Biblia

Căutare

609 rezultate pentru: lăsa

• 1 Paralipomena/1 Cronici 10:7 - Când au văzut Israeliţii, care erau în vale, că fug toţi şi că Saul şi fiii lui au murit, au lăsat cetăţile lor şi au fugit în toate părţile, iar Filistenii au venit şi s-au aşezat în ele.
• 1 Paralipomena/1 Cronici 14:12 - Filistenii şi-au lăsat acolo zeii, iar David i-a adunat şi i-a ars cu foc.
• 1 Paralipomena/1 Cronici 16:21 - Dar El n-a lăsat pe nimeni să-i apese, şi a pedepsit regi pentru ei, zicând:
• 1 Paralipomena/1 Cronici 16:37 - Şi a lăsat David acolo, înaintea chivotului legământului Domnului, pe Asaf şi pe fraţii lui, ca să slujească ei înaintea chivotului neîncetat, în fiecare zi;
• 1 Paralipomena/1 Cronici 16:38 - Pe Obed-Edom şi pe fraţii lui, şaizeci şi opt de oameni; pe Obed-Edom, fiul lui Iedutun şi pe Hosa, i-a lăsat uşieri.
• 1 Paralipomena/1 Cronici 16:41 - Şi cu ei a lăsat pe Heman, pe Iedutun şi pe ceilalţi aleşi, care au fost numiţi pe nume, ca să slăvească pe Domnul, că în veac este mila Lui.
• 1 Paralipomena/1 Cronici 21:15 - Şi a trimis Dumnezeu îngerul la Ierusalim ca să-l piardă. Şi când a început el să pustiiască, a văzut Domnul şi I s-a făcut milă pentru această nenorocire şi a zis către îngerul pierzător: "Destul ! De acum lasă-ţi mâinile în jos !" Îngerul Domnului stătea atunci deasupra ariei lui Ornan (Aravna) Iebuseul.
• 1 Paralipomena/1 Cronici 28:8 - Şi acum înaintea ochilor a tot Israelul, a adunării Domnului şi în auzul Dumnezeului nostru vă grăiesc: Păziţi şi ţineţi toate poruncile Domnului Dumnezeului vostru, ca să stăpâniţi tot pământul cel bun şi să-l lăsaţi după voi moştenire copiilor voştri pe veci.
• 2 Paralipomena/2 Cronici 15:4 - Dar când el, în strâmtorarea lui, s-a întors la Domnul Dumnezeul lui Israel şi L-a căutat, El S-a lăsat găsit de ei.
• 2 Paralipomena/2 Cronici 18:5 - Atunci a adunat regele lui Israel ca la patru sute de prooroci şi le-a zis: "Să mergem noi oare la război împotriva Ramotului din Galaad ori să ne lăsăm ?" Şi ei au zis: "Du-te, că Dumnezeu îl va da în mâinile regelui".
• 2 Paralipomena/2 Cronici 18:14 - După aceea a venit el la rege, iar regele i-a zis: "Miheia, să mergem noi oare la război împotriva Ramotului din Galaad sau să ne lăsăm ?" Iar acela a zis: "Duceţi-vă, că veţi izbuti, căci aceia vor cădea în mâinile voastre".
• 2 Paralipomena/2 Cronici 28:20 - Tiglatfalasar, regele Asiriei, a venit într-adevăr la el; însă în loc să-l ajute, i-a făcut greutăţi,
• 2 Paralipomena/2 Cronici 29:31 - Apoi a început Iezechia a grăi şi a zis: "Acum v-aţi sfinţit pe voi Domnului; apropiaţi-vă şi aduceţi jertfe şi prinoase de mulţumire în templul Domnului". Şi a adus toată adunarea jertfe şi prinoase de laudă şi de împăcare, şi cel pe care-l lăsa inima, arderi de tot.
• Ezdra 6:7 - Lasă pe cârmuitorul iudeu şi pe căpeteniile iudaice să zidească acel templu al lui Dumnezeu pe locul lui.
• Ezdra 9:8 - Şi iată, după puţină vreme, ni s-a dat îndurare de la Domnul Dumnezeul nostru şi El ne-a lăsat pe câţiva să scăpăm şi ne-a ajutat să ne aşezăm în locul cel sfânt al Lui şi ne-a dăruit să ne înviorăm puţin din robia noastră.
• Ezdra 9:12 - Deci pe fetele voastre să nu le daţi după feciorii lor şi pe fetele lor să nu le luaţi pentru feciorii voştri şi pacea lor şi bunurile lor să nu le căutaţi în veci, ca să vă întăriţi şi să vă hrăniţi cu bunătăţile pământului aceluia şi să-l lăsaţi moştenire veşnică fiilor voştri.
• Neemia 4:3 - Iar Tobie Amonitul de lângă el a zis: "Lasă-i să zidească, fiindcă are să vină o vulpe şi are să le strice zidul lor cel de piatră !"
• Neemia 6:3 - Dar eu am trimis la ei robi să le spună: "Am de făcut un lucru mare şi nu pot să vin, căci lucrul ar înceta, dacă l-aş lăsa şi aş veni la voi".
• Neemia 6:9 - Căci toţi ne înfricoşează socotind că ne vom lăsa de lucru şi zidul nu se va mai face. Dar eu încă şi mai mult mă încurajam la lucru şi ziceam: "Întăreşte-mă şi acum, Dumnezeule !"
• Neemia 10:39 - Căci în aceste odăi atât fiii lui Israel, cât şi fiii leviţilor trebuie să aducă prinoase de pâine, de vin şi de untdelemn. Acolo sunt casele sfinte şi stau preoţii care slujesc şi portarii şi cântăreţii. Astfel noi nu vom lăsa în părăsire templul Dumnezeului nostru.
• Estera 8:12 - Aceasta să se facă în toate ţările lui Artaxerxe, într-o singură zi, în a treisprezecea zi a lunii a douăsprezecea, adică a lunii Adar. Cuprinsul acestei scrisori este următorul: "Marele rege Artaxerxe, satrapilor celor o sută douăzeci şi şapte de rări de la India şi până la Etiopia, guvernatorilor de provincii şi tuturor supuşilor, credincioşilor lui, salutare. Mulţi din cei răsplătiţi cu cinste prin nemărginita bunătate a binefacerilor s-au trufit peste măsură şi nu numai supuşilor noştri caută să le facă rău, ci, neputându-şi sătura mândria, încearcă să urzească uneltiri şi împotriva binefăcătorilor lor, pierzând nu numai simţul recunoştinţei omeneşti, ci, plini de trufie nebună, caută în chip nelegiuit să scape şi de judecata lui Dumnezeu, Cel ce pururea toate le vede. Dar adesea şi mulţi, fiind îmbrăcaţi cu putere, ca să rânduiască lucrurile prietenilor ce s-au încrezut în ei, prin încredinţările lor îi fac vinovaţi de vărsare de sânge nevinovat şi-i supun la primejdii de neînlăturat, amăgind gândul bun şi neprihănit al stăpânilor prin vorbărie vicleană şi mincinoasă. Aceasta se poate vedea atât din povestirile mai vechi, cum am spus, precum şi din faptele săvârşite în chip nelegiuit înaintea ochilor voştri de răutatea celor ce stăpânesc cu nevrednicie. De aceea ne îngrijim pentru viitor, ca să întocmim noi o împărăţie netulburată pentru toţi oamenii din lume, neîngăduind înşelătoriile, şi pricinile ce ni se înfăţişează judecându-le cu toată luarea aminte cuvenită. Aşa Aman, fiul lui Hamadata Macedoneanul, cu adevărat străin de sângele persan şi foarte departe de bunătatea noastră, fiind primit oaspete la noi, s-a învrednicit de bunăvoinţa pe care noi o avem către orice popor, până într-atâta, încât a fost numit părintele nostru şi cinstit de toţi, înfăţişându-se ca a doua persoană după tronul regal. Dar fiind de o mândrie nemăsurată, a uneltit să ne lipsească pe noi de putere şi de viaţă, iar pe salvatorul şi pururea binefăcătorul nostru Mardoheu şi pe nevinovata părtaşă la regalitatea noastră, Estera, cu tot poporul lor, se silea prin felurite măsuri viclene să-i piardă. Astfel socotea el să ne lase fără oameni, iar împărăţia persană să o dea Macedonenilor. Noi însă pe Iudei, osândiţi de acest făcător de rele, la moarte, îi găsim nu răufăcători, ci oameni care trăiesc după cele mai drepte legiuiri şi fii ai Dumnezeului celui viu, mare şi preaînalt, Care ne-a dăruit nouă şi strămoşilor noştri împărăţie preafericită. De aceea bine veţi face, de nu veţi aduce la îndeplinire scrisorile trimise de Aman al lui Hamadata, căci el, făcând aceasta, a fost spânzurat la porţile Suzei cu toată casa, după cuvântul lui Dumnezeu, Celui ce stăpâneşte peste toţi, Care i-a dat lui curând osânda cuvenită. Iar o copie a acestei scrisori puneţi-o la vedere în tot locul, să lăsaţi pe Iudei să se folosească de legile lor şi să-i ajutaţi, ca pe cei ce se vor scula asupra lor la vreme de necaz să-i poată răpune în ziua de treisprezece ale lunii a douăsprezecea, Adar, chiar în ziua aceea. Căci Dumnezeu, Cel ce stăpâneşte peste toţi, în loc să piardă pe poporul cel ales, i-a rânduit lui această bucurie. Şi voi, Iudeilor, între sărbătorile voastre vestite, sărbătoriţi şi această zi însemnată cu toată veselia, ca să fie de acum şi să rămână în viitor pentru voi şi pentru Perşii binevoitori amintirea izbăvirii voastre, iar pentru duşmanii voştri să fie amintirea pieirii lor. Fiecare cetate, sau ţinut îndeobşte, care nu se va conforma, se va pustii fără cruţare cu sabie şi foc şi va ajunge nu numai nelocuită de oameni totdeauna, ci dezgustătoare pentru fiare şi păsări.
• Estera 9:22 - Întrucât acestea sunt zilele în care Iudeii au fost lăsaţi în pace de vrăjmaşii lor şi întrucât aceasta este luna în care întristarea lor s-a prefăcut în bucurie şi tânguirea în zi de sărbătoare. Să facă dar din ele zile de petrecere şi de veselie, trimiţându-şi unii altora daruri şi dând milostenie la săraci.
• Iov 4:13 - În spaimele care vin din nălucirile nopţii, atunci când somn adânc se lasă peste oameni,
• Iov 7:16 - Mă isprăvesc, nu voi trăi în veac; lasă-mă, căci zilele mele sunt o suflare.
• Iov 8:4 - Dacă feciorii tăi au păcătuit faţă de El, El i-a lăsat să se prăbuşească sub povara nelegiuirii lor.
• Iov 10:1 - Sufletul meu este dezgustat de viaţa mea. Voi lăsa să curgă slobodă tânguirea mea şi voi vorbi întru suferinţa sufletului meu.
• Iov 12:23 - El sporeşte neamurile şi apoi le pierde, El le lasă să se întindă şi apoi le strâmtorează.
• Iov 12:24 - El scoate din minţi pe căpeteniile popoarelor şi îi lasă să rătăcească în singurătăţi fără cărări.
• Iov 12:25 - Acolo ei orbecăiesc în întuneric, fără nici o lumină, căci Dumnezeu îi lasă să se împleticească aidoma celui ce s-a îmbătat.
• Iov 13:22 - Apoi cheamă-mă şi eu iţi voi răspunde, sau lasă-mă să vorbesc eu şi Tu să-mi dai răspuns.
• Iov 15:33 - Ca viţa mănată, va lăsa să cadă rodul său şi la fel ca măslinul va împrăştia florile sale.
• Iov 15:34 - Fiindcă ceata celui rău la inimă va fi lăsată stearpă şi focul mistuie corturile cu bogăţii de jaf.
• Iov 18:19 - Nu lasă nici urmaşi, nici sămânţă în poporul său şi nimeni nu mai trăieşte după el prin locurile prin care a locuit.
• Iov 22:6 - Căci tu fără dreptate luai zăloage de la fraţii tăi şi smulgeai veşmântul de pe oameni şi-i lăsai goi.
• Iov 24:23 - El îi lasă să se sprijine cu bună încredinţare, dar ochii Lui erau asupra căilor lor.
• Iov 27:6 - Ţin cu tărie la dreptatea mea şi nu voi lăsa-o să-mi scape; inima mea nu se ruşinează de zilele pe care le-am trăit.
• Iov 29:19 - Rădăcina mea se va răsfira pe lângă apă şi roua se va lăsa, noaptea, peste ramurile mele.
• Iov 29:24 - Dacă le surâdeam, nu-şi credeau ochilor şi surâsul meu nu-l lăsau să se piardă.
• Iov 31:16 - Datu-m-am, oare, în lături, când săracul dorea ceva şi lăsat-am să se stingă de plânsete ochii văduvelor ?
• Iov 32:20 - Voi vorbi deci ca să mă uşurez, voi deschide gura mea şi nu-l voi lăsa pe Iov fără răspuns.
• Iov 33:15 - Şi anume, El vorbeşte în vis, în vedeniile nopţii, atunci când somnul se lasă peste oameni şi când ei dorm în aşternutul lor.
• Iov 36:6 - El nu lasă pe nelegiuit să propăşească şi celor nenorociţi le face dreptate.
• Iov 39:5 - Cine a lăsat slobod asinul sălbatic şi l-a dezlegat de la iesle ?
• Iov 39:14 - Când îşi lasă ouăle pe pământ şi le lasă să se clocească în nisipul fierbinte,
• Iov 41:23 - Carnea lui e îndesată; oricât ai apăsa în ea nu se lasă.
• Iov 41:32 - El lasă în urmă o dâră luminoasă şi adâncul pare un cap cu plete albe.
• Psalmi 15:10 - Că nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici nu vei da pe cel cuvios al Tău să vadă stricăciunea.
• Psalmi 16:14 - Doamne, desparte-mă de oamenii acestei lumi, ce-şi iau partea în viaţă, căci s-a umplut pântecele lor de bunătăţile Tale; săturatu-s-au fiii lor şi au lăsat rămăşiţele pruncilor.
• Psalmi 30:8 - Şi nu m-ai lăsat în mâinile vrăjmaşului; pus-ai în loc desfătat picioarele mele.
• Psalmi 36:8 - Părăseşte mânia şi lasă iuţimea; nu căuta să vicleneşti.