Biblia

Căutare

36275 rezultate pentru: A

• Iacov 2:1 - Fraţii mei, nu căutând la faţa omului să aveţi credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos, Domnul slavei.
• Iacov 2:2 - Căci, dacă va intra în adunarea voastră un om cu inele de aur în degete, în haină strălucită, şi va intra şi un sărac, în haină murdară,
• Iacov 2:3 - Iar voi puneţi ochii pe cel care poartă haină strălucită şi-i ziceţi: Tu şezi bine aici, pe când săracului îi ziceţi: Tu stai acolo, în picioare, sau: Şezi jos, la picioarele mele,
• Iacov 2:4 - N-aţi făcut voi, oare, în gândul vostru, deosebire între unul şi altul şi nu v-aţi făcut judecători cu socoteli viclene ?
• Iacov 2:5 - Ascultaţi, iubiţii mei fraţi: Au nu Dumnezeu i-a ales pe cei ce sunt săraci în ochii lumii, dar bogaţi în credinţă şi moştenitori ai împărăţiei pe care a făgăduit-o El celor ce Îl iubesc ?
• Iacov 2:6 - Iar voi aţi necinstit pe cel sărac ! Oare nu bogaţii vă asupresc pe voi şi nu ei vă târăsc la judecăţi ?
• Iacov 2:7 - Nu sunt ei cei ce hulesc numele cel bun întru care aţi fost chemaţi ?
• Iacov 2:8 - Dacă, într-adevăr, împliniţi legea împărătească, potrivit Scripturii: "Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi", bine faceţi;
• Iacov 2:9 - Iar de căutaţi la faţa omului, faceţi păcat şi legea vă osândeşte ca pe nişte călcători de lege.
• Iacov 2:10 - Pentru că cine va păzi toată legea, dar va greşi într-o singură poruncă, s-a făcut vinovat faţă de toate poruncile.
• Iacov 2:11 - Căci Cel ce a zis: "Să nu săvârşeşti adulter", a zis şi: "Să nu ucizi". Şi dacă nu săvârşeşti adulter, dar ucizi, te-ai făcut călcător de lege.
• Iacov 2:12 - Aşa să grăiţi şi aşa să lucraţi, ca unii care veţi fi judecaţi prin legea libertăţii.
• Iacov 2:13 - Căci judecata este fără milă pentru cel care n-a făcut milă. Şi mila biruieşte în faţa judecăţii.
• Iacov 2:14 - Ce folos, fraţii mei, dacă zice cineva că are credinţă, iar fapte nu are ? Oare credinţa poate să-l mântuiască ?
• Iacov 2:15 - Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana cea de toate zilele,
• Iacov 2:16 - Şi cineva dintre voi le-ar zice: Mergeţi în pace ! Încălziţi-vă şi vă săturaţi, dar nu le daţi cele trebuincioase trupului, care ar fi folosul ?
• Iacov 2:17 - Aşa şi cu credinţa: dacă nu are fapte, e moartă în ea însăşi.
• Iacov 2:18 - Dar va zice cineva: Tu ai credinţă, iar eu am fapte; arată-mi credinţa ta fără fapte şi eu îţi voi arăta, din faptele mele, credinţa mea.
• Iacov 2:19 - Tu crezi că unul este Dumnezeu ? Bine faci; dar şi demonii cred şi se cutremură.
• Iacov 2:20 - Vrei însă să înţelegi, omule nesocotit, că credinţa fără de fapte moartă este ?
• Iacov 2:21 - Avraam, părintele nostru, au nu din fapte s-a îndreptat, când a pus pe Isaac, fiul său, pe jertfelnic ?
• Iacov 2:22 - Vezi că, credinţa lucra împreună cu faptele lui şi din fapte credinţa s-a desăvârşit ?
• Iacov 2:23 - Şi s-a împlinit Scriptura care zice: "Şi a crezut Avraam lui Dumnezeu şi i s-a socotit lui ca dreptate" şi "a fost numit prieten al lui Dumnezeu".
• Iacov 2:24 - Vedeţi dar că din fapte este îndreptat omul, iar nu numai din credinţă.
• Iacov 2:25 - La fel şi Rahav, desfrânata, au nu din fapte s-a îndreptat când a primit pe cei trimişi şi i-a scos afară, pe altă cale ?
• Iacov 2:26 - Căci precum trupul fără suflet mort este, astfel şi credinţa fără de fapte, moartă este.
• Iacov 3:1 - Nu vă faceţi voi mulţi învăţători, fraţii mei, ştiind că (noi, învăţătorii) mai mare osândă vom lua.
• Iacov 3:2 - Pentru că toţi greşim în multe chipuri; dacă nu greşeşte cineva în cuvânt, acela este bărbat desăvârşit, în stare să înfrâneze şi tot trupul.
• Iacov 3:3 - Dar, dacă noi punem în gura cailor frâul, ca să ni-i supunem, ducem după noi şi trupul lor întreg.
• Iacov 3:4 - Iată şi corăbiile, deşi sunt atât de mari şi împinse de vânturi aprige, sunt totuşi purtate de o cârmă foarte mică încotro hotărăşte vrerea cârmaciului.
• Iacov 3:5 - Aşa şi limba: mic mădular este, dar cu mari lucruri se făleşte ! Iată puţin foc şi cât codru aprinde !
• Iacov 3:6 - Foc este şi limba, lume a fărădelegii ! Limba îşi are locul ei între mădularele noastre, dar spurcă tot trupul şi aruncă în foc drumul vieţii, după ce aprinsă a fost ea de flăcările gheenei.
• Iacov 3:7 - Pentru că orice fel de fiare şi de păsări, de târâtoare şi de vietăţi din mare se domoleşte şi s-a domolit de firea omenească,
• Iacov 3:8 - Dar limba, nimeni dintre oameni nu poate s-o domolească ! Ea este un rău fără astâmpăr; ea este plină de venin aducător de moarte.
• Iacov 3:9 - Cu ea binecuvântăm pe Dumnezeu şi Tatăl, şi cu ea blestemăm pe oameni, care sunt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu.
• Iacov 3:10 - Din aceeaşi gură ies binecuvântarea şi blestemul. Nu trebuie, fraţii mei, să fie acestea aşa.
• Iacov 3:11 - Oare izvorul aruncă din aceeaşi vână, şi apa dulce şi pe cea amară ?
• Iacov 3:12 - Nu cumva poate smochinul, fraţilor, să facă măsline, sau viţa de vie să facă smochine ? Tot aşa, izvorul sărat nu poate să dea apă dulce.
• Iacov 3:13 - Cine este, între voi, înţelept şi priceput ? Să arate, din buna-i purtare, faptele lui, în blândeţea înţelepciunii.
• Iacov 3:14 - Iar dacă aveţi râvnire amară şi zavistie, în inimile voastre, nu vă lăudaţi, nici nu minţiţi împotriva adevărului.
• Iacov 3:15 - Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, trupească, demonică.
• Iacov 3:16 - Deci, unde este pizmă şi zavistie, acolo este neorânduială şi orice lucru rău.
• Iacov 3:17 - Iar înţelepciunea cea de sus întâi este curată, apoi paşnică, îngăduitoare, ascultătoare, plină de milă şi de roade bune, neîndoielnică şi nefăţarnică.
• Iacov 3:18 - Şi roada dreptăţii se seamănă întru pace de cei ce lucrează pacea.
• Iacov 4:1 - De unde vin războaiele şi de unde certurile dintre voi ? Oare, nu de aici: din poftele voastre care se luptă în mădularele voastre ?
• Iacov 4:2 - Poftiţi şi nu aveţi; ucideţi şi pizmuiţi şi nu puteţi dobândi ce doriţi; vă sfătuiţi şi vă războiţi, şi nu aveţi, pentru că nu cereţi.
• Iacov 4:3 - Cereţi şi nu primiţi, pentru că cereţi rău, ca voi să risipiţi în plăceri.
• Iacov 4:4 - Preadesfrânaţilor ! Nu ştiţi, oare, că prietenia lumii este duşmănie faţă de Dumnezeu ? Cine deci va voi să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş lui Dumnezeu.
• Iacov 4:5 - Sau vi se pare că Scriptura grăieşte în deşert ? Duhul, care sălăşluieşte în noi, ne pofteşte spre zavistie ?
• Iacov 4:6 - Nu, ci dă mai mare har. Pentru aceea, zice: "Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har".