Biblia

Căutare

6033 rezultate pentru: Iar

• Neemia 5:4 - Iar alţii ziceau: "Noi luăm bani cu camătă ca să plătim bir regelui, zălogindu-ne viile şi ogoarele noastre.
• Neemia 5:8 - Şi le-am zis: "Noi, pe cât ne-au ajutat puterile, am răscumpărat fraţi de ai noştri, Iudei, care fuseseră vânduţi păgânilor; iar voi vindeţi pe fraţii voştri". Ei însă tăceau şi nu găseau răspuns.
• Neemia 5:11 - Întoarceţi-le dar chiar acum ogoarele, viile, măslinii şi casele lor şi dobânda argintului, pâinii, vinului şi untdelemnului, pentru care le-aţi dat împrumut".
• Neemia 5:13 - Iar eu mi-am scuturat haina şi am zis: "Aşa să scuture Dumnezeu şi de casă şi de avere pe fiecare om care nu-şi va ţine cuvântul său şi aşa să fie el scuturat şi gol. "Amin" - zise toată adunarea. Atunci am preaslăvit pe Dumnezeu şi poporul şi-a împlinit cuvântul.
• Neemia 5:15 - Iar conducătorii de mai înainte, apăsau poporul şi luau de la el pâine şi vin, pe lângă cei patruzeci de sicli de argint; ba până şi slugile lor apăsau poporul. Eu însă n-am făcut aşa, pentru că mă temeam de Dumnezeu.
• Neemia 6:17 - Pe lângă aceasta, în zilele acelea, cei mai de seamă ai Iudei au scris multe scrisori, pe care le-au trimis la Tobie, iar ei primeau scrisori de-ale lui Tobie;
• Neemia 6:18 - Căci mulţi din Iuda erau cu el în legătură întărită prin jurământ, căci el era ginerele lui Şecania, fiul lui Arah, iar fiul său Iohanan luase de nevastă pe fiica lui Meşulam, fiul lui Berechia.
• Neemia 7:4 - Cetatea însă era întinsă şi mare, iar popor era puţin în ea şi case nu se zidiseră din nou.
• Neemia 8:4 - Ezdra cărturarul stătea sus pe un podeţ de lemn, făcut anume pentru acest prilej. Alături de el, la dreapta lui, stăteau Matitia, Şema, Anaia, Urie, Hilchia şi Maaseia; iar la stânga lui se aflau Pedaia, Misael, Malchia, Haşum, Haşbadana, Zaharia şi Meşulam.
• Neemia 8:8 - Ei citeau lămurit bucăţi din cartea legii lui Dumnezeu, iar bucăţile citite le lămureau şi poporul înţelegea cele ce se citeau.
• Neemia 8:18 - Şi s-a citit din cartea legii Domnului în fiecare zi, din cea dintâi zi până la cea din urmă. Şi au ţinut sărbătoarea şapte zile iar a opta zi au făcut o adunare sărbătorească, după rânduială.
• Neemia 9:3 - Şi după ce s-au aşezat la locurile lor, li s-a citit din cartea legii Domnului Dumnezeului lor un sfert de zi, iar alt sfert de zi şi-au mărturisit păcatele lor şi s-au închinat Domnului Dumnezeului lor.
• Neemia 9:18 - Chiar când şi-au făcut un viţel turnat şi au zis: "Iată dumnezeul tău care te-a scos din Egipt !" şi s-au dedat la hule mari împotriva Ta,
• Neemia 9:28 - Iar dacă s-au odihnit, au început iar să facă rău înaintea Ta. Atunci Tu i-ai dat din nou în mâna vrăjmaşilor lor ca să-i stăpânească. Şi ei din nou au strigat către Tine şi Tu i-ai auzit din înălţimea cerurilor şi, în mila Ta cea mare, i-ai izbăvit de multe ori.
• Neemia 9:33 - Tu eşti drept în toate câte ne-au ajuns, căci Tu ai fost credincios, iar noi am făcut rău.
• Neemia 10:31 - Să nu cumpărăm nimic în ziua de odihnă, în zilele de sărbătoare de la popoarele din ţară, când ne vor aduce în acele zile de vânzare mărfuri sau orice bucate; iar în anul al şaptelea să iertăm toate datoriile.
• Neemia 11:1 - Căpeteniile poporului s-au aşezat în Ierusalim, iar celălalt popor a tras sorţi, ca a zecea parte din ei să locuiască în sfânta cetate a Ierusalimului, iar celelalte nouă părţi să rămână în celelalte cetăţi.
• Neemia 11:5 - Şi Maaseia, fiul lui Baruc, fiul lui Col-Hoze, fiul lui Hazaia, fiul lui Adaia, fiul lui Ioiarib, fiul lui Zaharia, fiul lui Şiloni.
• Neemia 11:9 - Ioil, fiul lui Zicri, era căpetenia lor, iar Iuda, fiul lui Senua, era a doua căpetenie a cetăţii.
• Neemia 11:10 - Din preoţi: Iedaia, fiul lui Ioiarib, şi Iachin,
• Neemia 11:25 - Iar dintre cei ce trăiesc în sate pe ţarinile lor, fii de ai lui Iuda, s-au aşezat la Kiriat-Arba şi în satele ce ţineau de el; la Dibon şi în satele ce ţineau de el; la Iecabţeel şi în satele lui;
• Neemia 11:29 - La En-Rimon, la Ţorea, la Iarmut;
• Neemia 12:6 - Şemaia, Ioiarib, Iedaia,
• Neemia 12:19 - Matanai pentru casa lui Ioiarib; Uzi pentru casa lui Iedaia;
• Neemia 12:24 - Căpeteniile leviţilor erau deci: Haşabia, Şerebia şi Iosua, fiul lui Cadmiel; iar fraţii lor alcătuiau ceata a doua pentru a lăuda şi a slăvi numele lui Dumnezeu, după rânduiala lui David, omul lui Dumnezeu, răspunzând o ceată celeilalte.
• Neemia 12:35 - Iar dintre fiii preoţilor mergeau cu trâmbiţe: Zaharia, fiul lui Ionatan, fiul lui Şemaia, fiul lui Matania, fiul lui Mica, fiul lui Zacur, fiul lui Asaf,
• Neemia 12:36 - Şi fraţii lui: Şemaia, Azareel, Milalai, Ghilalai, Maai, Natanael, Iuda şi Hanani cu instrumentele muzicale ale lui David, omul lui Dumnezeu, iar înaintea lor se afla cărturarul Ezdra.
• Neemia 12:43 - Şi s-au adus în ziua aceea mulţime de jertfe şi s-au veselit, căci Dumnezeu dăduse poporului pricină mare de bucurie. Şi femeile şi copiii s-au veselit, iar strigătele lor de bucurie din Ierusalim se auzeau până departe.
• Neemia 13:15 - În zilele acelea am văzut în Iuda oameni care călcau în teascuri în ziua odihnei, aduceau snopi şi încărcau pe asini vin, struguri, smochine şi tot felul de greutăţi şi le duceau în ziua odihnei la Ierusalim. Şi le-am făcut mustrare aspră chiar atunci, când vindeau lucruri de mâncare.
• Estera 1:8 - Băuturile se turnau în vase de aur şi în cupe felurite, în valoare de treizeci de mii de talanţi, iar vin din care bea însuşi regele a fost mult, după bogăţia şi dărnicia regelui. Băutura se consuma cuviincios şi fără silă, că regele poruncise tuturor cârmuitorilor din casa sa să facă fiecăruia după voia lui.
• Estera 1:19 - Deci, dacă binevoieşte regele, să iasă de la el hotărâre regească şi să se scrie în legile Persiei şi Mediei, cu neschimbare, că regina Vasti nu va mai intra înaintea regelui Artaxerxe, iar vrednicia de regină a ei regele o va da alteia mai vrednică decât ea.
• Estera 2:2 - Iar oamenii regelui, care-i slujeau lui, au zis: "Să se caute pentru rege fete tinere şi frumoase.
• Estera 2:19 - Iar când s-au adunat fetele a doua oară şi Mardoheu şedea la poarta regelui,
• Estera 2:22 - Aflând acest lucru, Mardoheu i-a spus reginei Estera, iar Estera i-a spus regelui în numele lui Mardoheu.
• Estera 3:2 - Toţi cei ce slujeau regelui, care erau la poarta regelui, se închinau şi se aruncau cu feţele la pământ înaintea lui Aman, căci aşa poruncise regele; iar Mardoheu nu se închina şi nu-şi pleca faţa la pământ.
• Estera 3:4 - Şi cum ei ziceau aceasta în fiecare zi, iar el nu-i asculta, i-au spus lui Aman, ca să vadă de va stărui Mardoheu în purtarea sa, căci el le spusese că este iudeu.
• Estera 3:13 - Scrisorile s-au trimis prin ştafete în toate ţările regelui, ca să ucidă, să piardă şi să nimicească pe toţi Iudeii, mic şi mare, copii şi femei, într-o singură zi, şi anume în a treisprezecea zi a lunii a douăsprezecea, adică în luna Adar, iar averile lor să le jefuiască. Iată cuprinsul acelei scrisori: "Marele rege Artaxerxe, celor ce cârmuiesc de la India până la Etiopia peste o sută douăzeci şi şapte de ţări şi căpeteniilor şi slujitorilor de sub conducerea lor acestea scrie: Domnind peste multe popoare şi stăpânind toată lumea, eu, fără să fiu îngâmfat de putere, ci cârmuind pururea cu blândeţe şi cu linişte, am voit să fac viaţa supuşilor pururea netulburată, păzind regatul meu în pace şi uşor de străbătut până la hotarele lui, statornicind pacea de toţi dorită. Dar când eu am întrebat pe sfetnici, cum am putea aduce aceasta la îndeplinire, atunci Aman, care e vestit la noi prin înţelepciune şi se bucură neclintit de bunăvoinţa noastră şi care a dovedit cea mai deplină credincioşie, pentru care a dobândit cinstea de a şedea în al doilea loc după rege, ne-a arătat că prin toate neamurile lumii s-a amestecat un popor vrăjmaş, potrivnic legilor tuturor popoarelor, care necontenit nesocoteşte poruncile regelui, ca să nu se poată întemeia cârmuirea noastră fără meteahnă. Aflând deci că numai singur acest popor se împotriveşte pururea oricărui om, că duce un fel de viaţă străină de legi şi, împotrivindu-se pururea lucrărilor noastre, face cele mai mari nelegiuiri, ca regatul nostru să nu ajungă a fi bine întocmit, am poruncit cele arătate vouă în scrisorile lui Aman, care este pus de noi peste lucruri şi ca un al doilea părinte al nostru, ca să-i stârpiţi pe toţi, cu femei şi cu copii, prin sabie cumplită, fără nici o milă şi cruţare, în treisprezece ale lunii a douăsprezecea, adică în luna lui Adar, a acestui an, ca astfel aceşti oameni vrăjmaşi şi astăzi, ca şi în trecut, fiind într-o singură zi aruncaţi cu sila în iad, să nu ne mai împiedice în viitor de a duce viaţă paşnică şi netulburată până în sfârşit.
• Estera 3:15 - Ştafetele au zburat repede cu porunca regelui. Porunca s-a făcut cunoscută şi în capitala Suza. Regele şi Aman şedeau şi beau, iar cetatea Suza era în fierbere.
• Estera 4:13 - Iar Mardoheu a răspuns Esterei următoarele: "Să nu socoţi că ai să scapi tu singură în casa regelui, dintre toţi Iudeii.
• Estera 4:14 - Dacă tu vei tăcea în vremea aceasta, atunci izbăvirea şi eliberarea vor veni pentru Iudei din altă parte, iar tu şi casa tatălui tău veţi pieri. Şi cine ştie dacă tu n-ai ajuns la vrednicia de regină tocmai pentru vremile acestea ?"
• Estera 4:17 - Atunci s-a dus Mardoheu şi a făcut cum îi poruncise Estera. El s-a rugat Domnului, pomenind toate lucrurile Domnului şi zicând: "Doamne, Doamne, Împărate atotţiitorule, toţi sunt în puterea Ta şi nu este cine să se împotrivească ţie când vei voi să izbăveşti pe Israel. Tu ai făcut cerul şi pământul şi toate cele minunate de sub cer. Tu eşti Domnul tuturor şi nu este cine să se împotrivească ţie, Doamne ! Tu toate le ştii Doamne, Tu ştii că eu nu din mândrie, nici din trufie, nici ca să jignesc nu m-am închinat lui Aman cel mândru, căci eu cu plăcere m-aş fi apucat să sărut tălpile picioarelor lui pentru izbăvirea lui Israel. Dar eu am făcut aceasta ca să nu dau slavă oamenilor mai presus de slava lui Dumnezeu şi nu m-am închinat nimănui, decât numai ţie, Domnului meu şi nici nu voi face aceasta din mândrie. Şi acum, Doamne Dumnezeule, Împărate, Dumnezeul lui Avraam, cruţă pe poporul Tău, căci se pune la cale pieirea noastră şi voiesc să piardă moştenirea Ta cea dintru început. Nu trece cu vederea partea Ta pe care ai răscumpărat-o pentru Tine din ţara Egiptului. Auzi rugăciunea mea şi Te milostiveşte spre moştenirea Ta; întoarce plânsul nostru în veselie ca, vii fiind noi, să lăudăm numele Tău, Doamne, şi nu astupa gura celor ce Te preamăresc pe Tine". Şi toţi Israeliţii au strigat din toate puterile lor că moartea era înaintea ochilor lor. Şi a alergat şi Estera la Domnul, cuprinsă de groaza morţii şi, dezbrăcându-se de hainele slavei sale, s-a îmbrăcat în haine de deznădejde şi de jale, iar în locul unsorilor celor scumpe, cu cenuşă şi cu ţărână şi-a presărat capul său; şi-a smerit cumplit trupul său şi tot locul împodobit altădată l-a umplut de păr smuls din capul său şi, rugându-se Domnului, Dumnezeului lui Israel, a zis: "Domnul meu, numai Tu singur eşti Împăratul nostru; ajută-mi mie celei singuratice şi fără ajutor afară de Tine, că pieirea mea e aproape ! Eu am auzit, Doamne, de la tatăl meu, în neamul meu părintesc, că Tu ţi-ai ales pe Israel din toate popoarele şi pe părinţii noştri din toţi strămoşii lor, ca să fie moştenirea Ta veşnică şi ai făcut pentru ei toate câte ai zis. Acum noi am greşit înaintea Ta şi Tu ne-ai dat în mâinile vrăjmaşilor noştri, pentru că am lăudat pe dumnezeii lor; drept eşti Tu, Doamne ! Dar ei acum nu se mai mulţumesc cu robia noastră amară, ci şi-au dat mâna cu idolii lor, ca să răstoarne poruncile gurii Tale şi să stârpească moştenirea Ta şi să astupe gura celor ce Te slăvesc pe Tine şi să stingă slava casei Tale şi jertfelnicul Tău, să dezlege gura popoarelor pentru a preaslăvi pe dumnezeii lor cei mincinoşi şi pentru ca regele cel pământesc să fie admirat totdeauna. Nu da, Doamne, sceptrul Tău dumnezeilor celor ce nu sunt, ca să nu se bucure vrăjmaşii de căderea noastră, ci întoarce uneltirea lor asupra lor înşişi, iar pe uneltitorul împotriva noastră dă-l ruşinii. Adu-ţi aminte, Doamne, arată-Te nouă în vremea necazului nostru şi-mi dă mie curaj. Împărate al dumnezeilor şi Stăpâne a toată stăpânirea, dăruieşte gurii mele cuvânt cu trecere înaintea leului acestuia şi umple inima lui de ură către cel ce ne prigoneşte pe noi, spre pieirea lui şi a celor de un gând cu el. Iar pe noi ne izbăveşte cu mâna Ta şi-mi ajută mie celei singure, care nu am alt ajutor decât pe Tine, Doamne; Tu ai ştiinţă de toate şi cunoşti că eu urăsc slava celor fără de lege şi mi-e silă de patul celor netăiaţi împrejur şi de tot cel de alt neam. De asemenea cunoşti nevoia mea, că nu pot suferi semnul mândriei mele care se află pe capul meu în zilele când mă arăt, mi-e silă de el, ca de o haină întinată cu sânge şi nici nu-l port când sunt singură. Roaba Ta n-a mâncat din masa lui Aman, nici n-a preţuit ospăţul regesc; vin jertfit la idoli n-am băut, nici nu s-a veselit roaba Ta din vremea schimbării soartei mele şi până acum decât numai de Tine, Doamne Dumnezeul lui Avraam. Dumnezeule, Cel ce ai putere peste toate, auzi glasul celor fără de nădejde şi ne izbăveşte din mâinile uneltitorilor de rele, scăpându-mă din frica mea".
• Estera 5:1 - După trei zile de rugăciune Estera şi-a dezbrăcat hainele cele de jale şi s-a îmbrăcat în cele de regină şi, făcându-se strălucită şi chemând pe Dumnezeul cel atoatevăzător şi mântuitor, a luat cu ea două slujnice: una de care se sprijinea oarecum din alintare, iar alta care, urmându-i, îi ţinea hainele. Ea era minunată, în culmea frumuseţii sale şi faţa sa era veselă ca şi cum ar fi fost plină de iubire, iar inima ei era apăsată de frică. S-a oprit în curtea dinăuntru a casei regelui, la uşa regelui. Regele şedea atunci pe tronul său domnesc, în casa domnească, chiar în dreptul uşii, îmbrăcat în toate hainele măririi sale, tot în aur şi în pietre scumpe, dar cumplit de posomorât. Când regele a văzut pe regina Estera stând afară, aceasta a aflat milă în ochii lui. Întorcându-şi faţa înflăcărată de slavă, el a privit cu mânie straşnică. Atunci regina a căzut cu duhul, s-a schimbat la faţă din pricina slăbiciunii ce i-a venit şi s-a aplecat pe capul slujnicei care o însoţea. Dar Dumnezeu a schimbat duhul regelui în blândeţe şi, sculându-se cu grăbire de pe tronul său, a cuprins-o în braţele sale, până ea şi-a venit în fire. Apoi a mângâiat-o cu vorbe bune, zicându-i: "Ce ai Estera ? Eu sunt fratele tău ! Linişteşte-te, că nu vei muri, căci stăpânirea ne este comună. Apropie-te !"
• Estera 5:2 - Apoi regele şi-a întins spre Estera sceptrul său cel de aur, care era în mâna sa. Atunci Estera s-a apropiat şi s-a atins de vârful sceptrului, iar regele i-a pus sceptrul pe grumazul ei şi a sărutat-o, zicându-i: "Vorbeşte-mi !" Şi ea a zis: "Stăpânul meu, eu am văzut în tine parcă pe îngerul lui Dumnezeu şi s-a tulburat inima mea de frică în faţa slavei tale, că minunat eşti stăpâne şi faţa ta este plină de har". Şi când vorbea ea, a căzut din pricina slăbiciunii şi regele s-a tulburat şi toate slugile lui o mângâiau.
• Estera 5:3 - Apoi regele i-a zis: "Ce voieşti, regină Estera şi care-ţi este cererea ? Chiar şi jumătate din regat ţi se va da".
• Estera 5:5 - Iar regele a zis: "Mergi degrabă după Aman, ca să se facă după cuvântul Esterei". Şi a venit regele cu Aman la ospăţul ce-l pregătise Estera.
• Estera 5:6 - La băutură regele a zis către Estera: "Ce dorinţă ai ? Ea ţi se va îndeplini. Care este cererea ta ? Ea ţi se va împlini chiar şi până la jumătate din regatul meu !"
• Estera 5:12 - "Ba şi regina Estera, a zis mai departe Aman, pe nimeni afară de mine n-a chemat cu regele la ospăţul pe care l-a pregătit. Chiar şi mâine sunt chemat la ea la ospăţ.
• Estera 6:3 - Atunci a zis regele: "Ce cinste şi răsplată s-a dat lui Mardoheu pentru aceasta ?" Iar oamenii regelui, care-i slujeau, au zis: "Nu i s-a făcut nimic".
• Estera 6:4 - Când întreba regele de binefacerile lui Mardoheu, a venit Aman în curte, iar regele a zis: "Cine este în curte ?" Aman însă venise în curtea de afară a casei regelui să vorbească cu regele, ca să fie spânzurat Mardoheu în spânzurătoarea pe care i-o pregătise el.
• Estera 6:6 - Aman a intrat, iar regele i-a zis: "Ce să se facă omului pe care regele vrea să-l cinstească ?>> Aman socotea în inima sa: "Pe cine altul voieşte regele să cinstească, dacă nu pe mine ?"