Biblia

Căutare

430 rezultate pentru: amar

• Neemia 13:8 - Şi mi-a părut foarte rău de acestea şi am aruncat afară din cămară toate lucrurile care erau ale lui Tobie, dând poruncă să fie sfinţite cămările.
• Neemia 13:12 - Atunci toţi Iudeii au început a aduce la cămară zeciuială de pâine, de vin şi de untdelemn;
• Neemia 13:13 - Şi eu am încredinţat supravegherea cămărilor lui Şelemia preotul şi lui Ţadoc cărturarul, şi lui Pedaia, unul dintre leviţi, şi le-am dat ca ajutor pe Hanan, fiul lui Zacur, fiul lui Matania, căci aceştia se bucurau de mare cinste. Şi tot ei au fost împuterniciţi să facă împărţire fraţilor lor.
• Estera 4:1 - Când Mardoheu a aflat tot ce se făcuse, şi-a rupt hainele sale, şi-a pus pe sine sac şi cenuşă şi, ieşind în mijlocul cetăţii, a ridicat strigăt amarnic.
• Estera 4:17 - Atunci s-a dus Mardoheu şi a făcut cum îi poruncise Estera. El s-a rugat Domnului, pomenind toate lucrurile Domnului şi zicând: "Doamne, Doamne, Împărate atotţiitorule, toţi sunt în puterea Ta şi nu este cine să se împotrivească ţie când vei voi să izbăveşti pe Israel. Tu ai făcut cerul şi pământul şi toate cele minunate de sub cer. Tu eşti Domnul tuturor şi nu este cine să se împotrivească ţie, Doamne ! Tu toate le ştii Doamne, Tu ştii că eu nu din mândrie, nici din trufie, nici ca să jignesc nu m-am închinat lui Aman cel mândru, căci eu cu plăcere m-aş fi apucat să sărut tălpile picioarelor lui pentru izbăvirea lui Israel. Dar eu am făcut aceasta ca să nu dau slavă oamenilor mai presus de slava lui Dumnezeu şi nu m-am închinat nimănui, decât numai ţie, Domnului meu şi nici nu voi face aceasta din mândrie. Şi acum, Doamne Dumnezeule, Împărate, Dumnezeul lui Avraam, cruţă pe poporul Tău, căci se pune la cale pieirea noastră şi voiesc să piardă moştenirea Ta cea dintru început. Nu trece cu vederea partea Ta pe care ai răscumpărat-o pentru Tine din ţara Egiptului. Auzi rugăciunea mea şi Te milostiveşte spre moştenirea Ta; întoarce plânsul nostru în veselie ca, vii fiind noi, să lăudăm numele Tău, Doamne, şi nu astupa gura celor ce Te preamăresc pe Tine". Şi toţi Israeliţii au strigat din toate puterile lor că moartea era înaintea ochilor lor. Şi a alergat şi Estera la Domnul, cuprinsă de groaza morţii şi, dezbrăcându-se de hainele slavei sale, s-a îmbrăcat în haine de deznădejde şi de jale, iar în locul unsorilor celor scumpe, cu cenuşă şi cu ţărână şi-a presărat capul său; şi-a smerit cumplit trupul său şi tot locul împodobit altădată l-a umplut de păr smuls din capul său şi, rugându-se Domnului, Dumnezeului lui Israel, a zis: "Domnul meu, numai Tu singur eşti Împăratul nostru; ajută-mi mie celei singuratice şi fără ajutor afară de Tine, că pieirea mea e aproape ! Eu am auzit, Doamne, de la tatăl meu, în neamul meu părintesc, că Tu ţi-ai ales pe Israel din toate popoarele şi pe părinţii noştri din toţi strămoşii lor, ca să fie moştenirea Ta veşnică şi ai făcut pentru ei toate câte ai zis. Acum noi am greşit înaintea Ta şi Tu ne-ai dat în mâinile vrăjmaşilor noştri, pentru că am lăudat pe dumnezeii lor; drept eşti Tu, Doamne ! Dar ei acum nu se mai mulţumesc cu robia noastră amară, ci şi-au dat mâna cu idolii lor, ca să răstoarne poruncile gurii Tale şi să stârpească moştenirea Ta şi să astupe gura celor ce Te slăvesc pe Tine şi să stingă slava casei Tale şi jertfelnicul Tău, să dezlege gura popoarelor pentru a preaslăvi pe dumnezeii lor cei mincinoşi şi pentru ca regele cel pământesc să fie admirat totdeauna. Nu da, Doamne, sceptrul Tău dumnezeilor celor ce nu sunt, ca să nu se bucure vrăjmaşii de căderea noastră, ci întoarce uneltirea lor asupra lor înşişi, iar pe uneltitorul împotriva noastră dă-l ruşinii. Adu-ţi aminte, Doamne, arată-Te nouă în vremea necazului nostru şi-mi dă mie curaj. Împărate al dumnezeilor şi Stăpâne a toată stăpânirea, dăruieşte gurii mele cuvânt cu trecere înaintea leului acestuia şi umple inima lui de ură către cel ce ne prigoneşte pe noi, spre pieirea lui şi a celor de un gând cu el. Iar pe noi ne izbăveşte cu mâna Ta şi-mi ajută mie celei singure, care nu am alt ajutor decât pe Tine, Doamne; Tu ai ştiinţă de toate şi cunoşti că eu urăsc slava celor fără de lege şi mi-e silă de patul celor netăiaţi împrejur şi de tot cel de alt neam. De asemenea cunoşti nevoia mea, că nu pot suferi semnul mândriei mele care se află pe capul meu în zilele când mă arăt, mi-e silă de el, ca de o haină întinată cu sânge şi nici nu-l port când sunt singură. Roaba Ta n-a mâncat din masa lui Aman, nici n-a preţuit ospăţul regesc; vin jertfit la idoli n-am băut, nici nu s-a veselit roaba Ta din vremea schimbării soartei mele şi până acum decât numai de Tine, Doamne Dumnezeul lui Avraam. Dumnezeule, Cel ce ai putere peste toate, auzi glasul celor fără de nădejde şi ne izbăveşte din mâinile uneltitorilor de rele, scăpându-mă din frica mea".
• Iov 3:20 - Pentru ce dă Dumnezeu lumina vieţii celui nenorocit şi zile celor cu sufletul amărât;
• Iov 6:30 - Este oare vreo strâmbătate pe limba mea şi cerul gurii mele nu va deosebi el ce este rău şi ce este amar ?
• Iov 7:11 - Drept aceea nu voi pune strajă gurii mele, ci voi vorbi întru deznădejdea duhului meu şi mă voi plânge întru amărăciunea inimii mele.
• Iov 9:9 - El a zidit Carul mare, Raliţa, Pleiadele şi cămările stelelor de miazăzi.
• Iov 9:18 - El nu-mi dă răgaz să răsuflu şi mă adapă cu amărăciune.
• Iov 10:15 - Dacă sunt vinovat este amar de mine şi dacă sunt drept nu cutez să ridic capul, ca unul ce sunt sătul de ocară şi sunt apăsat de necazuri.
• Iov 13:26 - De ce să scrii împotriva mea aceste hotărâri amare ? De ce să-mi scoţi ochii cu greşelile tinereţii ?
• Iov 21:25 - Altul moare, cu sufletul copleşit de amărăciune, fără să fi gustat vreo fericire.
• Iov 30:16 - Şi acum sufletul meu se topeşte în mine, zile de amărăciune mă cuprind.
• Iov 36:24 - Adu-ţi aminte şi preamăreşte opera Lui, pe care o cântă, în laudele lor, oamenii;
• Iov 38:22 - Ai ajuns tu la cămările zăpezii ? Ai văzut tu cămările grindinei,
• Iov 40:14 - Şi atunci Eu Însumi te voi preamări, pentru toate câte ai izbândit cu dreapta ta.
• Psalmi 5:10 - Judecă-i pe ei, Dumnezeule; să cadă din sfaturile lor; după mulţimea nelegiuirilor lor, alungă-i pe ei, că Te-au amărât, Doamne,
• Psalmi 9:27 - Gura lui e plină de blestem, de amărăciune şi de vicleşug; sub limba lui osteneală şi durere.
• Psalmi 18:5 - În soare şi-a pus locaşul său; şi el este ca un mire ce iese din cămara sa.
• Psalmi 67:7 - Scoate cu vitejie pe cei legaţi în obezi, la fel pe cei amărâţi, pe cei ce locuiesc în morminte.
• Psalmi 68:34 - Lăuda-voi numele Dumnezeului meu cu cântare şi-L voi preamări pe El cu laudă;
• Psalmi 77:20 - Dar ei încă au greşit înaintea Lui, amărât-au pe Cel Preaînalt, în loc fără de apă.
• Psalmi 77:45 - De câte ori L-au amărât în pustiu, L-au mâniat în pământ fără de apă ?
• Psalmi 77:62 - Dar ei au ispitit şi au amărât pe Dumnezeul Cel Preaînalt şi poruncile Lui nu le-au păzit.
• Psalmi 88:8 - Dumnezeul Cel Preamărit în sfatul sfinţilor, mare şi înfricoşător este peste cei dimprejurul Lui.
• Psalmi 104:27 - Trimis-a întuneric şi i-a întunecat, căci au amărât cuvintele Lui;
• Psalmi 104:29 - Scos-a pământul lor broaşte în cămările împăraţilor lor.
• Psalmi 105:7 - Părinţii noştri în Egipt n-au înţeles minunile Tale, nu şi-au adus aminte de mulţimea milei Tale şi Te-au amărât când s-au suit la Marea Roşie.
• Psalmi 105:33 - Că au amărât duhul lui şi a grăit nesocotit cu buzele lui.
• Psalmi 105:43 - De multe ori Domnul i-a izbăvit pe ei, dar ei L-au amărât pe El cu sfatul lor şi i-a umilit pentru fărădelegile lor.
• Psalmi 106:11 - Pentru că au amărât cuvintele Domnului şi sfatul Celui Preaînalt au întărâtat.
• Psalmi 136:7 - Adu-ţi aminte, Doamne, de fiii lui Edom, în ziua dărâmării Ierusalimului, când ziceau: "Stricaţi-l, stricaţi-l până la temeliile lui !"
• Psalmi 143:13 - Cămările lor pline, vărsându-se din una în alta. Oile lor cu mulţi miei, umplând drumurile când ies;
• Pildele lui Solomon/Proverbe 5:4 - Dar la sfârşit ea este mai amară decât pelinul, mai tăioasă decât o sabie cu două ascuţişuri.
• Pildele lui Solomon/Proverbe 7:27 - Casa ei sunt căile iadului, care duc la cămările morţii.
• Pildele lui Solomon/Proverbe 8:21 - Ca să dau celor ce mă iubesc bogăţii şi să le umplu cămările lor.
• Pildele lui Solomon/Proverbe 14:10 - Inima cunoaşte amărăciunile sale, iar un străin nu poate împărţi bucuriile ei.
• Pildele lui Solomon/Proverbe 17:25 - Feciorul nebun este necaz pentru tatăl lui şi amărăciune pentru maica lui.
• Pildele lui Solomon/Proverbe 18:8 - Vorbele defăimătorului sunt ca nişte mâncări alese; ele coboară în cămările pântecelui.
• Pildele lui Solomon/Proverbe 20:27 - Sufletul omului este un sfeşnic de la Domnul; el cercetează toate cămările trupului.
• Pildele lui Solomon/Proverbe 24:4 - Şi prin ştiinţă se umplu cămările ei de tot felul de avuţie scumpă şi plăcută.
• Pildele lui Solomon/Proverbe 27:7 - Sătulul calcă mierea în picioare, iar flămândului tot ce este amar (i se pare) dulce.
• Pildele lui Solomon/Proverbe 31:6 - Daţi băutură îmbătătoare celui ce este gata să piară şi vin celui cu amărăciune în suflet,
• Ecclesiastul 1:18 - Că unde este multă înţelepciune este şi multă amărăciune, şi cel ce îşi înmulţeşte ştiinţa îşi sporeşte suferinţa.
• Ecclesiastul 7:26 - Şi am găsit femeia mai amară decât moartea, pentru că ea este o cursă, inima ei este un laţ şi mâinile ei sunt cătuşe. Cel ce este bun înaintea lui Dumnezeu scapă, iar păcătosul este prins.
• Ecclesiastul 10:20 - Chiar în gândul tău nu blestema pe rege şi în cămara unde dormi nu defăima pe cel puternic; căci păsările cerului pot să ducă un cuvânt şi neamul celor înaripate să dea vorba ta pe faţă.
• Cântarea Cântărilor 1:3 - Răpeşte-mă, ia-mă cu tine ! Hai să fugim ! - Regele m-a dus în cămările sale: ne vom veseli şi ne vom bucura de tine. Îţi vom preamări dragostea mai mult decât vinul. Cine te iubeşte, după dreptate te iubeşte !
• Isaia 5:20 - Vai de cei ce zic răului bine şi binelui rău; care numesc lumina întuneric şi întunericul lumină; care socotesc amarul dulce şi dulcele amar !
• Isaia 7:9 - Şi capitala lui Efraim este Samaria şi mai mare peste Samaria este feciorul lui Remalia. Dacă nu credeţi, veţi fi zdrobiţi !"