Biblia

Căutare

13658 rezultate pentru: Se

• Judecătorii 18:28 - Şi n-a avut cine să-l ajute, căci era departe de Sidon şi nu avea legături cu nimeni. Cetatea aceasta se afla în valea cea din apropiere de Bet-Rehob. Şi au clădit din nou cetatea şi s-au aşezat în ea.
• Judecătorii 18:30 - Şi au aşezat fiii lui Dan idolul la ei. Iar Ionatan, fiul lui Gherşom, şi fiii săi au fost preoţi în seminţia lui Dan până în ziua robirii ţării.
• Judecătorii 19:3 - Atunci bărbatul ei s-a sculat şi s-a dus după ea, ca să se împace cu ea şi s-o aducă acasă. Cu el era o slugă a sa şi o pereche de asini. Şi l-a dus ea în casa tatălui său.
• Judecătorii 19:6 - Şi au rămas şi au mâncat şi au băut amândoi împreună. Apoi tatăl tinerei femei a zis către omul acela: "Rămâi încă şi noaptea asta, ca să se veselească inima ta".
• Judecătorii 19:9 - Apoi s-a sculat omul acela ca să plece el şi concubina sa şi sluga sa. Iar socrul său, tatăl tinerei femei, a zis: "Iată s-a plecat ziua spre seară, rămâi, rogu-te, iată ziua se va sfârşi curând, rămâi aici; să se veselească inima ta ! Mâine vă veţi scula de dimineaţă şi veţi pleca în calea voastră şi te vei duce la casa ta".
• Judecătorii 19:11 - Dar când s-au apropiat ei de Iebus, ziua se apropia de seară. Atunci a zis sluga către stăpânul său: "Să ne abatem în cetatea aceasta a Iebuseilor şi să rămânem în ea".
• Judecătorii 19:16 - Iată însă că venea un bătrân de la lucru din câmp, seara; acesta era de neam din Muntele Efraim şi trăia în Ghibeea. Iar locuitorii din cetatea aceasta erau din fiii lui Veniamin.
• Judecătorii 19:19 - Noi avem şi paie şi nutreţ pentru asinii noştri; de asemenea pâine şi vin pentru mine şi pentru roaba ta şi pentru sluga aceasta a robilor tăi; n-avem nevoie de nimic".
• Judecătorii 19:22 - Dar după ce s-a veselit inima lor, iată locuitorii cetăţii, oameni desfrânaţi, au înconjurat casa, bătând în uşă şi zicând bătrânului, stăpânul casei: "Scoate pe omul care a intrat în casa ta, ca să-l cunoaştem".
• Judecătorii 19:23 - Atunci stăpânul casei a ieşit la ei şi le-a zis: "Nu, fraţii mei, să nu faceţi rău omului, de vreme ce a intrat în casa mea, să nu faceţi această ticăloşie !
• Judecătorii 19:26 - Şi în revărsatul zorilor a venit femeia şi a căzut înaintea uşii casei omului aceluia, la care era stăpânul ei şi a zăcut acolo până s-a făcut ziuă.
• Judecătorii 19:27 - Stăpânul ei însă s-a sculat dimineaţa, a deschis uşa casei şi a ieşit, ca să plece în drumul său; şi iată concubina sa zăcea la uşa casei, şi mâinile ei erau pe prag.
• Judecătorii 19:28 - Atunci el i-a zis: "Scoală să mergem !" Dar n-a primit nici un răspuns, pentru că murise. Atunci el a pus-o pe un asin şi s-a ridicat şi a plecat la casa sa.
• Judecătorii 19:30 - Tot cel ce vedea acestea zicea: "N-a mai fost, nici nu s-a mai văzut ceva asemenea din zilele ieşirii fiilor lui Israel din ţara Egiptului, până în ziua aceasta". Iar oamenilor trimişi din partea sa le dăduse poruncă, zicându-le: "Aşa să spuneţi la tot Israelul: A mai fost oare cândva asemenea cu aceasta ? Luaţi seama la aceasta, sfătuiţi-vă şi hotărâţi !"
• Judecătorii 20:1 - Atunci au ieşit fiii lui Israel şi s-a adunat toată obştea, ca un singur om, de la Dan până la Beerşeba, cu ţara Galaadului, înaintea Domnului la Miţpa.
• Judecătorii 20:2 - Căpeteniile întregului popor şi toate seminţiile lui Israel s-au înfăţişat înaintea Domnului, la adunarea poporului lui Dumnezeu, ca la patru sute de mii pedeştri, purtători de sabie.
• Judecătorii 20:4 - Iar levitul, bărbatul femeii celei ucise, a răspuns şi a zis: "Eu cu concubina mea am venit să rămânem în Ghibeea lui Veniamin.
• Judecătorii 20:8 - Şi s-a ridicat tot poporul, ca un singur om, şi a zis: "Nu ne vom duce nici unul la corturile noastre şi nimeni nu se va întoarce la casa sa,
• Judecătorii 20:10 - Şi vom lua câte zece oameni la sută din toate seminţiile lui Israel, câte o sută la mie şi câte o mie la zece mii, ca să aducă merinde pentru poporul care se va duce asupra Ghibeii lui Veniamin, ca să o pedepsească pentru lucrul ruşinos pe care l-a făcut ea în Israel".
• Judecătorii 20:12 - Şi au trimis seminţiile lui Israel în toată seminţia lui Veniamin să se spună: "Ce lucru ruşinos s-a făcut la voi ?
• Judecătorii 20:15 - Şi s-au numărat în ziua aceea fiii lui Veniamin, care se adunaseră de prin cetăţi, douăzeci şi şase de mii de oameni purtători de sabie; afară de aceştia se mai numărau din locuitorii Ghibeii şapte sute de oameni aleşi.
• Judecătorii 20:22 - Dar poporul israelit se îmbărbătă şi se puse din nou în rânduială de război în acelaşi loc unde stătuse în ziua întâi.
• Judecătorii 20:23 - Şi s-au dus fiii lui Israel şi au plâns înaintea Domnului până seara şi au întrebat pe Domnul: "Să mai mergem oare la luptă cu fiii lui Veniamin, fratele meu ?" Şi Domnul a zis: "Mergeţi asupra lui !"
• Judecătorii 20:26 - Atunci toţi fiii lui Israel şi tot poporul au plecat şi au venit la casa Domnului şi au postit în ziua aceea până seara şi au adus arderi de tot şi jertfe de împăcare înaintea Domnului.
• Judecătorii 20:27 - Şi au întrebat fiii lui Israel pe Domnul. Pe atunci chivotul legii Domnului se afla acolo,
• Judecătorii 20:36 - Atunci au văzut fiii lui Veniamin că sunt înfrânţi; căci Israeliţii nu se retrăgeau din faţa fiilor lui Veniamin, decât pentru că se bizuiau pe oamenii pe care ei îi puseseră de pază împotriva Ghibeii.
• Judecătorii 20:38 - Israeliţii însă se înţeleseseră cu oamenii de pază ca să le fie semn al năvălirii fumul ce se va ridica din cetate.
• Judecătorii 20:40 - Atunci a început să se ridice din cetate un stâlp de fum. Şi uitându-se Veniamin înapoi, iată din toată cetatea se înălţa fum spre cer.
• Judecătorii 20:41 - În clipa aceasta Israeliţii se întoarseră, iar Veniamin s-a speriat, căci a văzut că-l ajunsese primejdia;
• Judecătorii 20:42 - Şi au fugit ei de Israeliţi pe calea ce ducea spre pustie; dar măcelul îi urmărea şi cei ce ieşeau din cetate erau ucişi pe loc.
• Judecătorii 20:47 - Şi au fugit cei ce scăpaseră în pustiu, la stânca lui Rimon, ca la şase sute de oameni şi au rămas acolo în muntele cel stâncos al lui Rimon patru luni.
• Judecătorii 21:2 - Apoi a venit poporul la Betel şi a stat acolo până seara înaintea lui Dumnezeu, şi a ridicat glasul său şi a plâns cu jale mare,
• Judecătorii 21:3 - Zicând: "Doamne, Dumnezeul lui Israel, pentru ce oare s-a petrecut aceasta în Israel, că iată acum lipseşte din Israel o seminţie ?"
• Judecătorii 21:5 - Apoi au zis fiii lui Israel: "Cine oare n-a venit la adunarea ce s-a ţinut înaintea Domnului dintre toate seminţiile lui Israel ?" Căci blestem mare se rostise asupra acelora care nu aveau să vină înaintea Domnului în Miţpa şi se zisese că aceia să fie daţi morţii.
• Judecătorii 21:6 - Şi s-au înduioşat fiii lui Israel faţă de Veniamin, fratele lor, zicând: "Acum s-a tăiat o seminţie din Israel.
• Judecătorii 21:8 - Atunci s-a văzut că din Iabeş-Galaad nu venise nimeni înaintea Domnului la adunarea din tabără.
• Judecătorii 21:12 - Şi au găsit ei printre locuitorii din Iabeşul Galaadului patru sute de fete care nu cunoscuseră bărbat şi le-au adus în tabără la Şilo, care e în pământul Canaan.
• Judecătorii 21:14 - Şi s-au întors fiii lui Veniamin la Israeliţi şi Israeliţii le-au dat soţii din femeile rămase în viaţă din Iabeşul Galaadului. Dar curând s-a văzut că acestea nu erau de ajuns.
• Judecătorii 21:15 - Poporul însă jelea după Veniamin, că Domnul n-a păstrat în întregime seminţiile lui Israel.
• Judecătorii 21:17 - Apoi au zis: "Pământul de moştenire să rămână în întregime fiilor lui Veniamin, ca să nu piară seminţia lui din Israel.
• Judecătorii 21:19 - Şi au mai zis: "Iată, în fiecare an se face sărbătoarea Domnului în Şilo, care este aşezat la miazănoapte de Betel şi la răsărit de drumul ce duce de la Betel la Sichem şi la miazăzi de Lebona".
• Judecătorii 21:21 - Şi băgaţi de seamă când vor ieşi fetele din Şilo să joace la horă; atunci să ieşiţi din vii şi să vă luaţi femei din fetele din Şilo şi mergeţi în pământul lui Veniamin.
• Judecătorii 21:24 - În acelaşi timp Israeliţii s-au împărţit de acolo şi s-a dus fiecare în seminţia sa şi la moştenirea lui.
• Judecătorii 21:25 - În zilele acelea nu era rege în Israel şi fiecare făcea ce i se părea că este cu dreptate.
• Rut 1:1 - În zilele acelea, când cârmuiau în Israel judecătorii, s-a întâmplat foamete pe pământ. Atunci un om din Betleemul lui Iuda s-a dus cu femeia sa şi cu cei doi feciori ai săi să locuiască în şesul Moabiţilor.
• Rut 1:2 - Numele omului aceluia era Elimelec; pe femeia sa o chema Noemina, iar numele celor doi feciori ai lor erau Mahlon şi Chilion. Aceştia erau Efrateni din Betleemul lui Iuda şi, venind în şesul Moabiţilor, au rămas acolo.
• Rut 1:6 - Atunci s-a hotărât ea cu nurorile sale să se întoarcă din şesul Moabiţilor, căci auzise ea în şesul Moabiţilor că Dumnezeu a cercetat pe poporul Său şi i-a dat pâine.
• Rut 1:7 - Deci a plecat ea din locul acela în care trăia, împreună cu cele două nurori ale sale. Dar mergând ele pe cale, pentru a se întoarce în pământul lui Iuda,
• Rut 1:9 - Domnul să vă ajute, ca să vă găsiţi adăpost fiecare în casa bărbatului său !" Apoi le-a sărutat; iar ele, începând a se tângui şi a plânge,
• Rut 1:16 - Iar Rut a zis: "Nu mă sili să te părăsesc şi să mă duc de la tine; căci unde te vei duce tu, acolo voi merge şi eu şi unde vei trăi tu, voi trăi şi eu; poporul tău va fi poporul meu şi Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu;