Biblia

Căutare

569 rezultate pentru: Ula

• Ezdra 9:5 - Iar la vremea jertfei de seară m-am sculat din locul tânguirii mele şi cu hainele rupte de deasupra şi de dedesubt am căzut în genunchi şi mi-am întins mâinile către Domnul Dumnezeul meu şi am zis:
• Ezdra 10:5 - Şi s-a sculat Ezdra şi a pus pe căpeteniile preoţilor şi ale leviţilor şi pe tot Israelul să facă jurământ că vor face aşa. Şi ei au făcut jurământ.
• Ezdra 10:6 - Şi după ce s-a sculat, Ezdra s-a dus de la templul lui Dumnezeu la locuinţa lui Iohanan, fiul lui Eliaşib şi, ajungând acolo, n-a mâncat pâine, nici, apă n-a băut, căci plângea pentru nelegiuirea celor din robie.
• Ezdra 10:10 - Şi s-a sculat Ezdra preotul şi le-a zis: "Voi aţi făcut păcat, luându-vă femei de neam străin şi cu aceasta aţi mărit vina lui Israel.
• Ezdra 10:15 - Atunci Ionatan, fiul lui Asael şi Iahzeia, fiul lui Ticva, au fost puşi pentru lucrul acesta; iar leviţii Meşulam şi Şabetai erau ajutoarele lor.
• Ezdra 10:29 - Meşulam, Maluc, Adaia, Iaşub, Şeal şi Ieramot, din fiii lui Bani;
• Neemia 2:12 - M-am sculat noaptea cu puţini oameni ai mei să cercetez cetatea. Nu spusesem însă nimănui ce-mi dăduse Dumnezeu în gând să fac pentru Ierusalim şi nu se afla acolo la mine nici o vită, decât numai aceea pe care încălecasem eu.
• Neemia 3:4 - De la aceştia înainte a reparat Meremot, fiul lui Urie, fiul lui Hacoţ; lângă acesta a reparat Meşulam, fiul lui Berechia, fiul lui Meşezabeel; de la aceştia înainte a reparat Ţadoc, fiul lui Baana.
• Neemia 3:6 - Ioiada, fiul lui Paseah şi Meşulam, fiul lui Besodia, au reparat Poarta Veche şi, acoperind-o, i-au pus canaturile cu încuietorile şi zăvoarele trebuitoare.
• Neemia 3:30 - După el Hanania, fiul lui Şelemia şi Hanun, al şaselea fiu al lui ţalaf, au reparat altă parte de zid. După ei Meşulam, fiul lui Berechia, a reparat în dreptul locuinţei lui.
• Neemia 4:14 - Apoi am cercetat toate şi, sculându-mă, am zis celor mai de seamă şi căpeteniilor şi celuilalt popor: "Nu vă temeţi de ei ! Aduceţi-vă aminte de Domnul cel mare şi înfricoşător şi luptaţi-vă pentru fraţii voştri, pentru fiii voştri, pentru fiicele voastre, pentru femeile voastre şi pentru casele voastre !"
• Neemia 6:6 - În ea se scria: "Umblă zvonul printre popoare şi spune şi Gheşem, cum că tu şi Iudeii v-aţi gândit să vă răsculaţi, pentru care scop şi zideşti zidul şi vrei să fii regele lor, după aceleaşi zvonuri;
• Neemia 6:18 - Căci mulţi din Iuda erau cu el în legătură întărită prin jurământ, căci el era ginerele lui Şecania, fiul lui Arah, iar fiul său Iohanan luase de nevastă pe fiica lui Meşulam, fiul lui Berechia.
• Neemia 8:4 - Ezdra cărturarul stătea sus pe un podeţ de lemn, făcut anume pentru acest prilej. Alături de el, la dreapta lui, stăteau Matitia, Şema, Anaia, Urie, Hilchia şi Maaseia; iar la stânga lui se aflau Pedaia, Misael, Malchia, Haşum, Haşbadana, Zaharia şi Meşulam.
• Neemia 9:5 - Şi leviţii Iosua, Cadmiel, Bani, Haşabneia, Şerebia, Hodia, Şebania şi Petahia au zis: "Sculaţi-vă şi binecuvântaţi pe Domnul Dumnezeul vostru din veac în veac !"Dumnezeule - a zis Ezdra - slăvească-se numele Tău cel slăvit şi mai presus de urice laudă şi slăvire !
• Neemia 10:7 - Meşulam, Abia, Miamin,
• Neemia 10:20 - Magpiaş, Meşulam, Hezir,
• Neemia 11:7 - Iată acum fiii lui Veniamin: Salu, fiul lui Meşulam, fiul lui Ioed, fiul lui Pedaia, fiul lui Colaia, fiul lui Maaseia, fiul lui Itiel, fiul lui Isaia,
• Neemia 11:11 - Seraia, fiul lui Hilchia, fiul lui Meşulam, fiul lui Ţadoc, fiul lui Meraiot, fiul lui Ahitub, căpetenia templului Domnului;
• Neemia 11:30 - La Zanoah, la Adulam şi în satele ce ţineau de el; la Lachiş şi în ţarinile ce ţineau de el; la Azeca şi în satele ce ţineau de el; s-au aşezat ei de la Beer-Şeba până la Ghe-Hinom.
• Neemia 12:13 - Meşulam pentru casa lui Ezdra; Iohanan pentru casa lui Amaria;
• Neemia 12:16 - Zaharia pentru casa lui Ido; Meşulam pentru casa lui Ghineton;
• Neemia 12:25 - Matania, Bacbuchia şi Obadia, Meşulam, Talmon şi Acub aveau slujba de portari şi străjuiau când se aduna poporul înaintea porţii.
• Neemia 12:33 - Azaria, Ezdra şi Meşulam;
• Estera 5:1 - După trei zile de rugăciune Estera şi-a dezbrăcat hainele cele de jale şi s-a îmbrăcat în cele de regină şi, făcându-se strălucită şi chemând pe Dumnezeul cel atoatevăzător şi mântuitor, a luat cu ea două slujnice: una de care se sprijinea oarecum din alintare, iar alta care, urmându-i, îi ţinea hainele. Ea era minunată, în culmea frumuseţii sale şi faţa sa era veselă ca şi cum ar fi fost plină de iubire, iar inima ei era apăsată de frică. S-a oprit în curtea dinăuntru a casei regelui, la uşa regelui. Regele şedea atunci pe tronul său domnesc, în casa domnească, chiar în dreptul uşii, îmbrăcat în toate hainele măririi sale, tot în aur şi în pietre scumpe, dar cumplit de posomorât. Când regele a văzut pe regina Estera stând afară, aceasta a aflat milă în ochii lui. Întorcându-şi faţa înflăcărată de slavă, el a privit cu mânie straşnică. Atunci regina a căzut cu duhul, s-a schimbat la faţă din pricina slăbiciunii ce i-a venit şi s-a aplecat pe capul slujnicei care o însoţea. Dar Dumnezeu a schimbat duhul regelui în blândeţe şi, sculându-se cu grăbire de pe tronul său, a cuprins-o în braţele sale, până ea şi-a venit în fire. Apoi a mângâiat-o cu vorbe bune, zicându-i: "Ce ai Estera ? Eu sunt fratele tău ! Linişteşte-te, că nu vei muri, căci stăpânirea ne este comună. Apropie-te !"
• Estera 5:9 - În ziua aceea a ieşit Aman vesel şi voios. Dar când Aman a văzut pe Mardoheu la poarta regelui şi că acesta nu s-a sculat măcar de la locul său înaintea lui, s-a umplut de mânie asupra lui Mardoheu.
• Estera 7:7 - Şi s-a sculat regele de la ospăţ plin de mânie şi s-a dus în grădina palatului; iar Aman a rămas să roage pe regina Estera, pentru viaţa sa, căci vedea bine că regele hotărâse pieirea lui.
• Estera 8:12 - Aceasta să se facă în toate ţările lui Artaxerxe, într-o singură zi, în a treisprezecea zi a lunii a douăsprezecea, adică a lunii Adar. Cuprinsul acestei scrisori este următorul: "Marele rege Artaxerxe, satrapilor celor o sută douăzeci şi şapte de rări de la India şi până la Etiopia, guvernatorilor de provincii şi tuturor supuşilor, credincioşilor lui, salutare. Mulţi din cei răsplătiţi cu cinste prin nemărginita bunătate a binefacerilor s-au trufit peste măsură şi nu numai supuşilor noştri caută să le facă rău, ci, neputându-şi sătura mândria, încearcă să urzească uneltiri şi împotriva binefăcătorilor lor, pierzând nu numai simţul recunoştinţei omeneşti, ci, plini de trufie nebună, caută în chip nelegiuit să scape şi de judecata lui Dumnezeu, Cel ce pururea toate le vede. Dar adesea şi mulţi, fiind îmbrăcaţi cu putere, ca să rânduiască lucrurile prietenilor ce s-au încrezut în ei, prin încredinţările lor îi fac vinovaţi de vărsare de sânge nevinovat şi-i supun la primejdii de neînlăturat, amăgind gândul bun şi neprihănit al stăpânilor prin vorbărie vicleană şi mincinoasă. Aceasta se poate vedea atât din povestirile mai vechi, cum am spus, precum şi din faptele săvârşite în chip nelegiuit înaintea ochilor voştri de răutatea celor ce stăpânesc cu nevrednicie. De aceea ne îngrijim pentru viitor, ca să întocmim noi o împărăţie netulburată pentru toţi oamenii din lume, neîngăduind înşelătoriile, şi pricinile ce ni se înfăţişează judecându-le cu toată luarea aminte cuvenită. Aşa Aman, fiul lui Hamadata Macedoneanul, cu adevărat străin de sângele persan şi foarte departe de bunătatea noastră, fiind primit oaspete la noi, s-a învrednicit de bunăvoinţa pe care noi o avem către orice popor, până într-atâta, încât a fost numit părintele nostru şi cinstit de toţi, înfăţişându-se ca a doua persoană după tronul regal. Dar fiind de o mândrie nemăsurată, a uneltit să ne lipsească pe noi de putere şi de viaţă, iar pe salvatorul şi pururea binefăcătorul nostru Mardoheu şi pe nevinovata părtaşă la regalitatea noastră, Estera, cu tot poporul lor, se silea prin felurite măsuri viclene să-i piardă. Astfel socotea el să ne lase fără oameni, iar împărăţia persană să o dea Macedonenilor. Noi însă pe Iudei, osândiţi de acest făcător de rele, la moarte, îi găsim nu răufăcători, ci oameni care trăiesc după cele mai drepte legiuiri şi fii ai Dumnezeului celui viu, mare şi preaînalt, Care ne-a dăruit nouă şi strămoşilor noştri împărăţie preafericită. De aceea bine veţi face, de nu veţi aduce la îndeplinire scrisorile trimise de Aman al lui Hamadata, căci el, făcând aceasta, a fost spânzurat la porţile Suzei cu toată casa, după cuvântul lui Dumnezeu, Celui ce stăpâneşte peste toţi, Care i-a dat lui curând osânda cuvenită. Iar o copie a acestei scrisori puneţi-o la vedere în tot locul, să lăsaţi pe Iudei să se folosească de legile lor şi să-i ajutaţi, ca pe cei ce se vor scula asupra lor la vreme de necaz să-i poată răpune în ziua de treisprezece ale lunii a douăsprezecea, Adar, chiar în ziua aceea. Căci Dumnezeu, Cel ce stăpâneşte peste toţi, în loc să piardă pe poporul cel ales, i-a rânduit lui această bucurie. Şi voi, Iudeilor, între sărbătorile voastre vestite, sărbătoriţi şi această zi însemnată cu toată veselia, ca să fie de acum şi să rămână în viitor pentru voi şi pentru Perşii binevoitori amintirea izbăvirii voastre, iar pentru duşmanii voştri să fie amintirea pieirii lor. Fiecare cetate, sau ţinut îndeobşte, care nu se va conforma, se va pustii fără cruţare cu sabie şi foc şi va ajunge nu numai nelocuită de oameni totdeauna, ci dezgustătoare pentru fiare şi păsări.
• Iov 1:5 - Şi apoi, când isprăveau zilele petrecerii lor, Iov chema şi sfinţea pe feciorii săi şi se scula dis-de-dimineaţă şi aducea arderi de tot, după numărul lor al tuturor, căci Iov zicea: "Se poate ca feciorii mei să fi păcătuit şi să fi cugetat cu păcat împotriva lui Dumnezeu". Şi aşa făcea Iov mereu.
• Iov 1:20 - Atunci Iov s-a sculat şi-a sfâşiat veşmântul, s-a ras pe cap şi, căzând la pământ, s-a închinat,
• Iov 1:22 - Şi întru toate acestea, Iov nu a păcătuit şi nu a rostit nici un cuvânt de hulă împotriva lui Dumnezeu.
• Iov 17:7 - Ochii mei s-au întunecat de supărare, mădularele mele s-au subţiat ca umbra.
• Iov 18:13 - Boala muşcă din trupul lui. Primul născut al morţii roade mădularele lui.
• Iov 40:18 - Oasele lui sunt ca nişte ţevi de aramă şi mădularele ca nişte drugi de fier.
• Iov 41:12 - Cât despre leviatan, voi vorbi despre mădularele lui şi despre tăria lui şi despre frumoasa lui întocmire.
• Psalmi 3:5 - Eu m-am culcat şi am adormit; sculatu-m-am, că Domnul mă va sprijini.
• Psalmi 11:5 - Pentru necazul săracilor şi suspinul nenorociţilor, acum Mă voi scula, zice Domnul; le voi aduce lor mântuirea şi le voi vorbi pe faţă.
• Psalmi 17:43 - Şi m-ai încins cu putere spre război şi ai împiedicat pe toţi cei ce se sculau împotriva mea.
• Psalmi 19:9 - Aceştia s-au împiedicat şi au căzut, iar noi ne-am sculat şi ne-am îndreptat.
• Psalmi 29:6 - Iar eu am zis întru îndestularea mea: "Nu mă voi clătina în veac !"
• Psalmi 34:10 - S-au sculat martori nedrepţi şi de cele ce nu ştiam m-au întrebat.
• Psalmi 40:8 - Cuvânt nelegiuit spuneau împotriva mea, zicând: "Nu zace, oare ? Nu se va mai scula !"
• Psalmi 72:12 - Iată, aceştia sunt păcătoşi şi sunt îndestulaţi. Veşnic sunt bogaţi".
• Psalmi 85:13 - Dumnezeule, călcătorii de lege s-au sculat asupra mea şi adunarea celor tari a căutat sufletul meu şi nu Te-au pus pe Tine înaintea lor.
• Psalmi 87:11 - Oare, morţilor vei face minuni ? Sau cei morii se vor scula şi Te vor lăuda pe Tine ?
• Psalmi 101:14 - Sculându-Te, vei milui Sionul, că vremea este să-l miluieşti pe el, că a venit vremea.
• Psalmi 118:62 - La miezul nopţii m-am sculat ca să Te laud pe Tine, pentru judecăţile dreptăţii Tale.
• Psalmi 118:147 - Din zori m-am sculat şi am strigat; intru cuvintele Tale am nădăjduit.
• Psalmi 121:6 - Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului şi pentru îndestularea celor ce te iubesc pe tine.
• Psalmi 121:7 - Să fie pace în întăriturile tale şi îndestulare în turnurile tale.