Biblia

Căutare

33353 rezultate pentru: d

• Tobit 7:14 - Şi chemând pe Edna, femeia sa, şi luând o hârtie, a scris învoiala şi a pecetluit-o; apoi au început a mânca.
• Tobit 7:15 - Şi a chemat Raguel pe Edna, femeia sa, şi a zis: "Pregăteşte, soro, cealaltă cameră de culcare şi du-o acolo".
• Tobit 7:16 - Şi făcând cum a zis el, a dus-o acolo, şi aceasta a plâns, şi împărtăşind şi ea lacrimile fiicei sale, i-a zis:
• Tobit 7:17 - "Îndrăzneşte, fiică ! Domnul cerului şi al pământului îi va da bucurie în locul întristării. Îndrăzneşte, fiică !"
• Tobit 8:1 - Şi după ce au sfârşit cina, au condus pe Tobie la Sara, în cameră.
• Tobit 8:2 - Iar acesta, mergând, şi-a adus aminte de cuvintele lui Rafael şi a luat căţuia şi a pus inima şi ficatul peştelui şi a afumat.
• Tobit 8:3 - Şi simţind demonul mirosul acesta, a fugit în părţile de sus ale Egiptului, şi îngerul l-a legat.
• Tobit 8:4 - Iar când au rămas numai amândoi în cameră, Tobie s-a sculat din pat şi a zis: "Scoală, soro, să ne rugăm ca să ne miluiască Domnul !"
• Tobit 8:5 - Şi a început Tobie a zice: "Binecuvântat eşti Tu, Dumnezeul părinţilor noştri, şi binecuvântat este numele Tău cel sfânt şi slăvit întru toţi vecii ! Să Te binecuvânteze pe Tine cerurile şi toate făpturile Tale !
• Tobit 8:6 - Tu ai făcut pe Adam şi Tu ai făcut pe Eva, femeia lui, pentru a-i fi ajutor şi sprijin, şi din ei s-a născut neamul omenesc. Tu ai zis: "Nu este bine să fie omul singur; să-i facem un ajutor asemenea lui".
• Tobit 8:7 - Şi acum, Doamne, nu plăcerea o caut, luând pe sora mea, ci o fac cu inimă curată. Binevoieşte deci a avea milă de ea şi de mine şi a ne duce împreună până la bătrâneţe !"
• Tobit 8:9 - Apoi au dormit amândoi liniştiţi în noaptea aceea.
• Tobit 8:10 - Iar Raguel, sculându-se, s-a dus şi a săpat o groapă, zicând: "Nu cumva va muri şi acesta ?"
• Tobit 8:11 - Şi, venind în casă, Raguel a zis către Edna, femeia sa:
• Tobit 8:12 - "Trimite pe una din slujnice să vadă de este viu; iar de nu, să-l îngropăm fără să ştie nimeni".
• Tobit 8:13 - Şi, deschizând slujnica uşa, a intrat şi a văzut că dorm amândoi.
• Tobit 8:14 - Şi ieşind, le-a spus că este viu.
• Tobit 8:15 - Şi a binecuvântat Raguel pe Dumnezeu şi a zis: "Binecuvântat eşti Tu, Dumnezeule, cu tot felul de binecuvântare curată şi sfântă ! Să Te binecuvânteze pe Tine drepţii Tăi şi toate făpturile Tale şi toţi îngerii Tăi, şi toţi aleşii Tăi să Te binecuvânteze în veci !
• Tobit 8:16 - Binecuvântat eşti Tu că m-ai bucurat şi nu mi s-a întâmplat cum socoteam, ci ai făcut cu noi după mila Ta cea mare !
• Tobit 8:17 - Binecuvântat eşti Tu, că ai miluit pe doi copii, singuri la părinţii lor ! Miluieşte-i pe ei, Stăpâne, şi dă-le să-şi termine viaţa cu sănătate, cu veselie şi cu milă !"
• Tobit 8:19 - Şi le-a făcut ospăţ de nuntă, paisprezece zile.
• Tobit 8:20 - Şi a zis Raguel către el cu jurământ, înainte de a se isprăvi zilele ospăţului de nuntă: "Nu pleca până nu se împlinesc aceste paisprezece zile ale nunţii.
• Tobit 8:21 - Şi atunci, luând jumătate din avere, mergi cu sănătate la tatăl tău, iar cealaltă jumătate o vei primi când voi muri eu şi femeia mea".
• Tobit 9:2 - "Frate Azaria, ia cu tine un rob şi două cămile şi te coboară la Gabael în Ragheşul Mediei, şi adu-mi argintul şi adu-l şi pe el aici la nuntă,
• Tobit 9:4 - Iar tatăl meu numără zilele; şi de voi întârzia mult, va fi foarte mâhnit".
• Tobit 9:5 - Şi s-a dus Rafael şi a fost găzduit la Gabael, şi i-a dat înscrisul; el a adus pungile pecetluite şi le-a dat.
• Tobit 9:6 - Şi a doua zi, dis-de-dimineaţă, s-au sculat şi au venit împreună la nuntă. Şi Gabael a binecuvântat pe Tobie şi pe femeia sa.
• Tobit 10:1 - Iar Tobit, tatăl său, a numărat fiecare zi; şi când s-au împlinit zilele socotite pentru călătorie, şi Tobie nu venise,
• Tobit 10:2 - El a zis: "Nu cumva au fost opriţi acolo ? Sau poate a murit Gabael şi n-are cine să le dea argintul ?"
• Tobit 10:4 - Şi i-a zis lui femeia: "A pierit fiul nostru, de aceea întârzie !" Şi a început să-l plângă şi a zis:
• Tobit 10:5 - "Cât de rău îmi pare că te-am lăsat să pleci, fiul meu, lumina ochilor mei !"
• Tobit 10:7 - Ea însă i-a răspuns: "Ba taci tu, şi nu mă mai amăgi ! Copilaşul meu a pierit !" Şi ieşea ea în fiecare zi afară din cetate pe drumul pe care plecase el. Ziua nu mânca pâine, şi noaptea nu înceta a plânge pe fiul său, Tobie, până când s-au împlinit cele paisprezece zile ale nunţii, pe care Raguel îl jurase să le petreacă acolo.
• Tobit 10:8 - Atunci Tobie a zis către Raguel: "Dă-mi drumul, că tatăl şi mama mea nu nădăjduiesc să mă mai vadă".
• Tobit 10:9 - Iar socrul i-a zis: "Rămâi la mine, şi eu voi trimite la tatăl tău şi i se va duce ştirea despre tine".
• Tobit 10:10 - Şi Tobie a zis: "Ba nu, lasă-mă să mă duc la tatăl meu !"
• Tobit 10:11 - Atunci s-a sculat Raguel şi i-a dat pe Sara, femeia lui, şi jumătate din avere, robi şi vite şi argint,
• Tobit 10:12 - Şi, lăsându-i să plece mulţumiţi, i-a binecuvântat, zicând lui Tobie: "Sănătate bună, copilul meu, şi călătorie bună ! Domnul cerului să vă fie în ajutor, ţie şi femeii tale, Sara ! Nădăjduiesc să văd pe copiii voştri înainte de a muri". Apoi a zis către Sara, fiica sa: "Să cinsteşti pe socrul şi pe soacra ta ! De acum, ei îţi sunt părinţi ! Doresc să aud veste bună de tine !" Şi a sărutat-o.
• Tobit 10:13 - Şi Edna a zis către Tobie: "Iubite frate, să te înalţe Domnul cerului şi să-mi dăruiască să-ţi văd copii de la Sara, fiica mea, ca să mă bucur înaintea Domnului. Iată, îţi dau pe fiica mea în grijă; să n-o amărăşti".
• Tobit 10:14 - După aceea Tobie a plecat, binecuvântând pe Dumnezeu, pentru că i-a îndreptat calea, şi a binecuvântat şi pe Raguel şi pe Edna, femeia lui.
• Tobit 11:1 - Şi au mers ei până s-au apropiat de Caserin în faţa Ninivei.
• Tobit 11:4 - Ia cu tine fierea peştelui". Şi au mers ei şi după ei venea câinele.
• Tobit 11:5 - În vremea aceea Ana şedea şi se uita pe drum ca să vadă pe fiul său.
• Tobit 11:6 - Şi zărindu-l că vine, a zis către tatăl lui: "Iată, vine fiul tău cu tovarăşul său de drum".
• Tobit 11:7 - Şi Rafael a zis: "Tobie, ştiu că se vor deschide ochii tatălui tău, ca să vadă.
• Tobit 11:8 - Să ungi ochii lui cu fiere şi el va simţi usturime, îi va freca şi va cădea albeaţa şi te va vedea".
• Tobit 11:9 - Şi, alergând, Ana s-a aruncat de gâtul fiului său şi i-a zis: "Bine că te-am văzut, copilul meu ! De acum pot să mor !" Şi au plâns amândoi.
• Tobit 11:10 - Atunci Tobit a ieşit în uşă şi s-a împiedicat. Fiul său a alergat înaintea lui,
• Tobit 11:11 - A sprijinit pe tatăl său şi i-a uns ochii cu fiere, zicând: "Ai încredere, tată !" şi l-a lăsat câtva timp.
• Tobit 11:12 - Şi au început să-l usture ochii şi el i-a şters şi s-a desprins albeaţa de pe marginea ochilor lui.
• Tobit 11:13 - Şi văzând pe fiul său a căzut pe grumazul lui