarcă la Dumnezeu, Care l-a dat.
• Cântarea Cântărilor 1:3 - Răpeşte-mă, ia-mă cu tine ! Hai să fugim ! - Regele m-a dus în cămările sale: ne vom veseli şi ne vom bucura de tine. Îţi vom preamări dragostea mai mult decât vinul. Cine te iubeşte, după dreptate te iubeşte !
• Cântarea Cântărilor 1:7 - Dacă nu ştii unde, tu cea mai frumoasă între femei, ţine atunci mereu urmele oilor, paşte-ti mieii în preajma colibelor, iezii în preajma ciobanilor !
• Cântarea Cântărilor 1:11 - Cât regele a stat la masă, nardul meu a revărsat mireasmă.
• Cântarea Cântărilor 2:4 - El m-a dus în casa de ospăţ şi sus drept steag era iubirea.
• Cântarea Cântărilor 2:6 - Stânga sa este sub cap la mine şi cu dreapta lui mă cuprinde.
• Cântarea Cântărilor 2:9 - Ca o gazelă e iubitul meu sau e ca un pui de cerb; iată-l la noi pe prispă, iată-l priveşte pe fereastră, printre gratii iată-l se uită.
• Cântarea Cântărilor 2:12 - Flori pe câmp s-au arătat şi a sosit vremea cântării, în ţarină glas de turturea se aude.
• Cântarea Cântărilor 4:8 - Vino din Liban, mireasa mea, vino din Liban cu mine ! Degrabă coboară din Amana, din Senir şi din Hermon, din culcuşul leilor şi din munţi cu leoparzi !
• Cântarea Cântărilor 4:9 - Sora mea, mireasa mea, tu mi-ai robit inima numai c-o privire a ta şi cu colanu-ţi de la sân.
• Cântarea Cântărilor 4:10 - Cât de dulce, când dezmierzi, eşti tu sora mea mireasă; şi mai dulce decât vinul este mângâierea ta. şi mireasma ta plăcută este mai presus de orice mir.
• Cântarea Cântărilor 4:11 - Ale tale buze miere izvorăsc, iubito, miere curge, lapte curge, de sub limba ta; mirosul îmbrăcămintei tale e mireasmă de Liban.
• Cântarea Cântărilor 4:12 - Eşti grădină încuiată, sora mea, mireasa mea, fântână acoperită şi izvor pecetluit.
• Cântarea Cântărilor 5:1 - Venit-am în grădina mea, sora mea, mireasa mea ! Strâns-am miruri aromate, miere am mâncat din faguri, vin şi lapte am băut. Mâncaţi şi beţi, prieteni, fiţi beţi de dragoste, iubiţii mei !
• Cântarea Cântărilor 5:4 - Iubitul mâna pe fereastră a întins şi inima mi-a tresărit.
• Cântarea Cântărilor 5:5 - Iute să-i deschid m-am ridicat, din mână mir mi-a picurat, mir din degete mi-a curs pe închizătoarea uşii.
• Cântarea Cântărilor 5:15 - Stâlpi de marmură sunt picioarele lui, pe temei de aur aşezate. Înfăţişarea lui e ca Libanul şi e măreţ ca cedrul.
• Cântarea Cântărilor 6:10 - Cine-i aceasta, ziceau ele, care ca zarea străluceşte şi ca luna-i de frumoasă, ca soarele-i de luminoasă şi ca oastea de război temută ?
• Cântarea Cântărilor 6:12 - Şi nu ştiu cum s-a petrecut, că a mea inimă m-a dus la oştirea de război a viteazului meu neam.
• Cântarea Cântărilor 7:3 - Sânul tău e cupă rotunjită, pururea de vin tămâios plină; trupul tău e snop de grâu, încins frumos cu crini din câmp.
• Cântarea Cântărilor 7:10 - Sărutarea ta mai dulce-ar fi ca vinul, ce-ar curge din belşug spre-al tău iubit, ale lui buze-nflăcărate potolind.
• Cântarea Cântărilor 8:3 - Stânga sa este sub capul meu şi cu dreapta-i mă cuprinde.
• Cântarea Cântărilor 8:5 - Cine se înalţă din pustiu, sprijinită de-al său drag ? Sub mărul acesta am trezit iubirea ta, aici unde te-a născut şi ţi-a dat lumina zilei mama ta.
• Cântarea Cântărilor 8:6 - Ca pecete pe sânul tău mă poartă, poartă-mă pe mâna ta ca pe o brăţară ! Că iubirea ca moartea e de tare şi ca iadul de grozavă este gelozia. Săgeţile ei sunt săgeţi de foc şi flacăra ei ca fulgerul din cer.
• Cântarea Cântărilor 8:7 - Marea nu poate stinge dragostea, nici râurile s-o potolească; de-ar da cineva pentru iubire toate comorile casei sale, cu dispreţ ar fi respins acela.
• Isaia 1:7 - Ţara voastră este pustiită, cetăţile voastre arse cu foc, ţarinile voastre le mănâncă străinii înaintea ochilor voştri, totul este pustiit, ca la nimicirea Sodomei.
• Isaia 1:11 - Ce-mi foloseşte mulţimea jertfelor voastre ?, zice Domnul. M-am săturat de arderile de tot cu berbeci şi de grăsimea viţeilor graşi şi nu mai vreau sânge de tauri, de miei şi de ţapi !
• Isaia 1:13 - Nu mai aduceţi daruri zadarnice ! Tămâierile Îmi sunt dezgustătoare; lunile noi, zilele de odihnă şi adunările de la sărbători nu le mai pot suferi. Însăşi prăznuirea voastră e nelegiuire !