Biblia

Căutare

1381 rezultate pentru: tui

• 2 Paralipomena/2 Cronici 24:19 - Şi a trimis la ei prooroci, pentru a-i face să se întoarcă la Domnul şi i-au sfătuit, dar ei nu i-au ascultat.
• 2 Paralipomena/2 Cronici 24:24 - Deşi oştirea Sirienilor care venise era alcătuită dintr-un mic număr de oameni, Domnul însă a dat în mâna lor o oaste foarte mare, pentru că ei părăsiseră pe Domnul Dumnezeul părinţilor lor, iar Sirienii aduceau la îndeplinire judecata care era asupra lui Ioaş.
• 2 Paralipomena/2 Cronici 25:15 - Atunci Domnul S-a făcut foc de mânie asupra lui Amasia şi a trimis pe un prooroc şi acela i-a zis: "De ce ai căutat pe dumnezeii poporului acestuia, care n-au fost în stare să-şi scape poporul din mâna ta ?"
• 2 Paralipomena/2 Cronici 25:16 - Când el i-a grăit aceste vorbe, regele i-a răspuns: "Te-a pus cineva să fii sfătuitor regelui ? Stăpâneşte-te, ca nu cumva să fii ucis". Şi s-a oprit proorocul şi a zis: "Ştiu că Dumnezeu a hotărât să te piardă, pentru că ai făcut acest lucru şi nu ai ascultat sfatul meu !"
• 2 Paralipomena/2 Cronici 25:17 - Atunci s-a sfătuit Amasia, regele lui Iuda, cu ai săi şi a trimis la Ioaş, fiul lui Ioahaz, fiul lui Iehu, regele lui Israel, ca să-i spună: "Vino să ne vedem unul cu altul !"
• 2 Paralipomena/2 Cronici 26:11 - A mai avut Ozia şi oştire care mergea la bătălie în cete, după cum era rânduită în catagrafia alcătuită de Ieiel, scriitorul, şi de Maasia, judecătorul, care se aflau sub conducerea lui Hanania, unul din căpeteniile de frunte ale regelui.
• 2 Paralipomena/2 Cronici 27:4 - La fel a zidit şi cetăţi pe muntele lui Iuda, iar în păduri, cetăţui şi turnuri.
• 2 Paralipomena/2 Cronici 28:19 - Aşa smerise Domnul pe Iuda din pricina lui Ahaz, regele lui Iuda, pentru că dusese el pe Iuda la destrăbălare şi păcătuise greu înaintea Domnului.
• 2 Paralipomena/2 Cronici 36:14 - La fel au păcătuit mult şi toate căpeteniile preoţilor şi ale poporului, făcând toate urâciunile păgânilor şi au spurcat templul Domnului pe care îl sfinţise el în Ierusalim.
• Ezdra 2:64 - Deci toată adunarea la un loc se alcătuia din patruzeci şi două de mii trei sute şaizeci de oameni,
• Ezdra 3:12 - În vremea aceasta mulţi din preoţi şi din leviţi şi din capii de familie şi din bătrânii care văzuseră vechiul templu, văzând punerea temeliei acestui templu, plângeau cu hohote, mulţi însă cântau tare de bucurie;
• Ezdra 4:6 - Şi sub domnia lui Ahaşveroş, pe la începutul domniei acestuia, au scris plângere împotriva locuitorilor lui Iuda şi ai Ierusalimului.
• Ezdra 6:4 - Să se pună trei rânduri de pietre şi un rând de lemn, iar cheltuielile să se dea din casa regelui.
• Ezdra 6:12 - Şi Dumnezeu al Cărui nume locuieşte acolo să doboare pe tot regele şi poporul care şi-ar întinde mâna sa ca să schimbe aceasta în paguba acestui templu al lui Dumnezeu din Ierusalim. Eu, Darie, am dat porunca aceasta; să fie întocmai adusă la îndeplinire !"
• Ezdra 6:16 - Şi fiii lui Israel, preoţii şi ceilalţi, care se întorseseră din robie, au săvârşit cu bucurie sfinţirea acestui templu al lui Dumnezeu.
• Ezdra 6:17 - La sfinţirea acestui templu al lui Dumnezeu s-au adus: o sută de boi, două sute de berbeci, patru sute de miei şi doisprezece ţapi, jertfă de iertarea păcatelor pentru tot Israelul, după numărul seminţiilor lui Israel.
• Ezdra 7:24 - Şi vă dăm ştire că nici asupra unuia din preoţi, sau leviţi, sau cântăreţi, sau portari, sau cei încredinţaţi templului, sau slujitori ai acestui templu al lui Dumnezeu să nu se pună nici bir, nici dare, nici vamă.
• Ezdra 8:18 - Pentru că mâna binefăcătoare a Dumnezeului nostru era peste noi, ne-au adus ei un om înţelept din fiii lui Mahli, fiul lui Levi, fiul lui Israel, anume pe Şerevia, şi pe fiii acestuia şi pe fraţii lui în număr de optsprezece;
• Ezdra 8:27 - Cupe de aur, douăzeci, de o mie de drahme una, şi două vase de aramă din cea mai bună, lucitoare, care se preţuieşte ca şi aurul.
• Ezdra 10:2 - Şi a grăit Şecania, fiul lui Iehiel, care era din urmaşii lui Elam, şi a zis către Ezdra: "Noi am făcut nelegiuire înaintea Dumnezeului nostru, când ne-am luat femei de alt neam din popoarele pământului acestuia, dar mai este încă o nădejde pentru Israel în lucrul acesta;
• Ezdra 10:11 - Aşadar, pocăiţi-vă de păcatul acesta înaintea Domnului Dumnezeului părinţilor voştri şi faceţi voia Lui şi depărtaţi-vă de popoarele pământului acestuia şi de femeile celor de alt neam".
• Neemia 1:6 - Să fie urechile Tale cu luare-aminte şi ochii Tăi deschişi, ca să auzi rugăciunea robului Tău, cu care mă rog eu acum ziua şi noaptea înaintea Ta, pentru fiii lui Israel, robii Tăi, mărturisind păcatele fiilor lui Israel, cu care am păcătuit înaintea Ta şi eu şi casa tatălui meu.
• Neemia 1:8 - Adu-Ţi aminte însă de cuvântul pe care l-ai spus robului Tău Moise, când ai zis: "De veţi păcătui, vă voi împrăştia printre popoare;
• Neemia 2:17 - Atunci însă le-am zis: "Voi vedeţi în ce stare rea ne aflăm: Ierusalimul este dărâmat şi porţile lui mistuite de foc. Hai să zidim zidurile Ierusalimului şi nu vom mai fi de batjocură !"
• Neemia 3:17 - De la el înainte au reparat leviţii: Rehum, fiul lui Bani; lângă acesta a reparat Haşabia, căpetenia unei jumătăţi din ţinutul Cheila, din partea acestui ţinut.
• Neemia 4:8 - Şi s-au sfătuit împreună să vină cu război şi să dărâme Ierusalimul.
• Neemia 5:19 - Dumnezeu să primească tot ce am făcut eu spre binele poporului acestuia".
• Neemia 6:7 - Şi ai fi pus şi prooroci, ca să te vestească în Ierusalim şi să-ţi zică regele Iudei, şi astfel de zvonuri vor ajunge până la rege. Vino deci să ne sfătuim împreună".
• Neemia 8:2 - Şi cărturarul Ezdra a adus legea înaintea adunării, care era alcătuită din bărbaţi şi din femei şi din toţi acei ce erau în stare să înţeleagă. Aceasta s-a făcut în ziua întâi a lunii a şaptea.
• Neemia 9:12 - Tu i-ai povăţuit ziua cu stâlp de nor şi noaptea cu stâlp de foc şi le-ai luminat calea pe care aveau să meargă.
• Neemia 9:29 - I-ai povăţuit să se întoarcă la legea Ta, dar ei s-au îndărătnicit şi n-au ascultat poruncile Tale, ci au păcătuit împotriva poruncilor care dau viaţă celui ce le împlineşte şi şi-au îndârjit spinarea lor şi cerbicia lor şi-au învârtoşat-o şi nu s-au supus.
• Neemia 12:24 - Căpeteniile leviţilor erau deci: Haşabia, Şerebia şi Iosua, fiul lui Cadmiel; iar fraţii lor alcătuiau ceata a doua pentru a lăuda şi a slăvi numele lui Dumnezeu, după rânduiala lui David, omul lui Dumnezeu, răspunzând o ceată celeilalte.
• Neemia 13:7 - Şi la sfârşitul acestui an, am căpătat de la rege învoirea de a veni la Ierusalim, şi am aflat de răul ce a făcut Eliaşib, dând lui Tobie o cămară în curtea templului lui Dumnezeu.
• Neemia 13:24 - Jumătate din copiii lor vorbeau limba aşdodiană şi nu ştiau să vorbească evreieşte; nu ştiau decât limba unuia sau altuia din acele popoare.
• Neemia 13:26 - Oare nu aşa a păcătuit Solomon, regele lui Israel ? Nu se afla rege ca el la nici un popor şi el era iubit de Dumnezeu şi Domnul îl pusese rege peste tot Israelul; dar femeile cele de alt neam l-au atras şi pe el în păcat.
• Neemia 13:27 - Se poate oare să aud eu de voi că faceţi acest rău mare şi păcătuiţi înaintea lui Dumnezeu, luându-vă femei de alt neam ?"
• Estera 3:13 - Scrisorile s-au trimis prin ştafete în toate ţările regelui, ca să ucidă, să piardă şi să nimicească pe toţi Iudeii, mic şi mare, copii şi femei, într-o singură zi, şi anume în a treisprezecea zi a lunii a douăsprezecea, adică în luna Adar, iar averile lor să le jefuiască. Iată cuprinsul acelei scrisori: "Marele rege Artaxerxe, celor ce cârmuiesc de la India până la Etiopia peste o sută douăzeci şi şapte de ţări şi căpeteniilor şi slujitorilor de sub conducerea lor acestea scrie: Domnind peste multe popoare şi stăpânind toată lumea, eu, fără să fiu îngâmfat de putere, ci cârmuind pururea cu blândeţe şi cu linişte, am voit să fac viaţa supuşilor pururea netulburată, păzind regatul meu în pace şi uşor de străbătut până la hotarele lui, statornicind pacea de toţi dorită. Dar când eu am întrebat pe sfetnici, cum am putea aduce aceasta la îndeplinire, atunci Aman, care e vestit la noi prin înţelepciune şi se bucură neclintit de bunăvoinţa noastră şi care a dovedit cea mai deplină credincioşie, pentru care a dobândit cinstea de a şedea în al doilea loc după rege, ne-a arătat că prin toate neamurile lumii s-a amestecat un popor vrăjmaş, potrivnic legilor tuturor popoarelor, care necontenit nesocoteşte poruncile regelui, ca să nu se poată întemeia cârmuirea noastră fără meteahnă. Aflând deci că numai singur acest popor se împotriveşte pururea oricărui om, că duce un fel de viaţă străină de legi şi, împotrivindu-se pururea lucrărilor noastre, face cele mai mari nelegiuiri, ca regatul nostru să nu ajungă a fi bine întocmit, am poruncit cele arătate vouă în scrisorile lui Aman, care este pus de noi peste lucruri şi ca un al doilea părinte al nostru, ca să-i stârpiţi pe toţi, cu femei şi cu copii, prin sabie cumplită, fără nici o milă şi cruţare, în treisprezece ale lunii a douăsprezecea, adică în luna lui Adar, a acestui an, ca astfel aceşti oameni vrăjmaşi şi astăzi, ca şi în trecut, fiind într-o singură zi aruncaţi cu sila în iad, să nu ne mai împiedice în viitor de a duce viaţă paşnică şi netulburată până în sfârşit.
• Estera 4:8 - Îi dădu de asemenea şi o copie de pe porunca domnească, cuprinsă în hrisovul dat în Suza pentru stârpirea lor, ca să-l arate Esterei şi să-i dea de veste despre toate. Pe lângă aceasta o sfătuia să meargă la rege şi să-l roage de iertare pentru poporul ei, aducându-şi aminte de zilele sale cele smerite, când era crescută sub mâna lui, a lui Mardoheu, pentru că Aman, cel al doilea după rege, a osândit pe Iudei la moarte; să strige de asemenea către Domnul, ca să-i izbăvească pe ei de la moarte.
• Estera 4:17 - Atunci s-a dus Mardoheu şi a făcut cum îi poruncise Estera. El s-a rugat Domnului, pomenind toate lucrurile Domnului şi zicând: "Doamne, Doamne, Împărate atotţiitorule, toţi sunt în puterea Ta şi nu este cine să se împotrivească ţie când vei voi să izbăveşti pe Israel. Tu ai făcut cerul şi pământul şi toate cele minunate de sub cer. Tu eşti Domnul tuturor şi nu este cine să se împotrivească ţie, Doamne ! Tu toate le ştii Doamne, Tu ştii că eu nu din mândrie, nici din trufie, nici ca să jignesc nu m-am închinat lui Aman cel mândru, căci eu cu plăcere m-aş fi apucat să sărut tălpile picioarelor lui pentru izbăvirea lui Israel. Dar eu am făcut aceasta ca să nu dau slavă oamenilor mai presus de slava lui Dumnezeu şi nu m-am închinat nimănui, decât numai ţie, Domnului meu şi nici nu voi face aceasta din mândrie. Şi acum, Doamne Dumnezeule, Împărate, Dumnezeul lui Avraam, cruţă pe poporul Tău, căci se pune la cale pieirea noastră şi voiesc să piardă moştenirea Ta cea dintru început. Nu trece cu vederea partea Ta pe care ai răscumpărat-o pentru Tine din ţara Egiptului. Auzi rugăciunea mea şi Te milostiveşte spre moştenirea Ta; întoarce plânsul nostru în veselie ca, vii fiind noi, să lăudăm numele Tău, Doamne, şi nu astupa gura celor ce Te preamăresc pe Tine". Şi toţi Israeliţii au strigat din toate puterile lor că moartea era înaintea ochilor lor. Şi a alergat şi Estera la Domnul, cuprinsă de groaza morţii şi, dezbrăcându-se de hainele slavei sale, s-a îmbrăcat în haine de deznădejde şi de jale, iar în locul unsorilor celor scumpe, cu cenuşă şi cu ţărână şi-a presărat capul său; şi-a smerit cumplit trupul său şi tot locul împodobit altădată l-a umplut de păr smuls din capul său şi, rugându-se Domnului, Dumnezeului lui Israel, a zis: "Domnul meu, numai Tu singur eşti Împăratul nostru; ajută-mi mie celei singuratice şi fără ajutor afară de Tine, că pieirea mea e aproape ! Eu am auzit, Doamne, de la tatăl meu, în neamul meu părintesc, că Tu ţi-ai ales pe Israel din toate popoarele şi pe părinţii noştri din toţi strămoşii lor, ca să fie moştenirea Ta veşnică şi ai făcut pentru ei toate câte ai zis. Acum noi am greşit înaintea Ta şi Tu ne-ai dat în mâinile vrăjmaşilor noştri, pentru că am lăudat pe dumnezeii lor; drept eşti Tu, Doamne ! Dar ei acum nu se mai mulţumesc cu robia noastră amară, ci şi-au dat mâna cu idolii lor, ca să răstoarne poruncile gurii Tale şi să stârpească moştenirea Ta şi să astupe gura celor ce Te slăvesc pe Tine şi să stingă slava casei Tale şi jertfelnicul Tău, să dezlege gura popoarelor pentru a preaslăvi pe dumnezeii lor cei mincinoşi şi pentru ca regele cel pământesc să fie admirat totdeauna. Nu da, Doamne, sceptrul Tău dumnezeilor celor ce nu sunt, ca să nu se bucure vrăjmaşii de căderea noastră, ci întoarce uneltirea lor asupra lor înşişi, iar pe uneltitorul împotriva noastră dă-l ruşinii. Adu-ţi aminte, Doamne, arată-Te nouă în vremea necazului nostru şi-mi dă mie curaj. Împărate al dumnezeilor şi Stăpâne a toată stăpânirea, dăruieşte gurii mele cuvânt cu trecere înaintea leului acestuia şi umple inima lui de ură către cel ce ne prigoneşte pe noi, spre pieirea lui şi a celor de un gând cu el. Iar pe noi ne izbăveşte cu mâna Ta şi-mi ajută mie celei singure, care nu am alt ajutor decât pe Tine, Doamne; Tu ai ştiinţă de toate şi cunoşti că eu urăsc slava celor fără de lege şi mi-e silă de patul celor netăiaţi împrejur şi de tot cel de alt neam. De asemenea cunoşti nevoia mea, că nu pot suferi semnul mândriei mele care se află pe capul meu în zilele când mă arăt, mi-e silă de el, ca de o haină întinată cu sânge şi nici nu-l port când sunt singură. Roaba Ta n-a mâncat din masa lui Aman, nici n-a preţuit ospăţul regesc; vin jertfit la idoli n-am băut, nici nu s-a veselit roaba Ta din vremea schimbării soartei mele şi până acum decât numai de Tine, Doamne Dumnezeul lui Avraam. Dumnezeule, Cel ce ai putere peste toate, auzi glasul celor fără de nădejde şi ne izbăveşte din mâinile uneltitorilor de rele, scăpându-mă din frica mea".
• Estera 5:1 - După trei zile de rugăciune Estera şi-a dezbrăcat hainele cele de jale şi s-a îmbrăcat în cele de regină şi, făcându-se strălucită şi chemând pe Dumnezeul cel atoatevăzător şi mântuitor, a luat cu ea două slujnice: una de care se sprijinea oarecum din alintare, iar alta care, urmându-i, îi ţinea hainele. Ea era minunată, în culmea frumuseţii sale şi faţa sa era veselă ca şi cum ar fi fost plină de iubire, iar inima ei era apăsată de frică. S-a oprit în curtea dinăuntru a casei regelui, la uşa regelui. Regele şedea atunci pe tronul său domnesc, în casa domnească, chiar în dreptul uşii, îmbrăcat în toate hainele măririi sale, tot în aur şi în pietre scumpe, dar cumplit de posomorât. Când regele a văzut pe regina Estera stând afară, aceasta a aflat milă în ochii lui. Întorcându-şi faţa înflăcărată de slavă, el a privit cu mânie straşnică. Atunci regina a căzut cu duhul, s-a schimbat la faţă din pricina slăbiciunii ce i-a venit şi s-a aplecat pe capul slujnicei care o însoţea. Dar Dumnezeu a schimbat duhul regelui în blândeţe şi, sculându-se cu grăbire de pe tronul său, a cuprins-o în braţele sale, până ea şi-a venit în fire. Apoi a mângâiat-o cu vorbe bune, zicându-i: "Ce ai Estera ? Eu sunt fratele tău ! Linişteşte-te, că nu vei muri, căci stăpânirea ne este comună. Apropie-te !"
• Iov 1:5 - Şi apoi, când isprăveau zilele petrecerii lor, Iov chema şi sfinţea pe feciorii săi şi se scula dis-de-dimineaţă şi aducea arderi de tot, după numărul lor al tuturor, căci Iov zicea: "Se poate ca feciorii mei să fi păcătuit şi să fi cugetat cu păcat împotriva lui Dumnezeu". Şi aşa făcea Iov mereu.
• Iov 1:16 - Nu a sfârşit vorba bine şi altul a sosit şi a spus: "Focul lui Dumnezeu a căzut din cer şi a ars oile tale şi pe robii tăi şi i-a mistuit. Şi am scăpat numai eu singur şi am venit să-ţi dau de veste !"
• Iov 1:22 - Şi întru toate acestea, Iov nu a păcătuit şi nu a rostit nici un cuvânt de hulă împotriva lui Dumnezeu.
• Iov 2:10 - Dar Iov i-a răspuns: "Vorbeşti cum ar vorbi una din femeile nebune ! Ce ? Dacă am primit de la Dumnezeu cele bune, nu vom primi oare şi pe cele rele ?" Şi în toate acestea, Iov n-a păcătuit de loc cu buzele sale.
• Iov 5:17 - Fericit este omul pe care Dumnezeu îl mustră ! Şi să nu dispreţuieşti certarea Celui Atotputernic.
• Iov 6:27 - Voi năpăstuiţi pe orfan, voi împovăraţi pe prietenul vostru.
• Iov 8:4 - Dacă feciorii tăi au păcătuit faţă de El, El i-a lăsat să se prăbuşească sub povara nelegiuirii lor.
• Iov 8:20 - Dumnezeu nu dispreţuieşte pe cel desăvârşit şi nu ia de mână pe răufăcători.
• Iov 9:21 - Sunt oare desăvârşit ? Eu singur nu mă cunosc pe mine şi viaţa mea o dispreţuiesc.
• Iov 10:3 - Care e folosul Tău, când eşti aprig şi dispreţuieşti făptura mâinilor Tale şi eşti surâzător la sfatul celor răi ?